7,542 matches
-
avut de jelit două sau trei victime de prim rang. Dar, și alta se uită prea adesea, teroarea și-a Început domnia la Alamut. Ce stăpânire e mai rea decât aceea a virtuții militante? Predicatorul suprem voi să le orânduiască adepților săi fiecare clipă a vieții. Interzise toate instrumentele muzicale; dacă descoperea cel mai mic flaut, Îl spărgea În public, Îl arunca În flăcări; vinovatul era pus În fiare și ciomăgit zdravăn, Înainte de a fi expulzat din comunitate. Uzul băuturilor alcoolizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
veseli ca să ușureze irespirabila rigoare care-i Învăluie. Bărbatul cu ochii bulbucați este cu desăvârșire singur, zidit În fortăreața sa, Închis În casa sa, Închis În sine Însuși. Nimeni căruia să-i vorbească, nimic altceva decât supuși docili, slugi mute, adepți fascinați. Dintre toate ființele pe care le-a cunoscut, nu există decât una cu care știe că mai poate vorbi, dacă nu de la prieten la prieten, măcar de la om la om. Și acesta este Khayyam. O scrisoare În care disperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a confirmat. Se mai spune că bahai-i tocmai au Întemeiat o ramură foarte activă În Statele Unite. De aici s-a tras concluzia că toți americanii din delegație erau, de fapt, bahai care, sub pretextul modernizării finanțelor țării, veneau să dobândească adepți. Morgan reflectă un moment: — Am să răspund la o singură Întrebare importantă: nu, n-am venit să predic sau să convertesc, ci ca să reformez finanțele persane, care au mare nevoie de asta. Am să adaug, pentru știința ta, că, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
globală, nepersonalizată, o țară Întreagă beneficiind, ca să spunem așa, de elixirul nemuririi, și nu numai credincioșii, care evident se așteaptă să fie aleși În mod special, dar și ateii, agnosticii, ereticii, cei care recad În erezie, necredincioșii de tot felul, adepții altor religii, cei buni, cei răi și cei și mai răi, virtuoșii și maphioții, călăii și victimele, polițiștii și hoții, asasinii și donatorii de sânge, nebunii și cei cu judecata sănătoasă, toți, toți fără excepție, erau În același timp martorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Toți soldații sînt așa de sentimentali? — SÎnt un soldat bun. — Te cred. Așa și vorbești. Frate-meu ce fel de soldat era? — Foarte bun. Mai voios ca mine. Eu nu eram voios. Asta-i o lipsă. — Dar tu ești un adept al autocriticii și vorbești din cărți. Aș fi mai bun dac-aș fi mai voios. Chestia asta Însă n-aș putea s-o Învăț niciodată. — Și toți cei voioși sînt morți acum. — Ba nu. Basilio e voios. — Atunci o să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se organizeze Întruniri În aer liber Într-o anumită locație. Cei care veneau de departe campau acolo pe toată durata Întrunirii . Revival (În engl. În orig.) - revival meetings - Întîlniri ținute de biserica protestantă, ce au ca scop atragerea de noi adepți. Lean-to În orig. - construcție nefinisată, folsită mai ales În campinguri, făcută de obicei din bușteni, cu trei pereți și un acoperiș Înclinat; partea lăsată descoperită va fi ferită de vînt . Common law wife În orig. - căsĂtorii recunoscute ca atare deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
talmudic cum simt eu că sunt.” Ieși. Belbo Îmi spuse: „Nu-l lua În seamă. Discuția asta are loc aproape În fiecare zi, numai că În fiecare zi Încerc să aduc un argument nou. Fapt e că Diotallevi e un adept al Cabalei. Dar au existat și cabaliști creștini. Și apoi, ascultă, Casaubon, dacă Diotallevi vrea să fie evreu, doar n-o să mă opun eu.” „Cred că nu. Suntem democrați.” „Suntem democrați.” Își aprinse o țigară. Eu Îmi amintii pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o enigmă benignă, că nebunia noastră o face teribilă pentru că pretinde să o interpreteze după propriul ei adevăr. Templierii rămăseseră fără scop. Sau, mai bine zis, Își transformaseră mijloacele În scop, Își administrau imensa lor bogăție. Bineînțeles că un monarh adept al puterii centralizate, cum era Filip cel Frumos, nu-i privea cu ochi buni. Cum se putea ține sub control un ordin suveran? Marele maestru avea rangul unui prinț de sânge, comanda o armată, administra un patrimoniu funciar imens, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu prea curați, apoi ca pe niște cavaleri dintr-o miniatură, pe urmă iarăși ca pe niște bancheri ai lui Dumnezeu care-și vedeau de afacerile lor necurate, pe urmă ca pe-o armată În marș, apoi ca pe niște adepți ai unei secte luciferiene, În fine, ca pe niște martiri ai libertății de gândire... Cine erau, de fapt?” „O fi existând vreun motiv pentru care au devenit ei un mit. Probabil că erau toate aceste lucruri la un loc. