5,281 matches
-
nașterea (scrierea) unei narațiuni mitice, dar și posibilitățile ei de lectură. ”Lectorii realiști”, (noii anchetatori), golesc povestirea de conotațiile ei mitice, inițiatice, demască mitologia creată de Fărâmă. Găsind „cifrul” vor traduce visele Oanei despre coborârea În peștera tapetată ca făcând aluzie la comoara poloneză ascunsă de Economu etc. ... În nuvela Pe strada Mântuleasa sunt mai multe mituri care se amestecă. Iorgu Calomfir s-a ascuns sub pământ ca să găsească un cristal cu puteri miraculoase pentru a reda vederea soției sale, mioapă
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Sunt oamenii pe care nu-i interesează nimic, pe care nu-i entuziasmează nimic. Ei și-au pierdut pasiunea, interesul, curiozitatea. Nu-i mai surprinde nimic. Totul li se pare lipsit de sens, caraghios, inutil, stupid. Drept urmare, râncezesc. Fac adesea aluzii ironice, chiar sarcastice. Se menajează, lăsându-i întotdeauna pe alții să facă mai mult decât ei. Fac, în multe situații, remarci severe și demoralizante. Ei nu se entuziasmează niciodată, nu participă niciodată din plin, nu se angajează total. d. Dezordonații
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
jenă, de revoltă sau de umilință, care ne face să intrăm în defensivă. În același timp, este recomandabil: • să arătăm o curiozitate amuzantă; • să fim asertivi, să punem întrebări directe, centrate pe detalii; • să încercăm să ne dăm seama dacă aluziile acestora sunt tachinări prietenoase, inofensive sau remarce răutăcioase, menite să ne pună într-o lumină proastă; • să pregătim o relație firescă pe viitor, făcându-i să înțeleagă faptul că preferăm o relație directă și o comunicare deschisă, onestă. Atoateștiutorul (Rigidul
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
talent. Mobilitatea intelectuală, capacitatea de a asimila și de a da expresie fac ca referințele intelectuale ale lui Caragiale să fie fără stridențe, așa cum parantezele lui în franceză sunt, gramatical și stilistic, fără cusur. Cultura lui, așa cum o arată atâtea aluzii lipsite de ostentație, s-a stratificat integrându-se, după solicitările variate ale unei inteligențe mobile, servind în primul rând artistului. Pentru artistul Caragiale, pentru inteligența antipendantă cu care construia din idei un spectacol, modestiaunor asemenea mijloace de informare nu supără
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
fizionomie aparte chiar și în aceste Schițe nouă. Zarifopol considera că în ceea ce privește pe Kir Ianulea, aceasta provine din surse deosebite. Naratorul trece de la fantasticul miniaturizat prin comic la moralitatea unui vechi motiv, dracul păcălit de femeie (textul face la început aluzie și la altă pățanie a lui Aghiuță, terorizat de baba la care a slugărit trei ani), și la evocarea istorică. Trecerile de la un plan la altul sunt imperceptibile și, spre deosebire de pomenita alunecare, literar nejustificată, în limbajul lui Mitică, constituie unul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Articol apărut inițial în Journal des économistes, numărul din 15 mai 1848; reprodus după textul din ediția originală în 7 volume (1863) a operelor complete Frédéric Bastiat, vol. IV, pp. 275-297, disponibil on-line grație Cercle Bastiat (www.bastiat.org). 15 Aluzie la alegerea sa, în data de 27 aprilie 1848, cu doar cu câteva zile înainte de apariția acestui articol, ca deputat în Adunarea Constituantă din partea departamentului Landes (n. tr.). 16 Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), filozof francez, unul dintre cei mai influenți gânditori
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
-l oferă ratatul este promisiunea. Posibilitatea ca el să îi amăgească pe ceilalți și să se amăgească pe sine vine tocmai din faptul că promisiunea nu poate fi niciodată un credit. Promisiunea nu este decât un avans al împlinirii, o aluzie a ei. Or, ratatul consacră aluzia și retrage ulterior avansul împlinirii. Din clipa în care s-a convins pe sine și pe ceilalți că realizarea ființei lui depinde de împlinirea unei promisiuni ce-i stă în puteri s-o împlinească
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca el să îi amăgească pe ceilalți și să se amăgească pe sine vine tocmai din faptul că promisiunea nu poate fi niciodată un credit. Promisiunea nu este decât un avans al împlinirii, o aluzie a ei. Or, ratatul consacră aluzia și retrage ulterior avansul împlinirii. Din clipa în care s-a convins pe sine și pe ceilalți că realizarea ființei lui depinde de împlinirea unei promisiuni ce-i stă în puteri s-o împlinească, ratatul este ființa care își ratează
