3,312 matches
-
fie mai atentă de acum încolo. Este totuși un om dominat de sentimentul propriei inferiorități, capabil de orice. Văzând-o impasibilă, Antonia se liniștește și ea. Nu are nici un cuvânt de îmbărbătare pentru Aemilia Lepida, în schimb încearcă s-o aline pe nepoata ei Domitia. Nu reușește însă decât s o înfurie și mai mult. Femeia se smulge din mâinile ei și zbiară plină de venin către Agrippina: Poți să ne pârăști cât vrei! De ce ne acuzi de fapt? Își descoperă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a părut o pierdere de timp, asta-i tot, să nu fac nimic cînd tu erai aici. Da, zise Helen. Încă o ținea pe Kay de mînă, dar apoi Îi trase brațul În jurul ei - strîns, de parcă simțea nevoia să fie alinată, sau căuta căldură. Picioarele ei goale erau deasupra picioarelor lui Kay, iar cămașa ei de noapte din bumbac i se ridicase pînă-n brîu. SÎnii păreau relaxați și calzi sub brațul lui Kay. Kay o sărută pe creștet, o mîngîie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lase mai multe urme. — Și partea proastă este, continuă ea. Știi care-i partea proastă? CÎnd sînt cu Kay sînt nefericită că nu ești tu, și-și dă seama că sînt nefericită și nu știe de ce, și mă liniștește! Mă alină, și eu Îi dau voie! O las să mă consoleze, cînd, de fapt, tînjesc după tine. RÎse. Avea un rîs oribil. Își lăsă mîinile și adăugă mai ferm: — Nu mai pot face asta. Va trebui să-i spun, Julia. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mine. El venea să asiste la piesele puse În scenă cu stîngăcie, la școala generală. El venea la școală să discute cu profesorii atunci cînd se iveau probleme, iar cînd eram bolnavă, tata Îmi dădea medicamente cu lingurița și-mi alina suferința. Încerc să nu mă gîndesc prea mult la vremurile alea. Pierderea mamei a fost și așa destul de greu de Îndurat, dar, cînd mă gîndesc și la tatăl pe care l-am pierdut, părintele pe care l-am cunoscut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și izbucnește În lacrimi, luîndu-mă În brațe. Mă trezesc că mă agăț și eu de ea și Îi plîng pe umăr. — Mi-a fost foarte dor de tine, spune Emma, iar eu o mîngîi pe spate și Încerc s-o alin, vărsînd la rîndul meu lacrimi sărate În cojocul ei. — O, Doamne, Îmi pare rău. Haina ta..., zic În clipa În care Îmi dă drumul. Ne uităm amîndouă la umărul ei ud și izbucnim În rîs. — Ah, vechitura asta, spune ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dormind dus și zăcînd Într-o baltă de vomă uscată. — Rahat! șoptesc eu, panicîndu-mă puțin. Aprind lumina, iar Tom se mișcă, deschide ochii și Începe să plîngă. Îi pipăi fruntea, dar nici un semn de febră. Îl sărut ușor și-l alin În vreme ce-o iau spre baie, ca să-l spăl. — E totul În regulă, scumpule, Îi cînt eu Încetișor, desfăcîndu-i costumașul murdar și dîndu-i-l jos. Îi ridic maieul și mă străduiesc să nu Îl murdăresc și mai rău decît e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de fete, îl lăsă într-o cameră cu un băiat. A doua zi, dezgustat, Gus își ceru transferul înapoi, la cavalerie. Transferul i-a fost refuzat. Iar programul extenuant de tenis combinat cu călăria în zori de zi, nu-i alinară nicicum sentimentele cutremurătoare de vinovăție. Cu cât încerca mai mult să le îngroape, gândurile obscene amestecate cu amintiri despre porci și zilele de școală, reapăreau la suprafață. Singurul lucru care-l mai ținea pe picioare era băutura, dar într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
el, poate și din cauza problemelor de ordin fizic menționate de doctor în biletul de externare. Când soțul ei îl citi, se înroși brusc, înnăbușindu-și mânia. Nu avea ce spune. Noaptea, îl simți lângă ea tensionat, cu resentimente. Încercase să-l aline, dar el o îndepărtase. Mai rău decât nimic, murmurase el. Mai rău decât înainte de a te întoarce. O făcu să se simtă vinovată, de parcă ar fi făcut-o dinadins. Andrew nu înțelesese că pierderea era și a ei, în egală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mi-a venit să cred. Și era atât de tânăr.“ Fiica ei, June Paton (39) din Hawes Road, Armadale, a adăugat: „E Îngrozitor când se Întâmplă așa ceva, mai ales de Crăciun. Te pune pe gânduri.“ EROU În vreme ce Heather Sim Își alina soțul muribund, un bărbat din mulțime s-a Înhămat la o tentativă dramatică de salvare, Încercând și respirație gură la gură și masaj cardiac, străduindu-se zadarnic să-l readucă În simțiri pe omul lovit de soartă, care este tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
