6,796 matches
-
cât un ideal”. SUCCESELE POEZIEI Dar dacă nu așa trebuia să se scrie poezie, să apelăm la câteva sinteze critice pentru a ne lămuri ce poeți, ce teme, ce poezii și ce fel de meșteșug artistic alcătuiau miezul exemplar, cu ambiții de perenitate și succes, al liricii anului. Teme noi În lupta pentru pace56: „Obiectul central al literaturii noastre Îl formează faptele muncitorilor și țărănimii muncitoare (Ă).Dar mai există Încă numeroase zone ale realizărilor care n-au fost suficient cercetate
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a filosofiei sale morale. Această filosofie a fost discutată, analizată și criticată din diferite perspective. Studiul de față intenționează să o cerceteze din perspectiva relației ei cu rațiunea morală comună. El își propune să pună în evidență îndeosebi relația dintre ambiția speculativă a lui Kant de a da o întemeiere strict a priori legii morale și cerința acordului concluziilor elaborărilor sale sistematice cu rațiunea morală comună. Acestei intenții principale i se adaugă una subordonată. În măsura în care utilitariștii împărtășesc convingerea lui Kant că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
contemporane, o lucrare redactată în anii bătrâneții, probabil pe baza notelor de curs, este dedicată exclusiv filosofiei lui Kant. Programul pe care Negulescu îl pune la lucru în prezentarea pe care o face sistemului lui Kant nu este lipsit de ambiții. Ca, de altfel, toți istoricii, istoricii filosofiei sunt datori mai întâi, crede Negulescu, să reconstituie și să prezinte faptele trecutului. Iar în acest caz „faptele” sunt ideile. Principala sursă pentru cunoașterea lor sunt scrierile filosofilor și mărturiile contemporanilor. Istoricul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a cărei primă ediție apare în 1901, în felul următor: „Filosofia este știința generală care unifică într-un sistem necontradictoriu cunoștințele mijlocite de științele particulare și reduce metodele și presupozițiile generale ale cunoașterii folosite în știință la principiile ei.”61 Ambiția lui Motru de a elabora un sistem propriu de metafizică inductivă nu trebuie, așadar, să ne surprindă. Acest sistem reprezintă o încercare de unificare a universului material și a universului conștiinței pe baza conceptului energiei 62. Ca și alte minți
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
numele cele mai cunoscute ale filosofiei universitare, au scris numeroase articole și cărți consacrate filosofiei kantiene, consolidând reprezentarea publicului cult românesc despre Kant drept un primus inter pares în ale filosofiei. Este oare de mirare că un filosof cu mare ambiție, cum a fost fără îndoială Blaga, se raportează în primul rând la Kant? În mod sigur, nu exista în climatul intelectual al epocii o operă filosofică mai încărcată de prestigiu care ar fi putut fi invocată, atât ca punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
îndoială că Blaga nu s-a înșelat atunci când a apreciat că ideea kantiană a metafizicii științifice reprezintă un potrivit fundal contrastant pentru o cât mai bună percepere a modului cum a înțeles el natura, rostul și menirea metafizicii. Cea dintâi ambiție filosofică a lui Kant a fost să pună metafizica „pe drumul sigur al unei științe”. El s-a declarat îndrăgostit de metafizică și a deplâns starea în care se găsea acel domeniu de preocupări teoretice care pretindea cea mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
tribunalul suprem, o instanță ale cărei sentințe sunt definitive, în sensul că o instanță de apel situată deasupra rațiunii pure nu mai este, în genere, posibilă. Nici un alt proiect de întemeiere a autorității rațiunii nu a avut o amploare și ambiții comparabile cu cele ale criticii kantiene a rațiunii pure. Cum devine posibilă luminarea ca eliberare de sub tutelă Orientarea generală a gândirii lui Kant, cântărită cu măsura epocii sale, pare să fi fost pronunțat antielitară. Kant subliniază, desigur, distincția dintre „cei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fie respinsă (și chiar este) din cauza infirmității. Amputarea Îi influențează, totodată, modul În care Își trăiește viața de zi cu zi, făcînd față dificultăților legate de mobilitate sau dexteritate cauzate de pierderea unui membru, precum și viziunea asupra planurilor de viitor, ambițiilor și potențialului, putînd chiar să ajungă să creadă că viața nu mai merită să fie trăită. Vindecarea este, astfel, un lucru foarte personal, dar mulți continuă să creadă că ea acționează doar la nivel fizic, În timp ce realitatea este mult mai
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
