9,323 matches
-
variante: mai înainte, dependentă ț)rilor mai bogate de cele mai s)race pentru a absorbi capitalul în exces; mai tarziu, exploatarea ț)rilor mai s)race de c)tre cele mai bogate, prin repatrierea profiturilor obținute din investiții. Așa cum accentua Robert Jervis, comentând pe marginea acestui capitol, o depresiune economic) în ț)rile bogate, care ar atenua discrepanta, ar putea pune cap)ț imperialismului, așa cum a fost el definit de Galtung, cu condiția ca depresiunea s) dureze! În raportul susținut
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
o poezie gravă, monologată (Monolog într-o stație de tramvai, Conversația), care vădește o influență joyceană, prezentă sporadic și în câteva poezii anterioare („nu există artere albastre / doar venele cave / cavități / caverne / cavouri / carafis”), înrâurire care se va rafina și accentua în primul roman al autoarei, Săpunul lui Leopold Bloom (1993; Premiul Uniunii Scriitorilor). În versurile din anii ’90 dominantă pare a fi rememorarea, recuperarea trecutului ca șansă de supraviețuire într-o lume sufocată de derizoriu. Ciclul de poeme Autobuzul cu
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
împrejurări concrete sociale și economice (între care enumeră prezența grecilor bogați în Principate, ocuparea unor funcții înalte în administrația otomană etc.). • Sensul termenului „balcanic“ nu este și nu trebuie să fie încărcat de o conotație peiorativă sau negativă. Mircea Muthu accentua dimensiunea tragică a termenului: „balcanismul nu înseamnă artificiu, nici decorativism ori mahalagism, ci o dramă ce a primit nu o dată accente tragice“ (Mircea Muthu, Literatura română și spiritul sud-est european, București, Editura Minerva, 1976, p. 21). educația în deceniile cinci-șase
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unor noi tipuri de predici și cateheze 43. Aceleași idei le susținea episcopul Antim, vicarul Patriarhiei, cu prilejul aniversării patriarhului Justinian, subliniind că alcătuirea noului Statut de organizare al Bisericii a fost făcută în concordanță cu transformările politice de după 1948, accentuându-se importanța cursurilor de îndrumare ca etapă necesară în susținerea ulterioară a conferințelor protopopești 44. În 1951, cu ocazia sărbătoririi a trei ani de păstorire a patriarhului Justinian, episcopul Theoctist Botoșăneanu, vicarul sfintei patriarhii și rectorul Institutului teologic din București
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dorinței de înnoire și progres a poporului nostru“. Cu aceste cuvinte, patriarhul Justinian condamna în mod explicit vechiul model educativ, atașat unei culturi politice și sociale în totală neconcordanță cu schimbările politice și sociale din societatea românească. Continuând, patriarhul Justinian accentua faptul că doctrina ortodoxă justifica pe deplin „caracterul progresist al Creștinismului“, iar exemplele pentru a susține această idee erau găsite de înaltul ierarh în „trecutul Bisericii și al poporului“: „popa Laurențiu“ tras în țeapă și apoi ars, cu prilejul răscoalei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
poporului, model care își găsea justificarea în faptul că materialismul, baza ideologică a P.M.R., oricât de străin doctrinei creștine, susținea de fapt spiritul de dreptate socială încurajat și de învățătura creștină 62. În discursul său, ministrul Cultelor, Stanciu Stoian, a accentuat faptul că Institutul Teologic trebuia să se conformeze „Planului Economic de Stat“ votat de Marea Adunare Națională și că Biserica ortodoxă trebuia să fie alături de credincioșii săi în efortul de consolidare a „tuturor cuceririlor democratice ale R.P.R.“. Însă, pentru realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care susțineau exact contrariul: Evanghelia după Luca III, 5-6; III, 11; IV, 18-19; I, 51-53. În viziunea rectorului, toate aceste texte scripturistice scoteau în evidență necesitatea propovăduirii principiilor de dreptate, pace și înțelegere, noțiuni pe care foștii profesori nu le accentuaseră în cursurile lor. De aceea, credea N. Nicolaescu, învățământul teologic avea nevoie de o schimbare: „Astăzi, când vedem împlinindu-se întocmai aceste cuvinte profetice, să ne aducem aminte că cei dintâi creștini s-au recrutat dintre pescari, plugari, muncitori manuali
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
față de Poartă, de intențiile lor declarate de a-și cuceri independența și de dorința de a-și pregăti și înarma armata în vederea atingerii acestui scop. În vara anului 1862, când incidentele dintre sârbi și garnizoanele turcești din Belgrad s-au accentuat, iar Turcia a concentrat trupele sale în zona Vidinului, guvernul român a adus pe malul drept al Dunării mai multe unități militare care blocau, în acest fel, o parte din forțele otomane și ușurau, implicit, situația sârbilor 4. Domnitorul explica
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