A urcat la primul etaj al clădirii din față și a luat un ostatic. O femeie gravidă. Sachs încerca să digere toată această cantitate de informație legănându-se ușor de pe un picior pe altul: era o modalitate de a-și alina durerile artritice din încheieturi. Vedea acum și numele polițistului cu care discuta. - Wilkins, ce armă are suspectul de la etaj? - Pistol, dar nu știm încă ce model. Tânărul făcu un semn scurt spre doi polițiși de lângă un zid, la mică distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nordului” • l-a atacat pe Rhyme pentru că trebuia să-l oprească până duminică după-amiaza • culoarea ochilor: căprui • profil psihologic (Terry Dobyns, NYPDĂ: motivat de răzbunare, deși s-ar putea să nu realizeze; nervos tot timpul; prin uciderea altor oameni, își alină durerea cauzată de moartea soției sale și imposibilitatea de a-și continua cariera • a luat legătura cu foștii săi asistenți, John Keating și Arthur Loesser din Nevada. A întrebat despre incendiu și despre persoanele implicate. Weir a fost descris de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nordului” • l-a atacat pe Rhyme pentru că trebuia să-l oprească până duminică după-amiaza • culoarea ochilor: căprui • profil psihologic (Terry Dobyns, NYPDĂ: motivat de răzbunare, deși s-ar putea să nu realizeze; nervos tot timpul; prin uciderea altor oameni, își alină durerea cauzată de moartea soției sale și imposibilitatea de a-și continua cariera • a luat legătura cu foștii săi asistenți, John Keating și Arthur Loesser din Nevada. A întrebat despre incendiu și despre persoanele implicate. Weir a fost descris de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și iar se îndreptau. Printre ei, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri. Învăluiri dese de stropi se zbătură și duduiră ușurel, apoi se depărtară. Deodată se alinară adâncurile și soarele străluci orbitor în toată poiana.” Mihail Sadoveanu - Codrul Vara la țară Ce frumos e la țară în timpul verii! Se coace grâul. Din zori până-n seară te îmbeți de mireasma văzduhului parfumat. Te scoli dimineața și te duci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de viață: frunze foșneau pe jos în adierea vântului și copacii își întindeau brațele ca pentru horă, animale felurite își vorbeau șoptit, gâze și insecte se ascundeau în pământ. O aripă grea se zbate în zare, privește tăcut stejarul, îl, alină cu o sărutare dulce și o caldă îmbrățișare, iar în depărtări convoaie lungi de păsări călătoare vâslesc în înălțimi. Pădurea rămâne tristă și tăcută, iar frăgarul cu amintirea vremurilor de demult. Insă el va ține mereu cont de fapta măreață
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a vieții: copilăria. Ele îi simt lipsa lui tata și nici eu nu mai sosesc acasă la ele și la tine. Dar ce știu ele când mama se gândește la fiul ei plecat. Dar și ele vor să-ți mai aline tristețea și cred că singura lor soluție este să înceapă un basm, un basm cu pajuri și cu zmei pe care mi-l spuneai tu iarna când trebuia să adorm. Tu taci și asculți povestea, însă gândurile îți sunt departe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
odată în față, să mă mai strângi odată la piept și să mă mai auzi vorbind! Nu, te rog să nu te mai îndoiești că voi veni în curând la tine și că voi sta cu tine veșnic, ca să te alin și să te bucuri. Drept nu este să te îndoiești la fiecare zgomot, să uiți să mai zâmbești și să fii atât de tristă. Așteaptă-mă numai, maică dragă; știu că ți-e greu, dar nu înceta să speri că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sta cu tine nopțile și tu mă vei adora. Târziu, adormi cu mine-n gând ca să visezi tot de mine. Poate că visurile tale sunt clipe fericite, când noi trăim împreună și când eu mă întorc acasă. Dar, ca să te alin, îți spun că visele tale frumoase vor fi în curând realitate, o realitate atât de frumoasă și liniștitoare pentru tine. Voi veni curând acasă. Nu va mai dura poate nici o lună - două și fiul tău iubit se va întoarce