3,081 matches
-
stradă ca să-l întrebe de ce arată așa de rău. Iar mama, care, desigur, era mai bine informată, tăcea, ca s-o scutească de spaime și suferință. În acest context, obișnuita plecare la mare a fiicei lui va fi primită cu amărăciune de E. Lovinescu: „Miercuri, 30 iunie [1943]. Monica tot pleacă la Mangalia“ (ibidem, p. 321). Criticul avea să se stingă două săptămâni mai târziu, pe 15 iulie. Moartea lui a fost pentru adolescentă un șoc din care a ieșit cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
deschis, și nu numai pentru acum, ci pentru timpul care e posibil să vină, vrei să-ți spun sincer și drept? Eu de multă vreme am renunțat să te mai văd vreodată. De multe ori urlu de du rere, de amărăciune, de disperare - dar ce vrei, dulcea și neui tata mea Mouette, eu, una, nu mai sper. Și dacă-ți spun asta, o fac pentru că și tu, la rândul tău, trebuie să ai în vedere această eventualitate. Ai văzut vreodată un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-l întrebi pe fiul lui „muți scump“ dacă mai are aceleași mijloace de trai, fiindcă ea e îngrijorată - ca orice mamă, de altfel. Draga mea, cu această carte poștală închei seria de felicitări de anul ăsta și-ți spun cu amărăciune: pe anul viitor. A venit Maria; te las și te strâng la piept sălbatic, ca o pisică. M. c. p. 24 noiembrie [1949], joi seara Era duminică și, pe când stăteam liniștită în casă, vrând să-mi savurez dimineața liberă, sună
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tăiat urechile În același scop nu ar fi fost mai ridicol” <endnote id="(387, p. 460)"/>. Într-un articol publicat la Viena În 1877, referindu-se la „Problema evreiască În Europa de Est” (România, Polonia, Rusia), scriitorul evreu Aaron Liebermann, glumind cu amărăciune, scria că perciunul ritual al evreului este „atât de răsucit și de lung, precum este exilul nostru” <endnote id="(245, p. 405)"/>. Desigur, acest mod de a purta părul și barba nu este impus de vreo tradiție nebuloasă și nedeterminată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Puntea de trecere Între roșcații fii ai lui Israel și ortodoxia tuciurie o făcea tânărul Mihail Sebastian, evreu nebotezat și frecvent șabăsgoi al pravoslavnicilor” <endnote id="(155, p. 340)"/>. La 10 octombie 1942, În jurnalul său, Mihail Sebastian glosează cu amărăciune pe marginea acestui pasaj : colaborarea sa la ziarul lui Nae Ionescu, Cuvântul, a provocat un șir de „malentendu-uri irevocabile” și a făcut din el prizonierul pe viață al unei imagini false și paradoxale - „colaborator roșcat al unei gazete ortodoxe” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”8 feb[ruarie] 1969”> Dragă Costel, Epistolele noastre s-au încrucișat; nu se putea altfel deoarece au fost scrise și una și alta pe ziua de 4 februarie! Ai înțeles din tonul scrisorii mele amărăciunea de a nu fi primit, la timp, un răspuns de la tine, cînd îl așteptam cu atîta nerăbdare. înțeleg însă acum că starea ta sufletească e mult mai tulbure decît credeam. Deci n-ai primit încă locuință iar acum nu te-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
an de cînd nu mi-ai mai scris. Desigur, ești mult mai ocupat, în noua slujbă, decît credeai. Una din ultimile epistole (mai lungi) pe care ți am trimis-o, aceea de la începutul lui decembrie trecut, era plină de multe amărăciuni. între timp, relațiile cu profesorul s-au modificat total. încă nu înțeleg total schimbarea radicală ce a făcut-o (ai citit, cred, ceea ce a scris în Cronica, despre carte) . Cum eu uit ușor, pentru felul în care se poartă acum
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
profesorul s-au modificat total. încă nu înțeleg total schimbarea radicală ce a făcut-o (ai citit, cred, ceea ce a scris în Cronica, despre carte) . Cum eu uit ușor, pentru felul în care se poartă acum, încep să uit de amărăciunile pe care mi le-a pricinuit adeseori dl. Ciopraga... Acum nu fac aproape nimic. Mă lupt doar cu astenia, cu insomniile, cu mine însumi, într-un cuvînt. și, desigur, observ lumea... Cîteva rînduri de la tine mi-ar face bine sufletește
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
studenți, asistenți, profesori din învățămîntul secundar), I.D. Lăudat n-a beneficiat - pe cît se aștepta - de gratitudinea acestora. De aceea, cîteodată se simțea „un om rău înțeles”, inactual, neglijat. în nu puține din scrisorile sale foșnesc umbrele nemulțumirilor și mustește amărăciunea. „Ne-au uitat toți cei care ne cunoșteau”, mi-a declarat odată. Eu am devenit corespondentul său deoarece, spre deosebire de alții dintre foștii săi studenți ajunși în presă, îl solicitam la anumite date, eram atent cu textele sale (inclusiv prin mici
