6,798 matches
-
eu nu pot s-o fac prietene! -Și de ce ar fi mai bine așa? Citește mai mult -Să zicem că te cred, spuse locotenentul, deși... să știi ceva... Dacă mor acum sau la anul ce ar mai conta? Nu mă agăț de viață Shantal...-Ai rămas același tip Silan... de pe vremea când lucram cu Loverture-Adică? -Nu-ți pasă de nimeni!-Știu și unde cam vrei să ajungi, spuse locotenentul Silan așezându-se pe o mică banchetă. Și ca să-ți demonstrez contrariul va
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
că Hristos este Adevărul absolut prin excelență. Când urci spre Amvonul cunoașterii lui Eminescu, trebuie să te înalți cu sufletul doldora de iubire sau măcar să te situezi pe prima treaptă a urcușului tău, altfel calci pe urma hulitorilor sau te agăți de remorca detractorilor condusă de un Horia Roman Patapievici. E drept „că Eminescu era <> a tuturor, repet a tuturor politicienilor zilei”(de ieri și de azi, aș zice, n.a.), afirmă genialul Virgil Maxim, dar tot el înalță Imnul divin: „Rugăciune
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
cu capul în nori desenând cu ochii deschiși visele pe cer aruncă la picoare viața- monedă cu două fețe -Rișcă sau marcă? atunci înrădăcinatul se înfipse strașnic în pământ 7 cer senin visul oglindit pe bătaia inimii murmură melodia sufletelor agățați pe-un colț de lună clopoței parfumați îți străjuiesc drumul către mine 8 umbrele trecutului și-au lăsat autograful pe pereți- grafitti alb- negru tăcut precum un film mut imaginile aleargă una peste alta scrijelind sufletul întunericul și-ar dori
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
șansă-s ca semințele de mac. Gustăm porția de viață cu efect elegiac, Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac, Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că e caimac. Cotropiți de chinuiala ambalată simplu, vrac, Ne-agățăm de vagi speranțe, precum vița pe arac, Ne mai dăm de ceasul morții, când ne facem de spanac Ori primim, de la natură-n față câte-un bobârnac. Și ascunși în visul nostru, ca-n povești, într-un dovleac, Suntem prințul
JOC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381189_a_382518]
-
căderi. Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață, Simt sfâșierea strașnicei furtuni, Pe vechi himere-n terna dimineață, Văd noua mască a grăbitei luni. Sunt omul-nor și de-aș aduce ploaia, Aș pune-o scut la poarta din cuvânt, M-aș agăța de cer, să-nlătur droaia De meteori cu trist deznodământ. Sunt un hoinar și îmi aleg cărarea - Autostradă ori alee-n parc. Căzut în gol, mă-ndrept spre închisoarea Predestinată-n iluzoriul țarc. De m-aș preface-n înger de
SUNT OMUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381196_a_382525]
-
căderi. Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață, Simt sfâșierea strașnicei furtuni, Pe vechi himere-n terna dimineață, Văd noua mască a grăbitei luni. Sunt omul-nor și de-aș aduce ploaia, Aș pune-o scut la poarta din cuvânt, M-aș agăța de cer, să-nlătur droaia De meteori cu trist deznodământ. Sunt un hoinar și îmi aleg cărarea - Autostradă ori alee-n parc. Căzut în gol, mă-ndrept spre închisoarea Predestinată-n iluzoriul țarc. De m-aș preface-n înger de
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
căderi.Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață,Simt sfâșierea strașnicei furtuni, Pe vechi himere-n terna dimineață,Văd noua mască a grăbitei luni.Sunt omul-nor și de-aș aduce ploaia,Aș pune-o scut la poarta din cuvânt,M-aș agăța de cer, să-nlătur droaiaDe meteori cu trist deznodământ.Sunt un hoinar și îmi aleg cărarea -Autostradă ori alee-n parc.Căzut în gol, mă-ndrept spre închisoareaPredestinată-n iluzoriul țarc.De m-aș preface-n înger de lumină,M-
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
șansă-s ca semințele de mac. Gustăm porția de viață cu efect elegiac, Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac, Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că e caimac. Cotropiți de chinuiala ambalată simplu, vrac, Ne-agățăm de vagi speranțe, precum vița pe arac, Ne mai dăm de ceasul morții, când ne facem de spanac Ori primim, de la natură-n față câte-un bobârnac. Citește mai mult Azi trăim în lumea noastră, strâmtă cât un vârf de
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
