79,378 matches
-
femei aristocratice posedate de instalatori, mecanici și alții asemenea.. Varietate de wishful thinking, se pare, emblematică pentru mentalitatea românească oarecum bigotă, pentru care damele stilate și fardate și interesate de haine (seria Chera Duduca, Emilia, Dania) au avut întotdeauna un aer suspect, pasibile de a fi întrupări demonice sau doar mici senzuale proaste - în cazuri extreme (Nadina din Răscoala), dacă femeia în cauză e și aristocrată cu blazon (fie el și local), fiind de așteptat ca un viol din partea unei creaturi
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
Asta e mai greu de înțeles. Nu mă consider, nu vreau să fiu un poet liniștitor, dar ca bărbat chiar nu văd de ce n-aș fi. în artă, liniștea de doi bani nu liniștește pe nimeni. Poemele tale au un aer de viață dincolo de moarte. Menționezi în The Shared Bath 'intimitatea țestelor.' Scrii o poezie tăinuitoare, iar taina ta e dincolo. Pe măsură ce citim, descoperim urme de violență copleșitoare. Nu de puține ori m-am gândit intens la Chagall citindu-te. Ai
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
ca poet azi, în literatura engleză, în Anglia, printre ceilalți autori englezi Desperado? Riscurile mele nu par chiar așa de mari la prima vedere. Nu sunt avangardist (ceea ce ar fi prea comod, după mine). Scriu manierat, chiar curtenitor. Am un aer de neîncredere. Riscurile mele se leagă de rostirea în șoaptă și de pașii în clădiri spațioase. Poemele mele îmi par uneori ca niște clădiri, poezia mea întreagă e de fapt un astfel de proiect (poate un bloc de închiriat) undeva
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
memorii afective? însă imediat după conturarea înfrîngerii, putem distinge reversul. Care sînt învingătorii? Liiceanu nu-i numește. Portretul omului de cultură învingător este imposibil, dacă respectăm regulile jocului impuse de Liiceanu. Tonul apocaliptic ar fi fost convingător dacă își păstra aerul personal - dacă își însușea măreția ratării inviduale, particulare. Or, sensul retoricii, impuse de filosof, este unul general. în fond, același "păcat" apare și în Jurnalul de la Păltiniș. Cartea este extraordinară, foarte bine scrisă, este o "literatură" foarte bună. Cititorul naiv
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
protocol, - regiza un sovietic. Ea își dă seama de paza strașnică ce înconjoară clădirea operei - veniseră la spectacol și niște ștabi mari... Angoasa ce o cuprinde în timpul spectacolului, văzând atâta pază în jur și în sală, niște civili având un aer complet străin de melomanii obișnuiți... În prima pauză, vrea să plece, și o ia la fugă pe tocurile ei înalte, cu rochia lungă de seară obligatorie, încurcân-du-se în ea; studentul se ia după ea; tipii care o acostau pe stradă
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
că lumea se certa pe râme, pentru că Tase le vindea cu un leu râma... Ilie, orbul care vindea ziare, intră bocănind cu bastonul lui alb în alimentara în care se vindeau de toate, și, ridicând capul în sus și trăgând aerul pe nări, exclamă: ,, Da' ați ars bine cafeaua!"... Un perete alb-alb de atâta inocență, pe care erau bătute piroane grele de fier de care lucrurile, prinse, să țină... Trenul care face să se zguduie casa periferică în care se întâmplă
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
curat la serviciu"... Cu un declic brusc, frigiderul începu să clănțăne în tăcerea nopții în timp ce visam un fluture mare cap-de-mort... Supt la față, osos, cu ochi adânci, depărtați, cu părul tuns scurt ascunzând un început de chelie și cu un aer de violență abia stăpânită, purtând totuși o urmă de duioșie. M-a întrebat, clar: ,, Vrei să-ți produc o suferință?" Cel mai mult m-a șocat predicatul, atât de cult, de intelectual: ,,să-ți produc..." Cei doi morți pe munte
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
și senzuală, euforizantă, pe care n-o mai eclipsează așa cum procedau unii întemeietori ai avangardei, dispuși a-și compune o fizionomie ,,fioroasă", de neînduplecați torționari ai clișeelor. Sub pavăza discursului inconformist, rebel, d-sa reconstituie textura vitală a lumii, cu aerul unei ,,reîncîntări" a acesteia (,,le réenchantement du monde"), încercînd a certifica încărcătura de real a poemului, faptul că, așa cum observa René Char, ,,nu există nimic în el care să nu fi existat pretutindeni în această rebelă și solitară lume a
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
tăbăcita cocoașa-a lui dumnezeu/ mă așez în fața oglinzii mă privesc cu multă admirație și pornesc încet încet să-mi scot ochii/ și mă-ncumet înmuindu-mi mîinile în căușile pline cu sînge de pe obraz să scriu poeme roșii pe aerul alb și tare al orizontului/ și atunci dona juana deja mai mult de jumătate devorată de genunchii mei flămînzi și însetați începe să mănînce literele poemelor fosforescente scrise dezordonat pe aerul alb și tare al orizontului: (vermut de sînge limba
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
cu sînge de pe obraz să scriu poeme roșii pe aerul alb și tare al orizontului/ și atunci dona juana deja mai mult de jumătate devorată de genunchii mei flămînzi și însetați începe să mănînce literele poemelor fosforescente scrise dezordonat pe aerul alb și tare al orizontului: (vermut de sînge limba șeherezadei povestind din ce în ce mai obosită). Ne aflăm, în ciuda aparențelor în măsură a scandaliza eternul spirit filistin, în sfera unei creații de aderență la univers, de adorație a componentelor lui fundamentale, a primordialităților
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
idenpendenței Transilvaniei și, eventual, a înscăunării sale ca principe. Ce e drept, numele ar suna princiar, daca n-ar suna și a "craii" lui Mateiu Caragiale! Sigur că acest demers e o mare tîmpenie. Însă astfel de tîmpenii dobîndesc un aer de credibilitate în clipa în care strategia partidului de guvernămînt le face să pară nu doar posibile, ci și dezirabile.
