7,971 matches
-
au luptat cu ispitele. Și lor le-a dat târcoale Cel care separă. Le-a stricat echilibrul lăuntric, atât de greu de dobândit, atât de lesne de pierdut. Dar noi? În mijlocul lumii, unde există mii de tentații, cât de ușor alunecam pe panta erorii, care devine, la un moment dat, obișnuință, rutină. Am pierdut simțul păcatului. Uneori păcatul este considerat o virtute. Și aici este cea mai mare primejdie. Nici nu ne mai dăm seama când îl săvârșim. Ni se pare
VÂNZĂTOR DE DUMNEZEU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357132_a_358461]
-
am început să mă jelesc cu așa foc că mamaie cu tataie înștiințați de prezența mea acasă, auzindu-mă plângând s-au speriat și mai mult. Când au intrat în curte, mamaie își ținea basmaua în mână; cum alergase îi alunecase de pe cap, iar tataie, roșu la față și transpirat, își pierduse vocea de câte ori a trebuit să spună: „Aoleu, măicuța mea ce nenorocire pe noi, ne-au furat țiganii fata!” Mamaia s-a repezit spre mine, dar eu știind ce-mi
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
grăbită am ieșit în curte și de acolo în bucătărie, unde cana mea din tablă smălțuită, albă cu floricele roșii, era agățată sub o policioară. La fel de repede m-am întors, dar cum în ziua aceea totul îmi mergea „de-a-ndoaselea”, am alunecat cum am intrat în grajd și m-am oprit în mamaie, care se rdica cu găleata în mână. După câteva balansări pe care le-am făcut amândouă, m-am oprit cu piciorul în găleată, iar mamaie a căzut înapoi pe
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
în: Ediția nr. 316 din 12 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poeme de Al.Florin ȚENE Sonata lunii în amiaza mare Stelele de mult s-au stins în metafora zilei, văduvă luna ca un sloi de gheață se topește, încet alunecă cât mai departe de soare. Ziua pare o piață aglomerată de vorbe ca pagina începutului de carte. Nimeni nu o privește, nu o întreabă pe unde rătăcește și de ce pătrunde în închisoarea luminii când ne zbatem înlănțuiți de gânduri pe
E SUFICIENT SÂNGE PENTRU ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357170_a_358499]
-
pătrunde în închisoarea luminii când ne zbatem înlănțuiți de gânduri pe rând. Doar luna, de azi noapte surata, în amiaza mare la mine-n gând își compune sonata. Covorul roșu de sub auz Covorul roșu ne-a fugit de sub auz, Picioarele alunecau sub privirile lor. Ne dureau anvelopele unui autobuz În care încăpusem cu tot cu dor. Este Terra ce ne duce spre ce nu vedem, Suntem orbi cu timpanele sparte. Nici acum de păcat nu mă tem Atâta timp cât te citesc ca pe-o
E SUFICIENT SÂNGE PENTRU ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357170_a_358499]
-
în publicitate, Doar îndemnul mă face să înțeleg saltul Până în cuvintele cu săgeți împănate. Mă întorc de unde n-am plectat Și dorul mă doruiește ca un glonț pe țeavă Gata s-o ia razna la tine-n sat Cum ulița alunecă sub roți ca o lavă. E suficient ce n-ar ajunge și nu vine Urechea ce n-aude și ochiul ce nu vede, Dorul mă impinge să vin către tine Dar am rătăcit drumul ce în mine se pierde... Secvențe
E SUFICIENT SÂNGE PENTRU ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357170_a_358499]
-
unui nuc bătrân ale cărui nuci verzi păreau niște globuri într-un brad de Crăciun. -Coane Gib cu ce să vă sevesc? -Ca de obicei coane Alexandru ... Încercăm să-l privesc în față pe Gib, dar nu reușeam. Privirea lui alunecă pe lângă mine precum apă pe penele gâștelor. La mesele vecine am recunoscut pe mai toți intelectualii urbei. Majoritatea avocați și funcționari de bancă, dar și negustori de vinuri și cereale. L-am salutat pe Niculescu, Manaru, Plopeanu, Tache, ce-i
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
început ochii m-au ajutat cel puțin să citesc correct, la sfârșit numai recunoșteam nici literele. Eram frântă și doream să-mi întind picioarele obosite de alergat și să dorm. În clipa când ochii mi se închideau și cartea îmi alunecă din mână, m-am trezit ridicată pe sus de mâna mamei și după ce m-a pus dreaptă pe nenorocitele de picioare, mi-a tras câteva palme, așa de tare la “fundulețul meu” deja obosit de câte căzături luasem la leapșă
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
odată cu unduirea ușoară a apei. În schimb, peștișorii se speriară și, cu mișcări rapide ale codițelor și aripioarelor, se îndepărtară grăbiți și se pierdură printre ramurile dese ale plantelor acvatice lângă mal. Nemulțumit, aruncă „undița” și o privi înciudat cum alunecă pe apă, depărtându-se. „Na! Acum nu mai am nici undiță... Cu ce mă joc? Am să-l rog pe tata să-mi facă una ca lumea. Vreau să pescuiesc!” a hotărât băiatul supărat că nu se gândise mai de
