10,591 matches
-
În noroiul gros. De o parte și de alta a drumului forestier pădurea fremăta, Înspăimântată, parcă, de urletele mașinăriei. Câțiva stupi, clătinați de zvâcnetele de animal rănit ale tractorului, se prăbușiră cu zgomot și se sparseră. Zeci de mii de albine Întărâtate izbucniră din cutiile lor. „Luminile!” zbieră Directorul către omul de la volan. „Stinge repede luminile!” Însă acela, asurzit de zgomotul de porc târât spre locul de tăiere pe care-l scotea motorul Încins, nu auzi nimic. Albinele se repeziseră spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de mii de albine Întărâtate izbucniră din cutiile lor. „Luminile!” zbieră Directorul către omul de la volan. „Stinge repede luminile!” Însă acela, asurzit de zgomotul de porc târât spre locul de tăiere pe care-l scotea motorul Încins, nu auzi nimic. Albinele se repeziseră spre faruri și spre cabina luminată. Motorul Încetă să se tânguie, iar tractoristul se azvârli de pe scaunul său și o luă la goană printre copaci, tăvălindu-se din când În când prin iarba Înaltă, ridicându-se apoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țigani, Daie Gulu nemuritorul și nepotul său Gululu. Purtau pe capete plase și În mâini aveau mănuși de sudori. În tot timpul cât Directorul fusese plecat, Foiște și Ectoraș se ținuseră departe de remorca ucigașă ce zăcea Într-o rână. Albinele se potoliseră cumva, nu mai zburau bezmetic, ieșiseră din stupi și se așezaseră, aproape cuminți și pașnice, pe cutiile de lemn. Le Înconjuraseră ca Într-o broboadă neagră, mișcătoare. Pe măsură, Însă, ce se lumina cerul, tot mai multe Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
burzuluiala concretă a profanei realități”, zise Înțeleptul dăruit cu har, În timp ce se ridica, oarecum șovăielnic, la Îndemnurile răstite ale Directorului. Lui Ectoraș inima i se sui În gât și aproape Îl sufocă. Pe măsură ce se apropia de remorcă și simțea cum albinele Îi vâjâiau pe la urechi, pașii i se micșorau și genunchii păreau din ce În ce mai slabi. Fără să se poată Împotrivi câtuși de puțin poruncii dinlăuntrul său, o rupse brusc la fugă către pădure. Câteva clipe, Directorul rămase cu gura căscată și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Moș Martin Moș Martin e un urs mare, Toată vara doarme-n soare Și se plimbă prin pădure, După fragi și după mure. Moșului îi este bine Și la stupul de albine... De repede nu sare-n apă Vin pe el și îl înțeapă. Însă Moșu-i tot voios, Toată ziua-i bucuros Iar când iarna a venit În bârlog el a fugit. Va ieși de-acolo iară Tocmai pe la primăvară.
Mo? Martin by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83636_a_84961]
-
opozant”). Bătrâna javră: „...și-aduce aminte/ Cum se ducea cu șefii la plimbare/ Cum îi păzea la colectivizare”. Musca de prezidii: „O muscă.../ Oua tot mușiță de soi,/ Să scoată țării oameni noi/ Care să facă legi mai tari/ Pentru albine și bondari”. Fabulă cu boul: „Un bou.../ A urcat o treaptă, a urcat o scară/ ...Și și-a pus proptele să nu se prăvale/ ...Și sunt boi de vite și altfel de boi” Chiar că sunt, spun tot eu și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cu femeia aceea, și ea i-a plăcut. 8. După cîtva timp, s-a dus iarăși la Timna ca s-o ia și s-a abătut să vadă hoitul leului. Și iată că în trupul leului era un roi de albine și miere. 9. A luat mierea în mînă, și a mîncat-o pe drum; și cînd a ajuns la tatăl său și la mama sa, le-a dat, și au mîncat și ei din ea. Dar nu le-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
s-au stabilit în capitala țării, ci s-au așezat prin diferitele ținuturi ale țării și mai ales în satul Brătila de Jos din fostul ținut al Adjudului, unde șiau cumpărat proprietăți. Ei făceau negoț cu sare, cu ceară de albine, cu vinuri, cu miere, lână și altele. În afară de această preocupare, acești zugravi erau cărturarii și artiștii vremii. În afară de limba română pe care o vorbeau și o scriau, ei cunoșteau bine și limba greacă, poate și limba turcă”<footnote Constantin A
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în 2004 și chiar în 2008, de a aduce la putere marea belea portocalie, fiindcă altfel ar fi vomitat și mațele din ea, numai când și-ar fi amintit. Zumzăiau profesorii în cancelarie și pe holuri, ca un roi de albine, în favoarea „partidelor democratice”, (sic!!!), PDL și PL și nu admiteau cu nici un chip, ca ei ditamai profesorii, să voteze cu partidele de stânga, care după părerea lor erau „comuniste”. Deși acestea militau pentru drepturile lor, chestia, nu avea nici o relevanță