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]
-
s-a pierdut după colțul unei clădiri. Paradoxul bulgăresc E limpede că România a pierdut iremediabil și pe toate planurile cursa cu Bulgaria. Podul peste Dunăre se face acolo unde vor bulgarii, combinatul de la Giurgiu, deși pe butuci, viciază încă aerul paradiziac de la Vidin, pînă mai ieri famelica Leva, surata și omonima slavă a la fel de scheleticului Leu carpatin, se bate acum în design și în potență cu legendara Marcă germană, la temele europene Bulgaria a dovedit mai multă sîrguință, iar pe
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15714_a_17039]
-
dat, deopotrivă, tăria și slăbiciunea. Preeminența lui a avea față de a fi "etc. Nu e momentul să dezbatem problema compromisului înnăscut. Deranjantă este bagatelizarea propriei mize. Dacă descoperi în Cuvinte potrivite compromisul și nu acolo unde trebuie, îți arunci în aer orice credibilitate. De ce e nevoie de o teorie a valahului avid de îmbogățire atunci cînd există texte evidente de compromis, în cazul Arghezi. Astfel de texte ne îndreptățesc să-l catalogăm pe Gheorghe Grigurcu drept mizantrop (un caz clasic), decît
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
admiratori, sau chiar fani, ai emisiunii sale Bouillon de culture. Eu, una, așteptam cu nerăbdare cel mai cordial salut auzit vreodată, ,,Bonsoir à tous", rostit pe un ton inimitabil, alert și voios. Acesta dădea startul, imprima ritmul emisiunii, rămînea în aer și ocrotea climatul de bună dispoziție, uneori chiar de entuziasm al discuțiilor, pînă la momentul despărțirii cînd, parcă din prag, interpelîndu-ne cu sufletul la gură, gazda nu ne lăsa pînă ce nu ne copleșea cu semnalarea unei avalanșe de alte
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
ei, cu prelungirile lor în atitudinea oamenilor politici din zilele noastre și a opiniei publice pe care aceștia o reprezintă. Oare filozofi plini de fervoare ca Bernard Henri Levy sau André Glucksman, care mergînd pe urmele lui Camus, au părăsit aerul rarefiat al cabinetelor de lucru pentru a se arunca în vîltoarea luptelor contemporane între cele două concepții, vor reuși să provoace o schimbare, sau vor obosi și ei, pierzîndu-și iluziile, asemenea lui Baltazar Bustos, eroul donquijotesc al unuia din romanele
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
excelent material didactic pentru un curs de teorie literară, putem totuși să adăugăm că asta nu le face să fie și literatură adevărată. Aceste proze sînt mai degrabă exerciții demonstrative, prin care Ioan Groșan își expune familiaritatea cu moda timpului. Aerul lor e oarecum de postmodernism provincial, declamator, iar simbolistica nu e nicidecum originală. Cei aproape douăzeci de ani care au trecut peste ele au lăsat urme adînci, virtuțile care le-au rămas intacte sînt cele ale bătrîneții: inteligența și umorul
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
Fusese o idee de sclav. O răzbunare de sclav, eliberat în fine... Asta rumega în sinea lui de atâta timp. Asta-l ținuse drept în picioare, în așteptarea recompensei, oricât de târziu ar fi venit ea... Fără a avea măcar aerul unei brute răzvrătite, aerul acelor eroi incapabili de vreo logică bine condusă, capabili doar de violențe, de distrugeri orbește împărțite în dreapta, în stânga, de către armele nechibzuit, prostește ridicate împotriva celorlalți, numai cu zbierete de luptă și cu icnete fără a fi
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
sclav. O răzbunare de sclav, eliberat în fine... Asta rumega în sinea lui de atâta timp. Asta-l ținuse drept în picioare, în așteptarea recompensei, oricât de târziu ar fi venit ea... Fără a avea măcar aerul unei brute răzvrătite, aerul acelor eroi incapabili de vreo logică bine condusă, capabili doar de violențe, de distrugeri orbește împărțite în dreapta, în stânga, de către armele nechibzuit, prostește ridicate împotriva celorlalți, numai cu zbierete de luptă și cu icnete fără a fi în stare de vreun