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
Cioran, Virgil Gheorghiu...Din boxa românească ne-a mai mîngîiat un Fănuș Neagu, cu ÎNGERUL A STRIGAT, Teodor Mazilu, cu DRUMUL CÂINELUI, sau experimentul enigmatic al lui M.H. Simionescu cu INGENIOSUL BINE TEMPERAT. Apoi, după INVOLUȚIA din 1989 s-a alunecat în zodia defăimătoare a unor patapievici și alți leproși, bine instruiți dar de intenții criminale, care au denigrat și defăimează mereu națiunea, frumoasa și tradiționala literatură românească. Alături de cei lucizi a sesizat fenomenul distructiv și Octavian Curpaș. Aveam și avem
O HALIMA... DAR MAI MODERNĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357196_a_358525]
-
pe buze după ce mi-a vopsit paharul?” Tot amintindu-mi de ea, mi-am strecurat mâna în bancă și mi-am desfăcut ghiozdanul. Într-o fracțiune de secundă mi-am simțit degetele ude după care, un firișor cald mi-a alunecat pe șortul alb și pe picioare. Am văzut negru, violet, galben, roșu, verde, ca în final, retină să-mi dea culoarea de albastru. Era călimara de cerneală care, nefiind bine închisă, și-a pierdut dopul și culcând ghiozdanul în bancă
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
poate și oameni care lovesc în ea - pretutindeni, și pe fiecare dintre noi ne amenință ei - dar, în cele din urmă, dreptatea se ivește, ca fulgerul din nori. E atâta încrâncenare în lume! Cu fiecare zi, pentru orice om, timpul alunecă în trecut. Dar, la Maria Șalaru, timpul se va continua, deoarece însădește copiilor, mugurilor care duc în timp o parte din ea, muzica. ,,O admir”, spune despre artistă, interpreta și realizatoarea de emisiuni tv., Emilia Bubulac”, „este un interpret de
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
Matei; era primul rol din viața lui pe care îl luase în serios. Când a ajuns lângă mine, în vârful degetelor și mi-a zâmbit, i-am văzut fața roșie de emoție, ochii strălucindi de bucurie și transpirația care îi aluneca de pe frunte pe obrajii durdulii. Matei nu se încurcase la niciun pas, totul era perfect pentru noi. Eram și eu emoționată, sub privirea plină de admirație a lui Matei și în mod sigur a celor din sală, care veniseră să
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
Cuc se întreabă: “Dar oare știe cineva care este visul, care este realitatea? Unde este limesul extrem de subțire dintre ficțiune și realismul palpabil? Nu am descoperit încă, dar e cert, Visul ne salvează ca oameni”. Colocviul din jurul măsuței de cafea alunecă în trecut, până în clipa de grație a nașterii autoarei, pe care ea o amintește cu glas înmuiat în nostalgie. Evocarea părinților și bunicilor vine de la sine, fiindcă pentru om, rădăcinile sunt esențiale. Numele de botez al autoarei intervievate are și
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
-i facă în ciudă, nici n-a făcut bine doi pași, că iar i-a zburat picioarele, ca unui acrobat. Acum stătea întins pe zăpadă și făcea pe mortul. Femeia s-a repezit să-i sară în ajutor, dar a alunecat și a căzut exact peste el, având grijă să-l protejeze de greutatea ei care, oricum, nu era de luat în seamă. - Liviule, te-ai lovit? Te doare ceva, mamă? Doamne, să nu-mi faci asta! Abia ce strigă că
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
scăpare, brațul meu te ocrotește te acopăr cu săruturi, tu cu unghiile zgârâi, îți sclipesc în noapte ochii, dinții albi îi simt în barbă musti cu poftă a mele buze, vrei să mă retrag în grabă, te ascunzi printre-asternuturi, îmi aluneci că un șarpe tu nu știi că razvratire-ți mă stârnește peste poate; n-ai astâmpăr, furioasă vrei să mă atragi în cursa și te lași în așternuturi obosită și cam planșa... Eu, mă las învins, o clipă, ești acum
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
în re major, opus 16” sub baghetă dirijorului Dimitrie Dinicu. În spatele meu, Nineta Ducă, cu pălăria ei înflorata, cumpărată de la Paris, părea o zeița gânditoare. Din când în când, Olga Brăiloiu își răcorea obrazul cu un evantai chinezesc. Notele muzicale alunecau pe lângă noi, se interferau cu foșnetul rochiilor și apoi se întorceau în vibrațiile coardelor viorii, stăpânite cu măiestrie de tânărul George. Într-un colț, singuratica, regina Elisabeta privea la nepotul meu cu nostalgie. Probabil, se gândea la pierderea fetiței ei