zona frunții, la ceafă sau În ambele locuri. Imaginați-vă că simbolurile vă pătrund În cap și, spunînd În gînd mantrele lor secrete, aveți intenția ca ele să vă ajute În ceea ce privește maturizarea și Înțelegerea. Împlinirea țelurilor, a visurilor și a ambițiilor Desenați-vă Simbolul Armoniei, urmat de cel al Puterii, pe ambele mîini, apoi așezați-vă una din palme pe frunte, iar cealaltă pe ceafă, rostind mantrele de trei ori și avînd intența ca Reiki să vă ajute la Împlinirea țelurilor
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
Simbolul Armoniei, urmat de cel al Puterii, pe ambele mîini, apoi așezați-vă una din palme pe frunte, iar cealaltă pe ceafă, rostind mantrele de trei ori și avînd intența ca Reiki să vă ajute la Împlinirea țelurilor, visurilor și ambițiilor. FOLOSIREA SIMBOLURILOR PENTRU PROBLEMELE EMOȚIONALE Simbolul Armoniei, uneori Însoțit de celelalte două, este cel mai util pentru a vă ajuta la Îmbunătățirea oricăror tipuri de relații, de la acelea familiale la cele de prietenie și de afaceri. Desigur, nu puteți controla
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
Freud (la Hammett), sau una difuză, reprimată, amânată, surdinizată de pudibonderiile pline de farmec ale personajului (la Chandler), e mai puțin important. Important e că eroii se înfățișau ca oameni întregi, cu dorințe și frustrări, cu pofte și tânjiri, cu ambiții și eșecuri. Philip Marlowe este un produs al polemicii necruțătoare cu figurile emblematice ale literaturii polițiste de până la el. Nici măcar vărul său primar, Sam Spade, protagonistul lui The Maltese Falcon, al lui Hammett, nu-i seamănă prea mult: deși ambii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de a genera sensuri. Este acel Unreal City din marele poem al lui T.S. Eliot, „The Waste Land”, în care cadavrele încep să dea muguri. E un oraș a cărui violență provine dintr-o colcăială invizibilă de păcate vechi și ambiții sălbatice, un oraș al lăcomiei și al disperării. Orașul lui Marlowe e înfrățit cu „Poisonville” - pronunția voit defectuoasă a lui Personville -, din romanul Red Harvest al lui Dashiell Hammett. Otrava există pretutindeni: în clădiri, în oameni, în bani. E însăși
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la The Sign of Four și The Adventure of the Speckled Band sunt cât se poate de transparente). Aceste interdicții au în vedere stabilirea unor puncte de start egale pentru cititor și scriitor. Generația începutului de secol era încă prizoniera ambiției de a-l epata pe consumatorul de literatură, de a-i oferi spectacole de prestidigitație și nu șanse egale cu ale detectivului. La Raymond Chandler, cititorul și scriitorul ajung la locul crimei în același timp. Nimic nu e trucat, nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
simultan cu istorisirea în care e implicat. Un element important în strategia gândită de Raymond Chandler îl constituie disjungerea valorii povestirii de valoarea misterului. Firește, creația e un tot, însă narațiunea trebuie să stea pe propriile picioare dacă scriitorul are ambiția de a fi ceva mai mult decât un autor de texte perisabile. Or, un roman polițist se recitește - când se recitește! - pentru calitatea „scriiturii” și abia în al doilea rând pentru ingeniozitatea rezolvării enigmei. Povestirile polițiste care rezistă peste ani
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
înspăimântătoare calități paranormale), cartea rămâne, totuși, în umbra romanului de debut. O soartă nemeritată, mă grăbesc să afirm, având în vedere calitățile neobișnuite ale narațiunii, intrigii și funcționării în plan artistic a personajelor. Conexiunea shakespeareană - abandonată ulterior - trădează una din ambițiile (niciodată ascunse, de altfel) ale lui Chandler. Deși a îmbrăcat în perfectă cunoștință de cauză hainele unui gen subaltern, el n-a renunțat nici o clipă la ambiția onorabilității literare. Frecventele - prea frecventele - aluzii culturale din roman ne înfățișează un personaj
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
funcționării în plan artistic a personajelor. Conexiunea shakespeareană - abandonată ulterior - trădează una din ambițiile (niciodată ascunse, de altfel) ale lui Chandler. Deși a îmbrăcat în perfectă cunoștință de cauză hainele unui gen subaltern, el n-a renunțat nici o clipă la ambiția onorabilității literare. Frecventele - prea frecventele - aluzii culturale din roman ne înfățișează un personaj plasat mult deasupra condiției sale. Nu este un lucru obișnuit să-ți omori vremea într-un birou soios din Los Angeles, așa cum face Philip Marlowe, așteptând eventualii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Window nu e scrisă pe baza unui material narativ preexistent. În The Big Sleep și Farewell, My Lovely, ca și în cartea următoare (The Lady in the Lake), Chandler apelase la procedeul „canibalizării” unor povestiri deja publicate. De data aceasta, ambiția lui a fost să imagineze o tramă originală, neîndatorată colaborărilor la revistele pulp. Nu e de neglijat nici ipoteza (prezentă în corespondență) că, devenind scriitor profesionist, Chandler încerca să se supună noilor cerințe ale pieței. Spre deosebire de publicul francez, care aprecia