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
la propriu. Printul de computer nu mai oferă nici acea minimă notă de personalitate pe care o găseam într-o dactilogramă, rezultată acolo din felul particular în care fiecare dintre noi apasă clapele mașinii de scris. Impersonalizarea scrisului aruncă un aer de indiferență asupra textului. La prima vedere, el nu mai este al nimănui. Va trebui să căutăm în altă parte dovezi referitoare la cum scriu autorii și la geneza operelor lor. Mîna care scrie iese definitiv din scena literară. Scriu
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
alb, parcă spoit cu var de sus pînă jos, inclusiv părul; aceeași prelungă siluetă, elegantă, dreaptă, cu gîtul lung, cu micul chip ascuțit, cu ochi albaștri, bridați, atît de aproape de ivirea nasului mic, nasul ascuțit al Marelui Fritz, cu un aer ironic, fini mîini mici, picioare sprintene, statura înaltă și ușoară, același, doar cu douăzeci și cinci de ani mai mult; douăzeci și cinci de ani invizibili, căci părul îi era gri argintat și la tinerețe, iar acum pare să fi fost doar pudrat ca
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
e uniforma lui Göring de mare maestru de vînătoare. "Cămașa e de un alb strălucitor iar mînecile-i largi fac falduri, ca bluzele țărăncilor transilvane. Ceea ce mai adaugă ceva la nota de feminitate pe care am remarcat-o prima oară, la aerul de slujnică uriașă care-l face să semene cu mătușa Bebe Starojinska care, la rîndul ei, semăna cu mareșalul Ney devenit bucătăreasă. În timp ce ne arată casa, am tot răgazul să studiez amănunțit omul. Mă folosesc de lornieta de buzunar, "the
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
unei sarcastice melodrame, spărgînd regulile și dinamitînd genul din interior. Pentru acest dificil pariu și-a ales-o parteneră pe vestita Björk, căreia i-a cerut nu doar să scrie muzica, ci să interpreteze și rolul principal. Vedeta islandeză - în ciuda aerului ei lunatec - s-a dovedit o colaboratoare severă care s-a opus ,,terorismului psihologic" exercitat de către cineastul ce-i pretindea epurarea partiturii de orice sentimentalism. Ea, romantică de modă veche, dorea să-i confere eroinei poezie și mister. El, cinic
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
fin umor franțuzesc - omul cumsecade și normal procedează mimetic. Adică îl înlătură și el pe Harry aruncîndu-i cadavrul în canalul din fundul curții reședinței de vară. Cum i-a revenit și inspirația, dimineață se urcă la volanul jeep-ului cu aer condiționat și împreună cu soția și copiii pleacă mai departe în viață. Taxat drept o parabolă a creației care cere sacrificii, asemănat cu Barton Fink al unor frați Coen aclimatizați de un Chabrol, acest film apelează deopotrivă la muzică, precum la
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
și istorie poartă destinul fiecăruia în parte. În fond, asta căuta să ne arate și George Banu împreună cu echipa televiziunii. Într-o scurtă intervenție, Brook s-a adresat, cu delicatețe, artiștilor români sugerîndu-le să iasă, din cînd în cînd, din aerul oficial pe care zidurile teatrelor îl emană. Încă. Să încerce să-și împrospăteze gîndul, să-și reîncarce modalitățile de expresie cu aer proaspăt, curat, eliberat de factorii poluanți, de stilul oficial condiționat de morga și codul cultural al oficialităților. Această
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
scurtă intervenție, Brook s-a adresat, cu delicatețe, artiștilor români sugerîndu-le să iasă, din cînd în cînd, din aerul oficial pe care zidurile teatrelor îl emană. Încă. Să încerce să-și împrospăteze gîndul, să-și reîncarce modalitățile de expresie cu aer proaspăt, curat, eliberat de factorii poluanți, de stilul oficial condiționat de morga și codul cultural al oficialităților. Această curățare și purificare este eliberatoare și dă sens unei direcții, unei evoluții, ține pasul cu ritmurile lumii în care artiștii trăiesc. Împrospătarea
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]