8,962 matches
-
islamic: turcii și tătarii, fiind mai numeros decât românii. Românii au colonizat teritoriul și l-au pus În valoare (până atunci, fusese un ținut de margine al Imperiului Otoman, cu totul neglijat). S-au așezat aici români din sudul Transilvaniei, agricultori și crescători de vite (mocani), aromâni din Peninsula Balcanică... Constanța abia dacă era puțin mai mult decât un sat. A devenit un oraș modern și unul dintre porturile Însemnate ale Europei. La 1930, structura populației Dobrogei era următoarea (socotind și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
spectaculoase; s-a ridicat la un moment dat puțin peste 10%, pentru a scădea În 2006 la puțin peste 5%. Nivelul său relativ scăzut se explică prin Încetineala reformei, dar, evident, și prin numărul mic de angajați (majoritatea românilor fiind agricultori sau pensionari), ca și prin plecarea masivă la muncă În străinătate a celor care, altminteri, ar fi Îngroșat În țară rândul șomerilor. Cele mai izbitoare particularități se Întâlnesc Însă În satele românești. „Decolectivizarea“3 a avut ca rezultat fărâmițarea excesivă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lea (a fost — În cadrul mai larg al unui intens curent migrator pornit din Austro-Ungaria — singura experiență românească notabilă de acest gen; până la comunism, românii — popor de țărani legați de pământul lor — nu prea au fost tentați să pornească În lume). Agricultori la ei acasă, au devenit muncitori necalificați În marile Întreprinderi din nordul Statelor Unite (Cleveland, Detroit...). S-au transformat În americani fără să-și dea seama; intenția lor inițială era să adune bani și să se reîntoarcă În satul lor. Cei mai mulți
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cornițlor,/ Leagăn verde de mătase,/ Dar în leagăn cine șade?/ Șade Ioana, d-ochi-și negri” (Coconi - Ilfov). Mihai Coman explică această mutație printr-o interferență „a două straturi diferite de civilizație: aceea a vânătorilor și aceea a societăților de păstori și agricultori”. Cerbul ține evident de îndeletnicirea virilă a vânătorii, iar prezența lui în bestiarul inițierii feminine este redusă. Bourul cu fecioara în coarne reprezintă un arhetip universal, un exemplu în acest sens fiind răpirea Europei de către Zeus tauromorf. Limba veche dezvăluie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
m2 existau o livadă, o prisacă, o grădină de legume, o florărie și o ogradă pentru joaca elevilor, după o schiță a lui Rădășanu 28. Situația era lăudabilă într-un sistem de învățământ care propunea să "cercetăm cum se comportă agricultorul la noi și în alte părți, ce a reușit să facă și în ce fel"29. Rolul lui Spiru Haret a fost covârșitor în aceste proiecte, relația sa cu învățătorii fiind una de colaborare și nu una de la ministru la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
schimbe fața satelor 59. Școala din Bogata, grație activității dascălului său avea terenul împărțit foarte riguros, pentru a se putea efectua lucrări agricole cu elevii. Situația era lăudabilă într-un sistem de învățământ care propunea să "cercetăm cum se comportă agricultorul la noi și în alte părți, ce a reușit să facă și în ce fel"60. Alături de învățători ca Vasile Lovinescu și Constantin Mercore, autorii unor lucrări ca "Pepiniera de pomi roditori și plantațiile definitive", "Cultura mărului", "Călăuza generală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lui Al. Brătescu-Voinești și Al. Vlahuță 74. Pomicultura în special, și agricultura în general era, în opinia lui Rădășanu o modalitate de a ridica nivelul de trai al țăranului român, cum o dovedește un articol în care laudă rezultatele unui agricultor fălticenean. "În loc ca d-l. Ionescu să fie stâlpul cafenelelor, al crâșmelor sau inginer al străzilor din oraș, cum fac cea mai mare parte din locuitorii orașelor și să pălăvrăgească zi și noapte contra partidelor politice așteptând să vie tabăra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
prin cercetările sale la rezolvarea multor probleme economice în Moldova după al doilea război mondial și dezvoltarea culturii prin lucrările sale. S-a născut la 12 ianuarie 1919 în com. Sichirlichitai (azi Suvorovo), în județul Izmail, într-o familie de agricultori bulgari. școala primară o urmează în comuna natală, iar liceul în orașul Bolgrad, pe care-l absolvă în iunie 1939. Examenul de bacalaureat îl susține în iulie 1939 în orașul Izmail, la liceul Sf. Dumitru. În toamna anului 1939 intră
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