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
vor dispărea...” Pe Ion Maxim (1 iulie 1925, Tihău - Sălaj - 16 decembrie 1980, Timișoara) l-am întîlnit doar de două ori (la Festivalurile Bacovia din 1973 și 1977) și mi-a făcut impresia unui solitar distins, cu o mască a amărăciunii definitiv de imprimată pe față. Privea veselia din jurul său, îngăduitor și trist, ca pe un amurg. Ne scrisesem unul altuia și am continuat să ne scriem. Corespondența primită de la el e una dintre cele mai substanțiale din cîte păstrez. Pe
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ortodox și catolic”. Dacă persoanele religioase nu au participat, ocazia afișării În fața publicului evreiesc nu a fost ratată de „...invitați din partea A.P. (Apărarea Patriotică, organizație confiscată de comuniști n.n.), Prefectură, Primărie, P.C.R., U.T.C. și Organizațiile sioniste”. Terdiman constatase cu amărăciune că 18 Ce anume fusese acest săpun, am aflat din articolul profesorului universitar doctor Șerban Andronescu publicat În revista „Art - Emis Academy” din 21 noiembrie 2010, sub titlul „Săpunul RIF - o legendă fabricată”. Mai precis, naziștii fuseseră acuzați (propagandistic!) că
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
CDE-ului”. Gutman lansase și o prognoză sumbră cum că „Până la sfârșitul lunii martie a.c. (1947, n.n.) va fi nevoie a fi ajutați Încă 15-20% prin cantină sau alte forme”. Fiind, totuși, vorba de situația politică, raportorul informase cu nedisimulată amărăciune, firește, ascensiunea rapidă a „...curentului sionist chiar și printre membrii PCR, mai ales În ultima vreme când prin presă se agită punerea În libertate a criminalilor de război din Pogromul dela Iași”. Ca și În alte dăți, Gutman subliniase punctul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
din generația patruzecioptistă. E ultima licărire a spiritului pătrunzător și luminos, pe care-l întâlnim la contemporanii lui Vasile Alecsandri. E aceeași privire largă, care îmbrățișează o întreagă epocă, aceeași obiectivitate în caracterizare și aceeași glumă lipsită de răutate și amărăciune. Dumitru C. Moruzi e un clasic și un om optimist, deși e contemporan cu Eminescu și cei mai intransigenți pesimiști ..., după cum îl caracteriza Mariana Conta - Kernbach. A publicat câteva studii sociale și politice (Basarabia și viitorul ei - 1905), o colecție
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
A, Botezul din 9 iunie 2012 la sala Consiliului Județean, etc. În tot anul 2011 nu am mai avut nici un drept în Comunitatea mea dragă “Filadelfia”, mai bine zis din decembrie 2010, până în noiembrie 2011, când am și plecat, cu amărăciune în suflet; Dumnezeu mă chema spre o altă perioadă de lucrare și spre alte experiențe frumoase, pentru lauda Lui. CAPITOLUL 38 Babilonia transferului În Sabatul din 5 din noiembrie 2011, după ce “au pregătit” evenimentul cu fel de fel de mașinațiuni
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
este mânjită și demoralizată de păcat. Această biserică slăbită și cu defecte, care are nevoie să fie mustrată, avertizată și sfătuită, este singurul obiect de pe pământ asupra căruia Hristos Își concentrează atenția supremă.” (T.M.1893.pag.45) Deși trăiesc cu amărăciune în suflet datorită felului cum am fost tratat, trăiesc și un simțământ de teamă și mă rog lui Dumnezeu, ca nu cumva să se întâmple un declin în viața Bisericii Filadelfia după plecarea noastră de acolo, 5.XI.2011. Domnul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
lună. Când primea banii, tata spunea cu ironie că, de n-ar fi avut acea pensie, n-ar fi avut cu ce cumpăra gaz, sare și chibrituri. Asist la inaugurarea colectivei din Priponești și văd crisparea și nesiguranța, jalea și amărăciunea celor care aveau să ducă traiul colhoznicilor sovietici... Mulți dintre colectiviștii forțați să se înscrie „benevol”, văzuseră cu ochii lor în timpul războiului ce trai și ce viață îndurau nefericiții din acea pare de lume!... M-am bucurat sincer pentru faptul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