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Însă atunci înseamnă că granița dintre mimetic și simbol a dispărut. Reproducerea corpului nu este o verificare a capacității mimetice a omului; lucrurile imitate nu sânt "icoane", ci simboluri ale unor rituri de încercuire. În ronde-bosse-ul oricărei statui există o aluzie la îngrădirile benefice în care viața își primește determinațiile ei și capătă o formă, un chip. Lucrurile nu își trăiesc aici tristețea mărginirii, ci satisfacția împlinirii lor. Oul sculptat al lui Brâncuși, această monadă orfică, este o implozie de fericire
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vorbeam într-o limbă barbară, pentru că vorbele mele, ca și ale celor din jur, nu erau, precum ale ei, pe măsura neformulabilului. Într-un fel îi reproșez că nu ne-a dat de înțeles, că nu ne-a făcut nici o aluzie la secretul ei, că plecase atât de departe și nu ne-a lăsat, încă de atunci, s-o știm. 15 iulie Înainte vreme, până să apară televiziunea, sinteza politică și culturală a unei comunități se făcea în jurul cărților și al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care pătrunde pentru o clipă o pală de aer proaspăt într-o cameră închisă: "să devină prea vârstnic pentru victoriile sale". Ce e drept, în propozițiile citate există trei cuvinte care nu fac parte din cod și care apar ca "aluzii de stil" și ca înviorare (sau chiar "umanizare") a textului: zerbricht ("zdrobește"), Versteifung ("încremenire"), behϋtet sich ("se ferește"). Momentele când Heidegger iese din cod, cedând stilului, sânt rare și ele seamănă cu apariția nesperată a unei oaze într-un peisaj
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gata să accepți că ai ceva de ispășit și că iubirea ta atotîndurătoare este vaga compensație a vinei de a-ți fi adus copilul pe lume fără o consultare prealabilă. Ne iubim cu toții mamele atât de mult pentru că sânt singura aluzie palpabilă la neantul care am fost. 29 mai Un jurnal, adică o "consemnare pe zile", poate fi numit așa numai în măsura în care orice relatare are loc în timp. Dar ce criteriu exterior! Căci altminteri, el este o dare de seamă despre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai bine, în viață fiind, pentru desprinderea sufletului de trup. Ei bine, din acest antrenament face parte exercițiul pe care Socrate îl propune celorlalți: să-i dezbrace sufletul lui Charmides. Dezgolirea sufletului este o inițiere în moarte, iar moartea este aluzia la o eliberare care conduce direct la nemurire. Charmides acceptă provocarea. El începe să se dezbrace răspunzând, mai precis intrând în jocul de întrebări și răspunsuri al lui Socrate. Cu fiecare întrebare și cu fiecare răspuns o porțiune infinitezimală a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de scriere, deși în aparență atât de ușor, se potrivea asemenea cu spiritul nepreocupat al autorului nostru, așa încît afară de Gr. Alexandrescu el e singurul care a mai scris fabule bune în Țara Românească. Căci fabulele lui Eliade, pline de aluzii politice și de partidă, nu merită acest nume, iar cât despre alții tăcerea asupră-le e mai folositoare pentru ei decât vorba. MAGARUL ȘI BOUL Un măgar la un prinț mare ajunsese favorit; Dar pentru ce, cum și ce fel
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mincinos chiar. Mișcarea care stăpânește spiritele are un decurs liniștit {EminescuOpIX 229} și pacinic. S-au vorbit mult în vremea din urmă despre suferințele și apăsările fraților din provințiile greco - turcești, însă nicăiri n-au ieșit de pe buzele oratorilor măcar aluzia unei provocări războinice. Se plâng toți că în momente atât de critice Grecia sta, cu totul nearmată și vor să facă în toată graba ceva pentru a împlea acest gol simțitor. Dar armată și flotă nu se pot scoate din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ai țării să nu privească tocmai cu neplăcere indignarea și avântul nostru războinic. E dar precaut de-a nu începe acțiunea până ce dispozițiile Austro-Ungariei nu vor fi clare și bine cunoscute. Un comunicat oficios al lui "Pesther Lloyd" cuprinde câteva aluzii despre înrîurirea eventuală a Austro-Ungariei asupra consecuențelor războiului oriental. Acest comunicat cam misterios zice că "guvernul austro-ungar nu are de loc intenția de-a aștepta fapte complinite, ci mai dinainte, în vremea pregătirii unor asemenea fapte, guvernul va ținti la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
d-ni ne-au putut crede atât de... cuminți de-a imputa unui consiliu comunal ales înainte de câteva luni toate deteriorările ce esistă în orașul Iași. Constatăm totodată că nici un singur șir din toată notița nu cuprinde măcar încercarea unei aluzii la consiliul comunal sau la oricare altă autoritate administrativă, ci am arătat numai o stare de lucruri pe care nu consiliul comunal, dar munca a două generații întregi ar fi abia în stare a o schimba. Atâta ca descrierea generală