7/19 august 1858 și a devenit actul fundamental al statului român, o adevărată constituție. El a stabilit principiile și normele de bază ale dezvoltării și organizării de stat. Unul dintre cele mai importante era separarea puterilor în stat, Statutul accentuând rolul puterii executive. Puterea legislativă era exercitată de domn și de cele două Camere legiuitoare (Adunarea legislativă și Senatul). Adunările trebuiau să constituie o Comisie mixtă, cu obligația de a prezenta domnitorului un raport asupra sesiunii desfășurate și programul privind
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 239-240. • Ibidem, p. 239. • Ibidem, p. 51-52. • C. P. Russie, dosar 236, f. 139. 76 M. D. Sturdza, op. cit., p. 266. 77 C. P. Russie, dosar 236, f. 135. aceea a unei intervenții militare 78, Imperiul țarist neîndrăznind să accentueze prea mult starea de criză de teamă să nu se găsească, iarăși, singur în fața unei coaliții, așa cum s-a întâmplat în 1853. Diplomația rusă și-a limitat, însă, acțiunile numai pe terenul încurajării intențiilor războinice ale Turciei. Eforturile ei au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
observa că suveranului i s-au părut „extrem, extrem de interesante“ propunerile ungare de uniune dinastică. Cu toate că era de acord cu Brătianu în privința faptului că nu era momentul cel mai potrivit pentru punerea în practică a unei asemenea propuneri, Ferdinand a accentuat ideea că „ar fi o greșeală să o declinăm de plano. Cine știe ce ar putea aduce viitorul...? Și apoi un refuz brutal ar putea jigni pe cei de la Budapesta, care ar interpreta purtarea noastră ca o dovadă de dispreț al onoarei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fi atacați de autorități să răspundă cu focuri [de armă] împotriva acelora și nimeni să nu se predea viu în mâinile lor, fiecare păstrând ultimul glonț pentru el“29. România era la sfârșitul anilor ’40 un stat totalitar, controlul populației accentuându-se. În aceste condiții, deplasarea unor grupuri de persoane într-o anumită zonă a țării nu putea scăpa neobservată. Cu atât mai mult cu cât autoritățile erau neliniștite datorită prezenței grupurilor înarmate sau a fugarilor politici. Pornind de la asemenea realități
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o carte a lui Virgil P. Andronescu (1905) - Câteva cuvinte cu privire la organizația provinciei Dacia Traiana cu prilejul unei cărți noi asupra acestei cestiuni, în „Convorbiri literare“, anul XL, 1906; idem, Studii de istorie romană, p. 32. intuiția lui Vasile Pârvan, accentuând asupra ideii că, prin contactele diverse, prin influențele exercitate și prin procesele de aculturație pe care le-au generat, grecii și celții - precum semiții și etruscii anterior 11 - au avut un important rol în stimularea evoluției neamurilor situate la periferia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de a compensa, prin cizelarea versului și metafore șocante, modestia elanului liric. Livrescă și cerebrală, mai rar elegiacă, lirica lui L. îmbină un neotradiționalism emfatic, retoric, cu unele îndrăzneli moderniste, vizibile încă din Lăcuste și aeroporturi (1972), pentru a se accentua în Aerul de sub fluturi (1974; Premiul Asociației Scriitorilor din București), cartea cea mai bine primită de critică. Romanele Elvira și locotenentul (1978), Iluzia (1981), Cârtița albă (1984) și Cămașa de mire (1985), cu tentă autobiografică, sunt destul de schematice și teziste
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
valori literare încă neomologate la noi, superficial cunoscute, respinse, cultivarea insolitului, a tot ce contraria simțul comun, a bizarului și fantasticului nu puteau decât să-i stimuleze înclinația spre visare și introspecție, interesul pentru problematica morală și religioasă, să-i accentueze gustul pentru straniu, pentru fabulos, să-i sporească atracția către arta rafinată și către frumos în genere. O sensibilitate ca a lui, generoasă prin definiție, includea și deschiderea spre lumea dezmoșteniților, receptivitatea față de suferințele semenilor. Preocuparea pentru condiția socială a
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
necunoscute și poate mai adevărate. Tocmai pentru a se pune accentul pe funcția investigatoare și prospectivă a imaginației a fost introdus termenul, mai dinamic, imaginar. Imaginarul este capacitatea noastră de a crea imagini noi, exploratoare, vizionare. În paradigma actuală, se accentuează tot mai mult tendința de a privi ficțiunea și ficționalizarea, imaginea și imaginarul, ca o formă alternativă de cunoaștere, mai greu de controlat, dar mai exuberantă și poate mai promițătoare decât cunoașterea rațională. Mai puțin cunoscută În spațiul american, cu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