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vorbea și îl privea în ochi și Ostiță se liniștea ca și cum cineva i-ar fi administrat o doză de calmant puternic. Mereu mă întrebam ce-i spunea tata... De fiecare dată ne aduce faguri de miere și multă miere de albine, o găleată plină, noi mâncam dar simțeam că vizitele astea îl epuizau. Niciodată nu a refuzat-o pe bătrână. Și bâtrâna îi mulțumea, așa cum mulțumești unei icoane. După ce a murit tata, Ostiță mai trăia. Bătrâna ne vizita și plângea mereu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
țigani și părți de loc în jurul mănăstirii cu 2 vaduri de mori în pârâul Miculinei, și 2 dugheni în târgul Iași și un loc de dughene,... satul Hlincea cu vecini și poslușnici... și vinăriciul de la Cetățuie și cu prisăci de albine în ținutul Iași... de asemenea, 16 poslușnici pentru că... fără oameni nu pot călugării viețui acolo din cauza tâlharilor răi”. Iată ce scrie, părinte, și grămăticul domnesc la „Vălet 7174 (1666) ghenarie 25”: „Un ispisoc de la Duca voievoda (Gheorghe) întărind mănăstirii Hlincei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o termin; și i-am dat și am miluit acea sfântă rugă și mănăstire a noastră,... cu două sate, anume: Pătrășcanii, în ținutul Tutova, cu curți și cu vaduri, și cu mori, și cu vecini și cu trei prisăci de albine și satul Rădăești cu vecini, în același ținut, și niște vii ce sânt la Nicoreștii de Jos, în ținutul Tecuci... Și iarăși am dat două roți de moară ce sânt la Stoești, în Gârla de sus a Putnei,... am luat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mă sorbea, Oftînd cu dulce răsuflare. Pe murgul meu am așezat-o, Privind-o timp de ore bune; Căci ea cîntă și tot cîntă, Un cîntec că al unei zîne. Ea mi-a cules dulci rădăcini, Din scorburi miere de albine, Și-n vorbe ce sunau ciudat, Mi-a spus "Mi-e drag de tine." M-a dus în grota ei vrăjita, Și-a lăcrimat, și-a suspinat, Iar ochii-i triști, înfiorați, De patru ori i-am sărutat. Și-acolo
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
astfel cînd al nostru dor Pieri în noapte-adîncă, Lumina stinsului amor Ne urmărește încă. (1886) Alexandru Macedonski Rondelul beat de roze De roze e beata grădină Cu tot ce se află împrejur: E beat și cerescul azur, Si zîzîie, beata, albina. Se clatină parcă lumină, Un tunet e simplu murmur. De roze e beata grădină Cu tot ce se află-mprejur. Dar iată... A mea nu e vina... Chiar eu, în gentil trubadur, Visînd, lîngă-al apei susur, Mă schimb, asteptîndu-mi regina
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
numai că era vopsit până la rădăcină, uscat cu föhnul și tapat, dar în final devenise rigid din cauza cantității uriașe de fixativ cu care fusese tratat. Părul lui Dermot avea atât de mult volum încât arăta aproape ca un stup de albine. L-am privit fără să-mi ascund amuzamentul. Cunoșteam genul. Era tipul care frecventează barurile în care se bea de obicei vin, care oferă de băut, unul dintre bărbații ăia care la scurt timp după ce s-a prezentat te întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a pasului înainte și a zdrobitului ochelarilor sub talpă), ci încurcăturile monumentale care m-au urmărit încă din primii ani de viață. Picnicul de Ziua Muncii din 1952, când am deschis gura să casc și am lăsat să intre o albină pe care, cuprins de panică și dezgust, din întâmplare am înghițit-o, în loc să o scuip; sau, și mai improbabil, momentul în care mă pregăteam să urc în avion pentru o călătorie de afaceri, cu numai șapte ani în urmă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ar plimba prin aeroport decât să rămână aici să bârfească cu fetele. —Te enervează aia? mă întreabă Tara plină de compasiune, odată ce au plecat. —Cine, Lydia? Nu, e în regulă, mint eu. Am observat că se duce la carlingă ca albina la zahăr, zice Tania. Cred că i-a înnebunit pe băieți. Poate le place compania ei. Sunt sigură că devine monoton să privești norii toată ziua și să încerci să găsești ultimul indiciu de la integrama din Irish Times. Fetele râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un licăr de Încântare. Păi, da, mi-ar face plăcere. Mersi, Lissy. Închid și mai iau o gură de vodcă, simțindu-mă din ce În ce mai voioasă. Prietenul meu. Exact așa cum spunea Julie Andrews. Atunci când te mușcă un câine sau te Înțeapă o albină... Nu trebuie decât să-mi amintesc că am un prieten - și, brusc, lucrurile nu mai par chiar atât de oribile. Sau, mă rog, cum a zis ea. Și nu e un prieten oarecare. Ci unul Înalt, frumos și deștept, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