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e plină de Întâmplări cu astfel de corpuri de oaste care-și creează stilul lor, un pic fanfaron, un pic mistic, nici ei nu știau bine ce anume făceau. Firește, există și interpretarea ezoterică, ei știau foarte bine totul, erau adepți ai misterelor orientale, chiar și sărutul În șezut avea o semnificație inițiatică.” „Explică-mi oleacă semnificația inițiatică a pupării șezutului”, zice Diotallevi. „Unii ezoteriști moderni consideră că templierii se revendicau de la niște doctrine indiene. Sărutul În fund ar fi servit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
distruși, și n-am să fiu așa de naiv Încât să cred Într-o Întâlnire printre ruinele de la Montségur, dar secta nu-i moartă, există o Întreagă geografie a catarismului ocult din care iau naștere până și Dante, Stilnoviștii, secta Adepților lui Amor. A cincea Întâlnire e pe undeva prin Italia septentrională sau În Franța meridională.” „Și ultima Întâlnire?” „Păi care-i cea mai străveche, cea mai sacră, cea mai stabilă dintre pietrele celtice, sanctuarul divinităților solare, observatorul privilegiat din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prin care condamnatul putea vedea doar cele două biserici ale satului. Pe patul de pământ bătătorit unde dormea Cagliostro și unde a murit am văzut un buchet de trandafiri, și mi s-a explicat că mai există și azi mulți adepți ai lui care merg În pelerinaj la locul martiriului. Mi-au spus că printre pelerinii cei mai asidui erau și cei de la Picatrix, un cenaclu de studii misteriosofice, care publică o revistă ce se cheamă - apreciază, te rog, fantezia - Picatrix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
templieră...” Templierii mă găsiseră iarăși. I-am spus lui Agliè că lucrasem la ceva despre ei. Mă privi cu interes. „Curioasă conjunctură, tinere prieten. Aici, sub Crucea Sudului, să găsesc un tânăr Templier...” „N-aș vrea să mă considerați un adept...” „Vai de mine, domnule Casaubon! Dacă ați ști câtă șarlatanie există În domeniul ăsta”... „Știu, știu”. „Tocmai. Dar trebuie să ne revedem, Înainte de a vă Întoarce”. Ne dădurăm Întâlnire pentru a doua zi: toți trei voiam să explorăm mica piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să Înceapă Înscrierile. Însă, după o altă versiune, manifestele spun clar ca bună ziua că e vorba de treizeci și șase de invizibili răspândiți prin lume În grupuri de câte șase și că au puterea de a-i face invizibili pe adepții lor... Hristoase, iarăși ăia treizeci și șase...” „Care?” „Ăia din documentul meu despre templieri”. „Oameni fără fantezie. Și pe urmă?” „Și pe urmă se naște de-aici o nebunie colectivă: care Îi apără, care vrea să-i cunoască, care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
noi o privire, iar ea m-a urmat cam fără chef. Sediul era pe o stradă secundară, afară era o vitrină cu statuete de ghips care-i reproduceau pe Keops, pe Nefertiti, Sfinxul. Ședință plenară era chiar În după-amiaza aceea: „Adepții rozeicruce și ai ritului Umbanda”. Orator, un anume profesor Bramanti, Referendar al Ordinului În Europa, Cavaler Secret al Marelui Priorat In Partibus de Rhodos, Malta și Salonic. Am hotărât să intrăm. Încăperea era mai degrabă lipsită de gust, Împodobită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care s-ar fi definit pe sine drept rozacrucean. Amparo făcu observația că orice rozacrucean este rozicrucianul celuilalt. Un imprudent din public se ridică și-l Întrebă de ce ordinul său pretindea că este autentic, din moment ce viola regula tăcerii, caracteristică oricărui adept adevărat al Marii Frății Albe. Bramanti se ridică și zise: „Nu știam că și aici s-au infiltrat provocatori aflați În solda materialismului ateist. În aceste condiții, eu nu mai vorbesc”. Și ieși, cu un fel de maiestate În ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Tuturor Lojilor ad vitam, Cavaler Prusian și Patriarh Noahit, Cavaler al Securii Regale sau Prinț al Libanului, Prinț al Tabernacolului, Cavaler al Șarpelui de Aramă, Prinț al Milei sau al Grației, Mare Comandor al Templului, Cavaler al Soarelui sau Prinț Adept, Cavaler al Sfântului Andrei de Scoția sau Mare Maestru al Luminii, Cavaler Mare-Ales Kadosh și Cavaler al Pajurei Albe și Negre. (Înalte grade ale Masoneriei de Rit Scoțian Antic și Acceptat) Străbăturăm coridorul, urcarăm trei trepte și trecurăm printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se relaxă În fotoliu și-și roti ochii prin cameră, ca pentru a căuta niște inspirații astrale. „S-ar putea da niște exemple, desigur. Aș zise că cititorul ideal al unei colecții de acest gen ar trebui să fie un adept al Rozei-Cruce, așadar un expert in magiam, in necromantiam, in astrologiam, in geomantiam, in pyromantiam, in hydromantiam, in chaomantiam, in medicinam adeprtam, ca să citez din cartea Azoth, cea care a fost dată de o fecioară misterioasă Stauroforului, cum se relatează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