contemplativ fiind căruia îi surâde să mai și intervină în jocul faptelor... Așa înțeleg de ce-mi place, amatoristic, să tot iau instantanee fotografice, să surprind chipuri, peisaje, și de ce, deși atras de cameră, de statul pe loc urmaș de agricultori -, caut spațiile largi, călătoresc, asemenea vânătorilor. Doar că e la o vreme orice călătorie îmi lasă un gust amar: cunoașterea aceasta nu duce prea departe. Clipei nu-i urmează nimic. Nu se produce o metamorfoză de sine. Cam așa și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ca o fortăreață turistică, transformarea Chiliei într-o Veneție a Europei Orientale, Cetatea Albă adusă la nivelul geometric de la Urbino, Insula Șerpilor gospodărită exemplar, Castelul gotic de la Prundul Bârgăului înălțându-se draculean de vertiginos în preajma Carpaților, Bărăganul colonizându-se cu agricultori olandezi. I tak dalșe. Gândul, gârdemul meu, e să lăsăm societalul românesc să se autoreguleze molcom, pentru că mondializarea va duce greul, bun, rău (adică ne?bun), cum o să fie. Nu vor lipsi entuziasmele, necum rezistențele feroci. Căci de-ajuns unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a fost la Înmormântarea ei. Că era tânără. Avea 34 de ani. Și copiii nu mai aveau mamă. Dar... Dumnezeu s-o ierte și cu sfinții s-o odihnească! Tata era un creștin bun, cu teamă de Dumnezeu și un agricultor care știa să muncească pământul. Aducea hrana necesară familiei. Bineînțeles, ne lua și pe noi toți la munca câmpului. De mici ne lua la câmp și ne Învăța să muncim. La noi În familie se respecta Duminica și sărbătorile. Se
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
026 ha, din care 2.283 ha arabil, 15 ha livezi și pepiniere pomicole, 1.470 ha vii și pepiniere viticole, 1.010 ha pășuni și 248 ha fânețe. Pe lângă culturile tradiționale, de cereale, floarea soarelui, vița-de-vie, în ultimii ani agricultorii hușeni au arătat deschidere față de culturi noi, precum rapița, soia, tutunul. Livezile cu pomi fructiferi s-au extins. Producțiile obținute la principalele culturi și prețul acestora se prezintă astfel: Învățământul hușean actual continuă tradiția de odinioară. Recent s-au împlinit
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de șomeri indemnizabili, de la 2.288 în anul 2008 la 3.315 în 2009. Și numărul pensionarilor de stat a crescut de la 5.776 în 2008 la 5.798 în 2009, în timp ce pensionarii proveniți din sistemul de asigurări sociale a agricultorilor s-a diminuat față de aceeași perioadă, de la 409 la 387. Până la finele anului 2008, aproape toate locuințele au devenit proprietate privată: 9.586 de construcții, față de doar 497 aflate în proprietatea statului. Ritmul construcțiilor noi, proprietate privată, este în creștere
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în iunie 2002 cu suplimentul cotidianului "El Pais", consacrat vizitei sale, la fel de surprinzătoare, de la începutul lunii mai 1959 la Montevideo (3-5 mai), la doar câteva luni de la victoria Revoluției din Cuba. Venise cu un ajutor financiar oferit de țăranii cubanezi agricultorilor uruguayeni, victime a celor mai teribile inundații din istoria țării. S-a întâlnit cu președintele uruguayan, cu ministrul de externe, a dat interviuri și a ținut o cuvântare în fața unui auditoriu apreciat la 40 de mii de persoane. Un sondaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ei În fiecare zi. N-ai fost singur În treaba asta. Aveai furnizori În New York, Texas și aici, În New Orleans. Acum aveai o combinație pe țeavă, ceva ce era pe cale să se materializeze. - Cred c-o să-l lăsăm pe agricultorul ăsta să-și vadă de agricultură În Angola dacă nu ne poate da nici o informație, a zis Morton. - Și care-i faza cu banda asta de hoți de mașini? a zis tipul cu pipa, Întorcîndu-mi spatele și plimbîndu-se prin cameră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și ele dese la supravegherea igienei în zona care îi revenea, agentul sanitar "oficiantul" era un om ocupat, bine inserat în treburile administrative. O bună parte din acești funcționari, care aveau, firește, un statut economic mai bun decât al tânărului agricultor, a avut de suferit în perioada postbelică, fie din cauza stării de "chiaburie", fie din complicațiile inerente ale unor funcții care implica frecvente tangențe sociale. Astfel, în anii 1953-55, în fostul raion Dorohoi, dintr-un număr de 12 agenți sanitari ("oficianți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
jumătate, cu lemn maroniu și fru moasele oglinzi ovale), Pescarul, Mercur și altele din zona Universității, mai făcând și câte o incursiune la Carul cu bere sau câte un popas, în drumul spre cămin, la Izvorul rece sau la bufetul Agricultori în Mătăsari. Până în anul II, Velea nu călcase prin aceste locuri, ba chiar ne ironiza auzind că le frec ventam, până când, împrietenindu-ne mai mult, l-am tras după mine într-una dintre acele escapade totuși benigne. Se vede treaba