împing la o parte tăcerea și să răspund muzicii. M-am transformat într-o fântână exuberantă. Pe tărâmul inimii mele, soarele nemilos al verii aurii se avântă printre frunze. Vezi tijele de crin, cum se ițesc verzi și înalte, și albinele strângând nectarul dintr-un șir nesfârșit de trifoi? * Pe 28 martie, Mao găzduiește în cabinetul său o ședință secretă. Singurii care participă sunt Jiang Ching, Kang Sheng și Chun-qiao. Mao o numește ședință a Biroului Politic, deși membrii săi oficiali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
brațe, buzele lor nu mai mângâie, dar stau de vorbă și încep să se audă unul pe altul. Pe rând, ei descriu animalele sălbatice nenumărate din jurul lor, lucrătorii obscuri ai pământului, inocenții teribili, ucigașii și visurile lor, roiul uriaș de albine, felul în care se împerechează și omoară în tăcere. O, Cerul știe cât de mult te compătimesc! strigă ea cu un glas teatral. Replica e stilată și emoționantă. Poruncește, tovărășe președinte, iată sabia mea. * Gata cu lucratul de una singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din Beijing și puțin cunoscutul critic literar Nie Yuan-zi, în vârstă de patruzeci de ani. Fiecare dintre ei e lider în școala sa și muncește din greu să o mulțumească pe Doamna Mao Jiang Ching. Precum sute și mii de albine care roiesc ca să atace un animal, ei încearcă să alunge din campusuri Echipele de Lucru. Ele opun rezistență. Echipele de lucru insistă să facă ordine în sălile de curs. Izbucnesc bătăi, în timp ce tensiunea continuă să crească. La însărcinarea vicepreședintelui Liu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tot mai repede, tot mai repede, tot mai... — Bitte den Fahrscheine! Viteza trenului te izbește de pereți, ești Într-un expres, Într-un tgv. Ești În trenul de Drăgășani, clasa a treia, vălătuci negri, pufoși Îți Îneacă gâtul și o albină zumzăie Împrejur de multă vreme. Dar uite, la doi pași, uniforma de funcționar feroviar, chipiul de controlor, mâna lui Întinsă să-ți perforeze biletul. — Good morning, sir! Your ticket, please! Acum are să se deschidă o trapă sub picioarele tale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dar nu te-a zărit! Ce noroc că nu te vede nimeni cum te zbați sub mormanul de haine, paltoane grele, uniforme, smokinguri, trenciuri foșnitoare, cearșafuri albe, lințolii din care se Înalță un nor de molii. Nu, e mereu aceeași albină. — Bitte den Fahrscheine! Ai țâșnit din dulap și ai luat-o la goană, auzi din urmă cizmele soldaților, pijamaua ți-e descheiată și obrazul plin de clăbuc, ras doar pe jumătate, te izbești În goană de pereții cu geamuri lucioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îți dai seama că l-ai greșit, cine te-a pus, străinule, să faci un asemenea drum pe ceață și pe Întuneric, dar ce urmează? Banca ta e chiar lângă geamul deschis, creanga Înflorită de măr atinge pervazul, ciorchini de albine pufoase și flori roz mușuroiesc Între frunzulițele verzi. — ...Hai, vino Înăuntru, Îi șoptești albinei tale, vino Înăuntru și Înțeapă-l pe Domnul. — ...Decât să vorbești singur În colțul tău, mai bine ieși și recită În fața clasei, spune Domnul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
un asemenea drum pe ceață și pe Întuneric, dar ce urmează? Banca ta e chiar lângă geamul deschis, creanga Înflorită de măr atinge pervazul, ciorchini de albine pufoase și flori roz mușuroiesc Între frunzulițele verzi. — ...Hai, vino Înăuntru, Îi șoptești albinei tale, vino Înăuntru și Înțeapă-l pe Domnul. — ...Decât să vorbești singur În colțul tău, mai bine ieși și recită În fața clasei, spune Domnul și se Înarmează cu linia de pe catedră. Nu ți-e teamă de linia Domnului, pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]