acasă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vreascuri rupte dintr-un gard și torcând împreună cu cele două fecioare. La plecarea mea, tu erai tristă, iar în ochii cei încercănați îți stăpâneai puhoiul de lacrimi, care ar fi izbucnit din clipă în clipă. Cele două fete îți mai alină durerea, una din ele îți povestește un basm cu pajuri și cu zmei, iar tu rămâi în continuare îngândurată, dar asculți totuși istorisirea ei. Frământarea ta sufletească, grija pentru mine, fiul plecat de mult timp, se regăsesc în tăcerea și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vise splendide, dar sălbatice și spulberătoare, vise ce probabil vor deveni realitate cu ajutorul celor de la programul P&G 2000. Vă rugăm acordați-ne șansa de a nu sta îngrămădiți la același calculator și de a ni se împlini unele visuri! Alina Dumitriu, clasa a IV-a C 11. COMPOZIȚII GRAMATICALE Orașul meu Nicăieri n-am văzut o priveliște mai frumoasă decât imaginea pe care o oferă ochiului călătorului orașul Huși. Cine sosește la Huși cu trenul este încântat de frumosul peisaj
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
gazdei. În clipa însă când îi era sufletul mai stors de nădejde, a văzut în peretele odăiței o icoană cu Isus Hristos răstignit pe cruce. Și atunci toată întristarea i-a dispărut ca prin farmec. Nu mai era singur. Dumnezeu îi alina inima... Parva fiind aproape de Năsăud, doamna Bologa venea în fiecare lună să-l vadă, să-l mângâie... Dar Apostol părea acuma vesel și mulțumit. Cartea îl pasiona. La sfârșitul anului școlar, mergând acasă în vacanță, prezentă cu bucurie tatălui său
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
firește, ar fi și mai bine... Trecând pe lângă adăpostul căpitanului Cervenko și mai având o jumătate de oră de pierdut, se abătu să-l întrebe de urât. Căpitanul citea în Biblie, cu ochii înlăcrimați, ca și când ar fi căutat să-și aline o durere mare. ― Ce-i, ce s-a întîmplat? întrebă Apostol uimit. Ce jeluiești așa... Ai vreun necaz?... Ceva de pe acasă? ― Eu sunt copac fără de rădăcini, zise Cervenko amărât, adăugând cu o privire disperată: Bologa, auzi tu, în noaptea aceasta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
într-un puhoi de fraze. Preotul asculta cu ochii în pământ. De altfel, nici Apostol nu-i căuta privirea și s-ar fi înfuriat dacă Boteanu ar fi îndrăznit să-l oprească sau măcar să-l întrerupă. Vorbea pentru a-și alina sufletul prea încărcat, întocmai cum plângi ca să-ți mulcomești o durere prea mare. Numai după ce se răcori, se adresă direct preotului, dar cu vocea schimbată și cu o lucire nouă în ochi: ― Acuma s-a umplut paharul, părinte! Acuma nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dacă vrem să trăim... Numai Dumnezeu știe... Apostol o privea și o asculta cu mare luare-aminte și totuși nu pricepea nimic. Glasul ei însă, cu undulările aspre ca un cântec sălbatic, i se prelingea în suflet prin toți porii, îi alina toți nervii. Și în aceeași vreme ochii lui se odihneau pe buzele ei, puțin cărnoase, roșii-închise și umede, care se mișcau convulsiv, îndîrjite și cu un fel de imputare tainică. Când tăcu Ilona, Bologa se zgudui, ca și cum i s-ar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de primejdii... "Biata mamă! își zise Apostol cu un zâmbet umed. De-ar ști ea în ce primejdie mă zbat eu acuma!... când va afla vestea... Trebuie s-o afle de la mine... să afle barem că tot ea mi-a alinat inima în ceasurile din urmă, ca și în cele dintâi ale vieții mele pămîntești!" Trase scaunul lângă masă și, gustând din mâncările răcite ce-l așteptau de mult, mai citi de câteva ori scrisoarea oprindu-se de fiecare dată la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fără vlagă fața, în ochii strălucind ca două flăcări ardeau încăpățânarea și slăbiciunea, o văd pășind singură, prin fața ei trec grupuri-grupuri de copii, împărtășind hohote de râs și secrete, nici unul dintre ei nu se oprește lângă ea, nici unul nu îi alină îngrijorarea. Cu inima grea, plec spre spital, iată din nou, la dreapta mea, cafeneaua distrusă, un fum alb se înalță deasupra ei, dens și șerpuitor, muncitorii în salopete de culoare spălăcită se vântură dintr-o parte în alta ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]