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
tehnologia transformă invariabil resursele În deșeuri. Să nu credem că aceasta se datorează unui caracter artificial, adică abiotic, al tehnologiei, pentru că tehnologie Înseamnă și biotehnologia, poate prima practicată de om atunci când a Încetat a fi un culegător și a devenit agricultor. Iar tendința actuală spre biotehnologii care să Înlocuiască tehnologiile clasice sunt doar aparent o Încercare de a Închide un cerc. În fond, un aminoacid, de exemplu, poate fi produs prin sinteză chimică, folosind câteva substanțe din care va rezulta aminoacidul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Într’o zonă a stepei până la epuizare, după care se muta mai departe; În urma sa, În zeci de ani, stepa se refăcea. Acest mod de viață a durat până la tătari. Contrar aparenței, această depoluare era lentă, comparabilă cu cea a agricultorului care proceda cam la fel: defrișa și ardea o bucată de pădure, cultiva acel sol virgin câțiva ani, aruncând pur și simplu sămânța În stratul de cenușă,după care relua procedeul alături. Refacerea pădurii, mult mai lentă, avea loc totuși
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
doar cel mult două procente și jumătate din această energie poate fi prelucrată de biosferă, În particular de Viața ce sălășluiește În România, iar asta doar jumătate de an. Cum poate fi valorificată? Făcând agricultură. Culegător, vânător ori mai târziu agricultor, omul a folosit Întotdeauna exclusiv această sursă de energie. Și n’a fost rău: am arătat adesea că tot ceea ce e bazat pe ea, ca necesități de hrană și de energie, nu e dăunător naturii, deci ne asigură, atât nouă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și blândul deal, e o singură deosebire: entropizarea; și o singură cauză: eterna mișcare a materiei, În forme fizice, chimice și biologice. Să nu credeți că astfel chinul stâncii a luat sfărșit! În scenă a intrat și omul. Ca cioban, agricultor ori miner. Căci multe dintre aceste recifuri au ajuns cariere de piatră pentru construcții, dar de fapt pentru a Împrăștia ceea ce natura a adunat, ordonat cândva Într’un loc și a Împăna, degrada deci, cine știe ce teren agricol. Dar omul e
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
viață aprecia pedagogul elvețian copilul parcurge etapele vînătorului și păstorului primitiv; la această vîrstă se realizează un exercițiu spontan al simțurilor. În consecință, pe prim plan trebuie pusă tocmai educația senzorială. De la șase la doisprezece ani copilul parcurge stadiul de agricultor și meșteșugar; apar acum "interesele agricole", relevate prin preocupările pentru grădinărit ș.a.m.d. Fără îndoială că ipoteza de la care pornește pedagogul elvețian a paralelismului între etapele dezvoltării societății și stadiile dezvoltării ființei umane este seducătoare și, pînă la un
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
confiscă bani, s-a alăturat fabricilor și căilor ferate ca un indicator al apariției unei noi economii politice a vremii. Timpul era acum un obiect de consum care urma să fie negociat mai degrabă pe salarii decât (în cazul unui agricultor de subzistență) pe o entitate privată sau (ca în sistemul feudal) pe proprietatea altcuiva. Așadar, având un accent sporit pe eficiență, sobrietate și încredere, apariția unei birocrații weberiene raționale și legale și a reformei electorale (cu interzicerea cumpărării voturilor, accentuarea
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
urmei, Bavaria era un ținut de fermieri prosperi. În 1833 s-a estimat că doar o șesime din țăranii greci posedau pămînt; ceilalți îl cultivau pe cel al moșierilor sau al domeniilor statului. Pentru dreptul de folosire a pămîntului statului, agricultorul plătea o taxă de 25 % din produse, față de 10 % cît li se impunea țăranilor care posedau propriul lor lot. În 1835 a fost introdusă o lege care permitea tuturor veteranilor revoluției să cumpere pămînt. Suma respectivă trebuia însă să fie
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și i-am ajutat la lucrările agricole, ale căror roade - mai toate - erau colectate de statul comunist drept „cote”, ce de multe ori nu erau suficiente pentru achitarea datoriilor față de stat și mai trebuiau cumpărate... Era o situație penibilă pentru agricultori pe acea vreme! Nemaiavând ce îmbrăca și încălța, m-am dus și m-am angajat ca salariat la Sovrom Construcții Dărmănești - Bacău, unde luase ființă un șantier ce construia rafinării în vederea prelucrării țițeiului extras din pământul regiunilor învecinate. Acolo am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]