unde Caragiale era citit prin prisma obsesiei asupra tragicului captat „de dimen- siunea tragică a istoriei și a vieții”. „Noi, cerchiștii, am deplâns întotdeauna lipsa de sentiment tragic a sufletului românesc, și în numele acestei carențe naționale i-am reproșat, cu amărăciune, maestrului nostru Lucian Blaga atât absența tragicului din filozofia și din piesele lui, cât și incapacitatea - semnificativă, ziceam noi - de a elabora, în cadrul sistemului său de gândire, un tratat de etică. Dacă eu am învățat să-l prețuiesc pe Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ai României în perioada menționată în străinătate, se poate reține o imagine generală a politicii externe românești, de dialog cu toate statele Europei, Asiei, Africii, Americii de Sud și de Nord și a interesului suscitat de România pe plan internațional. (Constat cu amărăciune că în ultimii ani vizitele la nivel înalt în și din România pot fi din păcate numărate pe degete și mă întreb, parafrazând un cunoscut poet francez din alte veacuri, "unde sunt vizitele de altădată?".) Mi-au rămas în memorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fericită. Noaptea Încurcăturilor Poate nu Întâmplător, la Piatra repetam concomitent cu Seciuan și o comedie englezească veselă din perioada restaurației: Noaptea Încurcăturilor. Pe lângă disperare, aveam În noi și bucuria unui paradis posibil, care s-a dovedit iluzorie și naivă. Încrâncenare, amărăciune, da, evenimentele din Praga erau alarmante, dar și altceva părea posibil, iar norii grei din Seciuan dispăreau În râsetele exuberante ale farsei absurde și sănătoase. Dimineața repetam Seciuan - furtună -, seara comedia englezească - delectare. Așa trăiam cu toții zilnic, natural, Între angoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mă sancționează. Ce bine e să lucrezi cu corul, mi-am spus după prima mea experiență În Țara Galilor! Îmi făceam iluzii care s-au spulberat când am ajuns la Opera din Paris! Acolo am cunoscut un alt cor: plin de amărăciune și cu o atitudine negativă față de teatru În operă. E cazul trist al celor care au devenit frustrați că nu au ajuns soliști și se răzbună cum pot, ținta numărul unu fiind regia. Se știu protejați de sindicate, care, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai slabă. Poetul nu Îi laudă pe creștini, condamnându-l pe Shylock, ci pune sub microscop relația călău-victimă, care se perpetuează atâta vreme cât nu e oprit jocul răzbunărilor. Pe acest fundal, tema iubirii dintre cei doi tineri devine destul de ambiguă, căci amărăciunea e prezentă tot timpul. Nici Îndrăgostiții nu sunt idealizați, astfel Încât povestea de dragoste din piesă apare mai puțin evidentă. Ceea ce străbate este experiența unei situații umane fără ieșire. Cu câțiva ani Înainte montasem la Boston aceeași piesă, fiind interesat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
zdrobitoare de la Valea Albă, când omul de fier, "Neînfrântul", a fost la pământ mai jos nici că se putea, decât numai sub el. Sunt clipe când drama atinge culmile tragediei individuale și naționale. La Valea Albă, Ștefan a băut Paharul Amărăciunii, și drojdia a băut-o. Drama și măreția lui Ștefan stau în lupta cu sine însuși, în dilema alegerii, a refuzului oricărui compromis: oare n-a fost o mare greșeală că n-a ales pacea în genunchi, că s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
patimă agitându-se de colo-colo, șchiopătând, târșindu-și piciorul, dă ocol chiliei, răstoarnă un scăunel, calcă peste sfărmături de piatră. Și... și ce gândești Sihastre?! Crezi că într-o ulcică o să-mi găsesc pacea?!... Aleanul durerilor mele?!... Am strâns în mine amărăciune cât cuprinde! De m-ai cresta, numai fiere ar curge din mine... Nu vreau pacea! Am băut și drojdia din paharul umilinței. Și drojdia am băut-o! De-aș da glas durerii din mine, ar trebui să urlu! Și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
potolit. Îmi știe de frică. A obosit sărăcuța, o căinează cu milă Daniil. Iaca, un boț de carne chinuită, acolo... Nu mai poate... Prea mare-i povara... Te prăpădești de inimă rea. Ștefan reînnoadă firul, cu amară obidă, copleșit de amărăciune: Am vrut să mântui țara de orice asuprire străină. Și, iată, chiar "am mântuit-o"!... Am cufundat-o într-o și mai adâncă robie! Câtă durere și moarte am adus în Țara Moldovei!... Dumnezeule! Turcii o trec prin foc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan, furios, se vântură de la un capăt la altul al spătăriei. Boierii tac mâlc. Anafura cui... mormăie Mihail și se pleznește cu palma peste gură, dar nu se poate ține să nu le-o zică: Sictir! Ștefan răsuflă adânc, cu amărăciune: Ce de "navigatori"... Unii plutesc în aur; alții plutesc în sânge... Noi murim ca alții să întoarcă aurul cu lopata... Când ai puterea banilor, ai și puterea armelor. Cumperi și dreptatea, și domnia, și pacea, și dragostea o cumperi, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]