șansă-s ca semințele de mac.Gustăm porția de viață cu efect elegiac,Râdem - nu e râsul nostru, ci un zâmbet cam posac,Dăm pe gât doar apă chioară, socotind că e caimac.Cotropiți de chinuiala ambalată simplu, vrac,Ne-agățăm de vagi speranțe, precum vița pe arac,Ne mai dăm de ceasul morții, când ne facem de spanacOri primim, de la natură-n față câte-un bobârnac.... XXII. DAR DE CRĂCIUN, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2185 din 24
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Și-un pod de jurăminte, dărâmat. O barcă-n zare freamătă și piere: E-un suflet pustiit și sfărâmat. Cobor genuni de crudă-nsingurare Înspre adâncuri fără de final. Iubirea noastră spumegă și moare, Lăsându-și trupul pe al vieții val. M-agăț înverșunat de poezie, Ca de-un refugiu magic, nesperat, Dorind să-mi ușurez din agonie În acest chip, probabil, demodat. M-acuz că nu mai lupt cu ghimpii sorții, Că-s prada îndrăgită de furtuni Și am abandonat în fața porții
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
mare de tăcereși-un pod de jurăminte, dărâmat.O barcă-n zare freamătă și piere:E-un suflet pustiit și sfărâmat.Cobor genuni de crudă-nsingurareînspre adâncuri fără de final.Iubirea noastră spumegă și moare,Lăsându-și trupul pe al vieții val.M-agăț înverșunat de poezie,Ca de-un refugiu magic, nesperat,Dorind să-mi ușurez din agonieîn acest chip, probabil, demodat.M-acuz că nu mai lupt cu ghimpii sorții,Că-s prada îndrăgită de furtuniși am abandonat în fața porțiiSpre alte săptămâni
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
râma împlinirii tale, ritmul artei ce-a plămădit pictură acuarelizată-n ține penel magic cu neasemuite îndemânări se simte când degetele mângâie a ta culoare căldură ta m-a sfârtecat și-n față, fără de pudoare, minte și-n ochii tăi se-agață iubirea-ți ce mă doare iar ochii mei sunt ai tăi ochi păgâni în rocadă asta se tocește visul un soare strălucește în ochii mei nocturni ai tăi sunt nemurirea ce-ascunde-n ea abisul Cum ochii vor să oglindească întotdeauna artă
SONET 24 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381361_a_382690]
-
William Shakespeare (trad. adapt. Mihaela Tălpău) Din ce substanță, oare, esti făcut de umbrele se-agață doar de tine eu doar o umbră am, și-s cunoscut că toate umbrele-ți le regăsesc în mine Nici chiar Adonis însuși nu ți-e-n chip e doar o copie plăpânda, fără vlaga obrajii tăi lumină-s, nu tertip, când
SONET 53 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381404_a_382733]
-
de câte-un sloi și-i așteaptă... Apropierea mamei îi împuternicește, o clipă iuțesc ritmul... Dar cu vremea, mezinul dă semne că vlaga-i e dusă, abia se mai ține deasupra... E cu totul slăbit, cântărește ursoaica atunci când micuțul se-agață de blana ei a disperare. Aruncă arare suflări prin botic! Mișcările-i sunt prinse în clisa deznădejdii mute. Viața i se duce... După o zbatere ultimă, plutește pentru puține clipe, apoi cade lin înspre adânc, neluat în seamă de peștii
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
împrejur. De-ar fi fost și mezinul, nu s-ar mai fi temut atât de necunoscutul ce-o atrăgea pe mamă-sa! Izbăvită de durere prin adierea de somn, Anyu ieșise de la fereală. Privea la coada de vulpe ce-o agățase în vârful sălașului încropit, cu gândul că-l va umple de haz pe copil când avea să o vadă. Brusc fu covârșită de un simțământ. Nu mai erau singuri! Întoarsă pe jumătate, văzu o fiară în două picioare! Își luă
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
în lanțuri grele, abia mai respira Florea-Zâmbet de Floare. De cum văzu acei ochi blânzi de culoarea viorelelor, zâmbetul de pe buzele de culoarea macilor și părul de culoarea păpădiilor, prințesa se și îndrăgosti de grădinar. Nu mai pierdu vremea. Apucă cheile agățate într-un cui de pe perete și îl eliberă pe flăcău. Însă, de atâta stat în lanțuri, nemâncat și nebăut, Florea nu era în stare să se țină pe picioare. Prințesa se căzni până ce reuși să îl ducă în camera ei
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
nu îi putu spune grădinarului în ce direcție să o apuce pentru a reuși să găsească sălașul vrăjitorului. Tocmai când era pe cale să își piardă nădejdea de a afla drumul pe care trebuie să o apuce, de piciorul său se agăță un scai vinețiu. - Eu cunosc Pădurea Întunecată! M-am rostogolit de câteva ori pe acolo și te pot conduce, dar nu te pot ajuta să găsești locul în care e ascusns Castelul de Fier. Florea se bucură și cu atâta