FELIA DE PEPENE GALBEN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357373_a_358702]
-
le-arăți câte lacrimi ai strâns, Sun prea ocupați să te-audă, să știe. Nu plânge, fi demnă de visul ales, Prea sfântul lui dar va fi împlinirea. Când rodul speranței, de tine cules, Prin cântecul tău va știi nemurirea. Alunecă-ncet, peste coarde, un vis. În sunetul lui, vibrează fiorii Prin mâinile-i reci. E copila Alice, Cu plânsul ascuns în cântul viorii. Referință Bibliografică: Cu plânsul ascuns în cântul viorii ... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 326
CU PLÂNSUL ASCUNS ÎN CÂNTUL VIORII ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357396_a_358725]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > EȘTI... Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 326 din 22 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Aluneci ca o undă de lumină Pe cerul nedeschis din asfințit Ești ploaie de albastru și alint Tăcută întrebare pe-a mea vină... Ești răsăritul verdelui sub pleoape În dimineți în care chem tăceri Din temeri nesfârșite ce-au plâns ieri
EŞTI... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357392_a_358721]
-
să le lase la geam câte un săculeț cu monezi. În primele două seri a reușit să lase săculeții la fereastra, însă în a treia seară, s-a cataract pe acoperișul casei și a aruncat bănuții pe jos. Banii au alunecat și au căzut în șosetele lăsate la uscat pe sobă. De aici vine și tradiția de a agață șosetele de șemineu în ajunul Sfanțului Nicolae. Sfanțul Nicolae readuce la viață trei studenți Sfanțul Nicolae a mai ajutat și trei studenți
LEGENDELE LUI MOS NICOLAE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357399_a_358728]
-
în coșciug; se scutură cu tot trupul și o prinâse de umeri: -Ilona, ce ai de gând? întrebarea se pierdu ușor, printre șoaptele valurilor, sărutând nisipul ... O lumină sângerie se prăvăli peste vila scăladată-n întunericul morții...Ilona călcă strâmb și alunecă pe un ciob de sticlă...se aplecă și mângâie fața schimonosită de lovitură a iubitului ei; îi sărută buzele scăldate în sângele ce se scrurgea din rana adâncă de la cap: -Ce-am să fac? O, câte am de făcut, dragul meu
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
e nesfârșit, iute că gerul... înseamnă că trece repede. Nu poate să fie decât timpul! răspunse Solaris. −Așa este! Ai gândit bine! Acum aveți voie să deschideți Poartă Timpului. Iar copacul își deschise scorbura și cei doi intrară în ea. Alunecară că pe un tobogan și într-o clipă aterizară într-un morman de frunze. Dezmeticindu-se și uitându-se în jur, pescărușul spuse: − Acela trebuie să fie palatul Timpului! Să ne grăbim! Era un palat imens, cu turlele în forma
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
e nesfârșit, iute că gerul... înseamnă că trece repede. Nu poate să fie decât timpul! răspunse Solaris. −Așa este! Ai gândit bine! Acum aveți voie să deschideți Poartă Timpului. Iar copacul își deschise scorbura și cei doi intrară în ea. Alunecară că pe un tobogan și într-o clipă aterizară într-un morman de frunze. Dezmeticindu-se și uitându-se în jur, pescărușul spuse: − Acela trebuie să fie palatul Timpului! Să ne grăbim! Era un palat imens, cu turlele în forma
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
Poeme > Constiinta > GULERUL MEU ALB DE MĂTASE Autor: Cristian Pop Publicat în: Ediția nr. 1267 din 20 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Mi-am cumpărat un guler de robă, pentru a masca zâmbetul ăsta ca o ruină. Printre gene-mi aluneca voit... o privire de-a ta. Oamenii legii au sigilat gravitația din curtea mea... Doar fulgii din aghiasmă aveau dezlegare să cadă, dintr-un cer dărăpănat, hodorogit, parcă intrat în insolvență. Preocupat să găsesc țărmul cu verdeață, gulerul ăsta alb
GULERUL MEU ALB DE MĂTASE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357511_a_358840]
-
imaginea de o limpezime ce amintește forma cristalului șlefuit. Dintre cele patru elemente presocratice, poetul acceptă pământul în măsura în care acesta ilustrează condiția primară a umanului, dar aspiră spre văpăile focului cathartic „De-ar ști să vadă omul/ tot Pământul de gânduri/ alunecând prin duminica/ limpede/ lumina ar arde lumina/...” Sensul oricărei desprinderi de această stare presupune accederea către un plan ontologic superior: „să mă vindec/ de mine/ ars la suflet/ din toate părțile”. Condiția fatală a omului este subliniată de scindarea tragică
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]