in magiam, in necromantiam, in astrologiam, in geomantiam, in pyromantiam, in hydromantiam, in chaomantiam, in medicinam adeprtam, ca să citez din cartea Azoth, cea care a fost dată de o fecioară misterioasă Stauroforului, cum se relatează În Raptus philosophorum. Însă cunoașterea adeptului Îmbrățișează alte domenii, precum fiziognozia, care privește fizica ocultă, statica, dinamica și cinematica, astrologia sau biologia ezoterică și studiul spiritelor din natură, zoologia hermetică și astrologia biologică. Adăugați cosmognozia, care studiază astrologia, Însă sub aspect astronomic, cosmologic, fiziologic, ontologic, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
grăbit să-l liniștim. „Nu e pur exces de prudență din partea mea”, zise el, „dar n-aș dori să am de a face cu careva din OTO”. Apoi, răspunzând perplexității noastre: „Ordo Templi Orientis, bisericuța aia a ultimilor așa-ziși adepți ai lui Aleister Crowley... Văd că sunteți total străini de... Mai bine, așa n-or să fie prejudecăți din partea dumneavoastră”. Acceptă să ia loc. „Pentru că, vedeți, opera pe care vreau să v-o prezint acum dumneavoastră se situează curajos În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cum știe și prietenul Casaubon, mă consider un Împătimit de istoria religiilor, și asta face ca unii oameni să recurgă adesea la sfaturile mele, poate mai mult la bunul meu simț decât la doctrina mea. E curios, știți, că printre adepții cercetărilor sapiențiale se găsesc uneori personalități ieșite din comun... Nu vorbesc de cei care caută veșnic consolări transcendentale sau de spiritele melancolice, dar chiar și de persoane cu știință profundă și de mare finețe intelectuală care, cu toate astea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acolo munți care emanau raze de lumină, descompuși Într-o pulbere de sfere În culori subțiate, se Întrevedeau ceruri concentrice cu schițe de Îngeri cu aripile transparente, ceva asemănător Paradisului lui Doré. Titlurile erau Beatrix, Mystica Rosa, Dante Gabriele 33, Adepții lui Amor, Atanor, Homunculus 666 - uite de unde vine pasiunea Lorenzei pentru homunculi, mi-am zis. Tabloul cel mai mare se intitula Sophia și reprezenta un fel de masă fluidă de Îngeri negri ce se estompa la bază creînd o făptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cinism educat că pentru Manuzio putea merge foarte bine. L-am Întrebat ce putea să-mi spună despre Agarttha și despre Saint-Yves d’Alveydre. „Saint-Yves d’Alveydre...”, zise el. „Un om ciudat, fără Îndoială, Încă de tânăr Îi frecventa pe adepții lui Fabre d’Olivet. Era doar un funcționar la Ministerul de Interne, dar era ambițios. Nu l-am privit, desigur, cu ochi buni atunci când s-a căsătorit cu Marie-Victoire...”. Agliè nu rezistase. Trecuse la persoana Întâi. Evoca amintiri. „Cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu bâlbâitul care zice că nu l-au primit ca prezentator la radio pentru că nu e Înscris În partid. E nevoie Întotdeauna să atribui cuiva propriile-ți eșecuri, dictaturile Își găsesc Întotdeauna un dușman extern pentru a-și uni propriii adepți. Cum zicea nu mai știu cine, pentru orice problemă complicată există o soluție simplă, și aia greșită.” „Și dacă eu găsesc Într-un tren o bombă Înfășurată Într-un manifest tras la xerox care vorbește de sinarhie, mă mulțumesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o străduță, am auzit o voce, În dialect: „Monssu, i’è d’la republica bele si?” „Ce Înseamnă?” Întrebă Lorenza. „Ceva cam de genul ăsta: « Domnule, vreți să fiți bun să-mi spuneți dacă mai sunt pe-aici, pe aproape, adepți ai Republicii Sociale Italiene?» În timpul acela republica era un cuvânt urât. Era un partizan care interpela un trecător, sau careva de la o fereastră, deci străduța era din nou liberă să circuli, iar fasciștii plecaseră. Se lăsa Întunericul. După puțin timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]