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
participant activ. Ea nu este un complice al detectivului. Pur și simplu, autorul simte nevoia să presare niște intermezzouri de acest gen, așa cum prozele desfășurate în peisajul urban al Los Angeles-ului excelau în descrierea marelui malaxor de vieți, mașini și ambiții: Drumul aluneca de-a lungul unei terase înalte de granit și cobora în poieni de iarbă sălbatică în care creșteau resturile unor iriși sălbatici și lupini albi și purpurii, și vinerițe, și căldărușe, și purecarițe, și pensule de deșert. Pini
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
romane polițiste, dar la fel de sigur este că a atras atenția unei elite a intelectualității, de la Edmund Wilson, Somerset Maugham la Jacques Barzun și grupul intelectualilor din jurul revistei newyorkeze Partisan Review. Probabil că noul unghi al povestirii se leagă de presupusa ambiție a lui Chandler de a depăși limitele strâmte ale romanului polițist. Într-o scrisoare din mai 1949, adresată lui James Sandoe (recenzent de detective fiction și bibliotecar la University of Colorado), el atrage atenția că a pășit în afara cercului și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din mai 1949, adresată lui James Sandoe (recenzent de detective fiction și bibliotecar la University of Colorado), el atrage atenția că a pășit în afara cercului și că The Little Sister nu e „o poveste polițistă așa cum trebuie”. În mod clar, ambițiile lui sunt mai mari. Nu e pentru prima oară când se străduiește să dea cărților o „glazură” nobiliară, încercând să le conecteze la marile surse de prestigiu cultural. Același procedeu fusese folosit și în The Lady in the Lake sau
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
realitatea nu este nici liniară, nici coerentă și nici nu „fructifică” maximalist și uniform întregul spațiu avut la dispoziție. Marea performanță, de data aceasta, e că devierile de la linia narativă principală nu sunt deloc parazitare. Ele nu provin din simpla ambiție a scriitorului de a depăși condiția subalternă a romanului polițist, ci cresc organic din formula literară abordată. Senzația de autenticitate e conferită de acumularea de întâmplări, imagini și senzații ce aparțin realității: Chandler lasă impresia că, pur și simplu, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dintre scriitorii de anvergură ai momentului. Sub privirile cititorului evoluează nu doar două voci și două sensibilități, ci părțile complementare ale unei lumi ajunse în pragul dislocării finale. Sunt două ipostaze ale scriitorului, firește, dar e și ceva mai mult: ambiția romancierului de a ieși din zona prozei minore, a ghetoului estetic la care a fost condamnat de practica lecturii și decizia criticii literare. În jurul triunghiului Roger Wade - Eileen Wade - Terry Lennox (soțul, soția și fostul amant al soției) se concentrează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
scurt, ca să iasă portăreasa și să-ți dea drumul în bordelul cu taxa de o sută de dolari”). Forța de atracție a lui Lennox provine din perfecta identificare a carențelor sale de caracter: „Sunt un om slab, fără nerv sau ambiție”. Lennox e asemănător acelor crisalide care trăiesc doar o singură clipă de glorie, aceea în care văd lumina soarelui, pentru a muri în secunda următoare: Tipii de genul meu au un singur moment mare în viața lor, un singur balans
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pentru că există o complementaritate ce-l frapează pe observatorul scrierilor chandleriene. Romanul din 1953 întinsese la maximum coarda pasiunilor și tensiunilor nevrotice. Playback pare compus într-o stare de detentă, de „absurditate resemnată” (Hiney, 1997, p. 252), de renunțare la ambiția de a mai atinge virtuozitatea și de a stabili norma în cadrul genului. Romanul își propune, deliberat, să fie parte a unei serii despre care scriitorul știe, de-acum, că e aproape încheiată. Cu toate acestea, e greu de identificat în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
copil și cu frumoase perspective de carieră politică, el s-a trezit cu o condamnare de 7 ani pentru vechi contacte cu tineretul legionar, astfel că aceștia au devenit principala sa țintă, întocmai pe placul autorităților comuniste. În același timp, ambiția, vanitatea, lipsa de scrupule și cruzimea patologică l-au recomandat pentru a conduce torturile. Țurcanu nu era doar inteligent, ci și un bun psiholog, fiindcă știa cum să le vorbească victimelor sale. Pe Aurel Vișovan l-a amenințat că îi
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]