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Cel mai frumos pe lume e lumea însăși... KARLI: Un ținut potrivit... aici se poate ține tot. HASI: Mda, într-un fel nu-i rău... dar chestia cu tufa de mătrăgună a fost o mizerie, a fost cu siguranță o aluzie. (toți ridică mirați capul și o privesc pe Hasi) JÜRGEN: Vedeți d-voastră, așa ceva este cădere în păcat. Asta este ca și cum cineva în Paradis face o plimbare și peste tot se pupă gazelele cu leii, și dă peste o vâlcea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de genul "Din Herrmann cel afurisit să iasă un Herrmann inimă curată". 8 Mulți dintre cei veniți din străinătate vorbesc așa-numita "germană infinitivă" în care cuvintele sînt înșiruite unul după altul, fără declinare, conjugare sau alte flexiuni sintactice. 9 Aluzie directă și "obraznică" la papa Paul al II-lea, căruia (aproape) îi folosește numele laic Wottila Woytila. 10 Bineînțeles că în fragmentele de lălăială se pot folosi melodii cunoscute publicului. Aici, spre exemplu, s-ar potrivi "Suflecată pîn' la brîu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
i-a pus traducătorului destule probleme imposibile. 1 Roșu alb roșu sînt culorile steagului austriac. 2 Element de legătură lipsă (în teoria evoluționistă). 1 Doamna Kovacic vrea să se exprime elegant, dar construiește frazele greșit și folosește cuvinte neadecvate. 1 Aluzie la steagul național austriac care are două culori: roșu alb roșu. 1 Nenorocire este folosit de autor in franceză original (n. tr.) 1 Sau Porcuț-Porcușor cum sună jocul de cuvinte în original dacă numele personajului este tradus în română. (n.
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
umane trebuie să se refere întotdeauna, în analiza sa, la mintea umană. Pentru relevarea sensului acțiunii sociale, cercetătorul trebuie să înțeleagă nu doar componentele psihologice și individuale, ci și componentele culturale și intersubiective (lucru la care s-a făcut deja aluzie în exemplul precedent). Nu există teste neutre. Aceasta ar presupune nu doar accesul direct la o lume externă (adică independentă de ceea ce gîndește omul), ci și un limbaj universal acceptat de publicul pentru care testul a fost efectuat. Pentru acesta
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ci după noblețea inimii. Povestirea a doua a Pampineei se deschide cu formula „prealuminate doamne” 171 , deoarece lidera grupului indiscutabil dorește să-și plaseze suratele într-o sferă a luminii, a cunoașterii și a purității. Este aici nu doar o aluzie la originea socială nobilă, ci mai ales la înțelepciunea lor, care nu reprezintă un deziderat, ci e perfect verificabilă și ilustrată în întreg Decameronul. Personajul feminin ce se remarcă în povestirea zilei a doua știe să-și apere cauza: deși
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ce salvează onoarea unei femei renumite: „câtă putere ascunde o vorbă înțeleaptă și bine ticluită”179. Marchiza de Monfferato, „frumoasă și vrednică ca nimeni alta în lume”180, este râvnită pentru calitățile ei de regele Filip cel Chior al Franței (aluzie poate la cecitatea bărbaților în privința unor subtilități feminine), care deslușește în această femeie însușirile unei donna angelicata: „cuminte și înțeleaptă cum era”181, „mai aleasă întru deprinderi și mai frumoasă decât și-o închipuise vreodată”182, iar scenariul întocmit de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
473). Are manierele cizelate ale unei curtezane („Alene cunoștea să se compoarte,/ Cu farmec mult și cu mișcări învoalte” 474 ), știe să mănânce elegant, imită comportamentul nobiliar pentru a se impune, dând dovadă de snobism, iubește animalele (câinii), dar sunt aluzii la concupiscența care îi dictează această milă față de necuvântătoare. Măicuța Eglantina are, fără îndoială, pretenția de a fi considerată o persoană educată: cunoaște limba franceză, dar nu așa cum era rostită în Franța, ci cum și-o însușise la Straford, mănăstire
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a dus la pervertirea unei trăiri religioase autentice și la frecvente abateri de la conduita morală firească pentru o persoană a cărei viață se așteaptă a fi închinată divinității. Păcatul cel mai imputat și mai des criticat în povestirile care fac aluzie la decăderea clerului (și sunt douăzeci astfel de istorisiri în Decameron) este cel al concupiscenței, al dorinței trupești necontrolate. De cele mai multe ori, pentru a și atrage victimele feminine, păcătoșii în sutană dau dovadă și de viclenie. Un călugăr tânăr (și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]