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
doth beauty beauteous seemBy that sweet ornament which truth doth ... VIII. SONET 53, de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016. William Shakespeare (trad. adapt. Mihaela Tălpău) Din ce substanță, oare, ești făcut de umbrele se-agață doar de tine eu doar o umbră am, și-s cunoscut că toate umbrele-ți le regăsesc în mine Nici chiar Adonis însuși nu ți-e-n chip e doar o copie plăpândă, fără vlagă obrajii tăi lumină-s, nu tertip, când
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
on you tend? Since everyone hath every one, one shade, And you, but one, can every shadow lend. Describe Adonis, and the counterfeit ... Citește mai mult William Shakespeare(trad. adapt. Mihaela Tălpău)Din ce substanță, oare, ești făcutde umbrele se-agață doar de tineeu doar o umbră am, și-s cunoscutcă toate umbrele-ți le regăsesc în mineNici chiar Adonis însuși nu ți-e-n chipe doar o copie plăpândă, fără vlagăobrajii tăi lumină-s, nu tertip,când te privesc, mă-nchin, viața
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
frig și ninsori,amintiri coborâte,pe scări ale timpului,... VIII. ÎNDEPĂRTATE TRISTEȚI, de Costi Pop , publicat în Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016. Mă sfârșesc câte-un pic, de fiecare dată, când, mă-ndepărtez de tine, încercând, să mă agăț, de ceva, de-un gând ce-mi aparține, stăpânindu-mi lacrima, ce dă, să iasă, sfioasă, anunțând un hohot, de plâns, ce fața mi-a spălat-o, toată, de parcă, în apa mării, m-am cufundat, deodată, simțindu-i ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
dă, să iasă, sfioasă, anunțând un hohot, de plâns, ce fața mi-a spălat-o, toată, de parcă, în apa mării, m-am cufundat, deodată, simțindu-i ... Citește mai mult Mă sfârșesccâte-un pic,de fiecaredată, când,mă-ndepărtezde tine,încercând,să mă agăț,de ceva,de-un gândce-mi aparține,stăpânindu-milacrima, ce dă,să iasă, sfioasă,anunțândun hohot,de plâns,ce fațami-a spălat-o,toată,de parcă,în apa mării,m-am cufundat,deodată,simțindu-i... IX. FRUMUSEȚE A PĂCATULUI INFINIT, de Costi Pop , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2263 din 12 martie 2017 Toate Articolele Autorului Sisif urcă pe munte încet, șontâc, banal, cu o greutate atârnată pe umerii de viață. Să ne definim, strigăm, pe gaura de horn, un paradox agățat de oftat, începutul și sfârșitul unei cărți se aseamănă și puse pe un eșafod definesc un nod: nodul Gordian, nodul de la cravată ce odată dezlegat. Un oftat...? Inevitabile balanțe, orice cunoaștere adaugă sentimente, adevărul este târziu, apoi, apoi...! Referință Bibliografică
SISIF de PETRU JIPA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381586_a_382915]
-
Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului O amintire uitată Anii adunați în spate Îi odihnesc pe-un scaun rupt, Gândesc mult că nu se poate Să rup prezentul de trecut. M-agăț de zborul unui vis, Să-ți prind un trandafir în păr Și-n piept o floare de cais, La picioare flori de nufăr. Împodobită ca o zână, Furată de un Făt Frumos Pluteați ținându-vă de mână Într-un ținut
O AMINTIRE UITATĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380865_a_382194]
-
și la țărm!Cum valurile aleară grăbite,... XXVIII. VISE...VISE...DE NELUTA STAICUT, de Neluța Stăicuț , publicat în Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016. Vise...vise... Vise... vise de nou născut... Cu mama, tata și bunici pricepuți, Cu jucării agățate de pătuț, Și cu sânii mamei cei călduți! Vise... vise de copil măricuț... Ce se joacă cu un pisicuț, Și aleargă după un cățeluș, Ce îl lătra și-l musca doar un picuț! Vise... vise de copil măricel... Cu mingi
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
litere și cifre! Vise... vise de copil mai mare... Cu leapșa, șotronul și-alergata, Cu volei și baschet, Și chiar cu vioară! Citește mai mult Vise...vise...Vise... vise de nou născut...Cu mama, tata și bunici pricepuți,Cu jucării agățate de pătuț,Si cu sânii mamei cei călduți!Vise... vise de copil măricuț...Ce se joacă cu un pisicuț,Si aleargă după un cățeluș,Ce îl lătra și-l musca doar un picuț!Vise... vise de copil măricel...Cu mingi
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]