istoriei este determinat și legitimat poartă numele unei figuri retorice fundamentale, translatio imperii ștransfer - sau: trop, metaforă - al puteriiț. „Transferurile”, funcțiile metaforice joacă Încă o dată un rol esențial aici. ș...ț Cu cât se adâncește criza legitimării, cu atât se accentuează recursul la metafore retorice - istoria nu se naște din inerție, ci mai degrabă din greutatea cu care Îndeplinim caracteristicile pe care le desemnăm subiectului istoric 1. Alternativa lui Blumenberg la imperativul poststructuralist against interpretation (Sontag) este teza reocupării: Întrebările medievale
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
tine. Criti-ficțiune, filosofo-ficțiune, teori-ficțiune Corin Braga: Am să Încep cu o mică parabolă (de fapt e o anecdotă, dar parabolică) asupra acestei ședințe: În urmă cu vreo jumătate de an, devenea tot mai evident, iar lucrurile cred că s-au accentuat Între timp, că există o anumită nemulțumire, o formă de frustrare În privința felului În care se desfășoară aceste ședințe. Cornel deja reclama faptul că, În cadrul dezbaterilor, se simte urmărit, de-a dreptul hăituit de microfon prin sală, ceea ce constituie, dacă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
reacție cu care noi ne-am Întâlnit foarte des În anii ce au trecut, pe care cred că acest text al lui Cornel o preîntâmpină În forma În care există el ca text. Ai perfectă dreptate, am vrut Însă să accentuez ceva mai mult faptul că este vorba de o teorie, iar Încercarea de a pune alte etichete asupra lui riscă, pentru un cititor care nu cunoaște textul și Îi va trebui și ceva timp până Îl va cunoaște, să intuiască
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
așa-zisă realitate obiectivă sau trebuie să ne adaptăm din start cu ideea că noi nu reflectăm decât reflectările noastre asupra realității. Problema nu e deloc nouă, sună neokantian, dar ea mi-a fost suscitată de textul tău. Și aș accentua faptul că nu o văd ca o problemă kantiană, ci mai degrabă ca o problemă metodologică. Fiindcă dacă reflecția nu este o reflectare a unei imagini obiective, ci a unor reflectări colective, atunci apare imediat paradoxul lui Heisenberg, și anume
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
faptele acestea care pot fi numite - cu o metaforă, iarăși, nu știu cât de izbutită - locurile memoriei țin de reflectarea subiectivă, eventual de o intersubiectivitate, de anumite repere pe care le luăm din discursul public al celorlalți. Și cu asta vreau să accentuez puțin asupra cuvântului „public”, pentru că individualul nu-mi este limpede ce loc ar avea În constituirea locurilor comune ale memoriei. Cred că e mult mai relevantă tocmai relația În care indivizii se pun unii cu alții prin intermediul narațiunilor despre un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
istorice. În anii 1990-1992 nu cred că se putea aștepta mai mult. Atât de la cei care organizaseră alegerile, cât și de la cei care erau mai mult ori mai puțin pregătiți să-și exprime opiniile. În privința acestei conștiințe am dorit să accentuez legătura dintre un comportament cultural bazat pe o credință religioasă și proprietatea privată. E interesant de observat felul În care proprietatea economică și cea simbolică, identitară, este În devenire. La Întrebarea „Cine sunt eu?”, membrii societății civile au dat răspunsuri
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu aveau de revoluție și Își afișau neștiința râzând, mirați că li se pun asemenea Întrebări. Intervine aici o ambiguitate a termenului generație. Vorbim de o generație culturală sau de una biologică? Senzația mea a fost, citind acest text, că accentuează când pe una, când pe alta, generalizând din direcția generației culturale spre cea biologică. Optzeciștii sunt o elită culturală restrânsă, la fel cum studenții care audiază aceste cursuri despre comunism sunt doar un eșantion restrâns din marile mase, care Își
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dezvăluie în autorul ei un prounionist. Ținând de comedia de moravuri, Badea Deftereu sau Voi să fiu actor la Iași (1849) ori farsa O toaletă neisprăvită sau Obrăznicia slugilor (1852) iau în derâdere slăbiciuni omenești ca vanitatea, cochetăria și altele, accentuând pitorescul moral. Mai superficiale decât prima lui comedie, aceste din urmă scrieri vădesc, în schimb, mai mult aplomb și chiar o plasticitate sporită sub aspectul limbajului. Neizbutită este piesa, de sursă istorică, Radul Calomfirescu (1854). Romanul Radu Buzescu (1858) brodează
DUMITRESCU-MOVILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286913_a_288242]
-
frază articulată după legile naturalului, simplității și ale tăcerii semnificative. Ea trebuie auzită, stângăcia expresivă poartă pecetea ingenuității și rostirii disimulate, ocolite, țărănești. Pe de altă parte, ea vorbește despre refuzul sincronizării totale cu tendințele înnoitoare din proza secolului. Prozatorul accentuează, cu mândrie, faptul că aparține lumii pe care o înfățișează. Întregul e o formă de existență a lumii rurale, un mod de a fi. Conștiința lui naște, dincolo de formula lirică, suflul epic; Horodiștea, Ciutura, Ocolina sunt niște organisme vii, cu
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]