67,494 matches
-
Dumitru Avakian Nu este deloc inoportun să amintim faptul că perioada de tranziție, la noi, deceniul pe care tocmai încercăm a-l depăși, a adus răsturnări importante și în domeniul vieții de concert, inclusiv în domeniul difuzării, al percepției creației autohtone, a creației zilelor noastre. Fie că este
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
adus răsturnări importante și în domeniul vieții de concert, inclusiv în domeniul difuzării, al percepției creației autohtone, a creației zilelor noastre. Fie că este vorba de muzică autorilor noștri, fie de cea născută în afara granițelor țării. Este bine să ne amintim - chiar dacă nu ne face plăcere - că imediat după evenimentele din decembrie 1989, muzica zilelor noastre a fost pur și simplu expulzata din sălile de concert. În viziunea instrumentiștilor orchestrelor, a sindicatelor acestora, în percepția unei bune părți a publicului de
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
trebuia să fi aparținut repertoriului românesc. Atunci erau preferate lucrările tematice de certă orientare ideologică. După aproape zece ani uităm prea ușor acest lucru. Între timp situațiile s-au ameliorat. Se tinde spre normalitate. Nu ne place să ni se amintească, spre exemplu, faptul că în Franța cea prietena - pe care tindem a o imită în toate cele - există o normă, un procent anume, de reprezentare a culturii naționale în cadrul producțiilor publice. Mai ales atunci când este vorba de instituții de spectacole
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
lumilor sonore cărora le conferă dimensiunea atât de umană a creației; de această dată în compania surselor electronice. "Undecimum", de Ștefan Niculescu, este opera marcată de un academism ce se apleacă asupra izvoarelor bizantine ale muzicii noastre; distingem ecouri ce amintesc de structurile neoclasice ale lui Paul Constantinescu. Horia Andreescu, în compania "Virtuozi"-ilor săi, i-a găsit dimensiunea de adevăr, de măreție. La pupitrul Filarmonicii bucureștene, Cristian Mandeal în "Cantico I", al slovenului Lojze Lebic, dezvăluie vehemență coerentă, deloc provocatoare
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
lăsînd motorul să funcționeze, - gazele... Pesimism de nordic. El scria: "Sînt atît de mult sclavul talentului meu, încît nu îndrăznesc să mă slujesc de el de teamă să nu-l fi pierdut." (Sterilitate inventiva) Altul, de care nu-mi mai amintesc: Trecînd de un prag al fricii, si provocînd-o chiar cu bună știință, frica devine un ideal." S-a văzut! Totdeauna i-am suspectat pe inșii cărora "le place să le fie frică." Frică ar mai fi și "motorul" sexualității. * * * Am
Cabina de probă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17560_a_18885]
-
elevi ai zilelor noastre care, deși nu vor sa reediteze mai-ul '68, se revoltă și se baricadează în școală, protestînd "împotriva privatizării învățămîntului și standardizării individului". Hazul poveștii constă în subsidiara confruntare cu părinții, "îmburgheziți" ce nu-și mai amintesc decît vag ce i-a minat în luptă pe ei și au uitat cu totul frămîntările adolescentine, mai mult hormonale decît intelectuale. Deși o fetiță va reuși să trezească interesul unui coleg ce nu o bagă în seamă glosînd pe
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
nor alb pe cerul albastru, zborul unei păsări, adierea vântului care încrețește apa din fiord, zâmbetul întâmplător al unei femei pe care n-o mai vezi pe urmă niciodată... Paul: Fleacuri... Și, pe urmă, toate lucrurile pe care le-ai amintit nici nu sunt atât de gratuite pe cât ți se par. Nici norul, nici vântul, nici pasărea, nici femeia. Toate au rostul lor. Vreau să spun că au un sens, chiar dacă nu ne dăm întotdeauna seama de asta... Arne: Dar asta
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
și de către mass-media. Sunt identificate în principiu șase tendințe, într-o formă succinta și de impact interpretativ. Ceea ce se "întâmplă" în acest articol al lui Vladimir Trebici ne atinge pe toți în cel mai înalt grad, dacă ar fi să amintim fie și numai aprecierile asupra mortalității în rândul românilor, ori de predicțiile alarmante asupra reducerii numărului acestora în următoarele decenii. Ultimul dintre articole, cel semnat de Vasile Ghetău - "Oamenii politici nu înțeleg complexitatea demograficului" - se preocupă de acelasi declin al
Strict confidential by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17582_a_18907]
-
Să nu ucizi!" E evident, așadar, ca pentru Lévinas crimă, ororile Holocaustului ori ale Gulagului au fost făptuite de fapturi amorale, pentru care cei din camerele de gazare ori din fața plutonului de execuție nu aveau chip. Teoria lui mi-a amintit o nuvelă tulburătoare, a lui John Barth, în care doi soldați din tabere adverse se trezesc împreună, față în față, în aceeași tranșee. Privindu-se unul pe celălalt în ochi, ei înțeleg că nu se pot ucide, pentru că fiecare descoperă
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
Pâslaru. O pondere cu totul aparte și cu funcții multiple o are muzică originală a lui Nicu Alifantis, un compozitor de muzică de scenă care lucreaza din 1972, mereu umăr la umăr cu regizori importanți, de-ar fi să-i amintim doar Vlad Mugur, pe Silviu Purcărete și pe Cătălina Buzoianu. Cu Alexandru Tocilescu s-a întîlnit a teatral - în 1978 și au făcut Nevestele vesele din Winsdor la Teatrul Tineretului din Piatră Neamț. O scrisoare pierdută este o comedie a
Aria scrisorii pierdute by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17574_a_18899]
-
o arie, superbă și superb interpretată de Robert Nagy, al cărei text este format din textul scrisorii lui Zoe către Fănică Tipătescu. Am crezut că această arie va funcționa ca un leit-motiv, care va apărea, sugerat, din cînd în cînd, amintind intrigă. Păcat că Tocilescu a strălucit cu această idee, pentru a o abandona total și fără regrete. Așadar, avem o nouă versiune pentru O scrisoare pierdută, de care se va ține cont și astăzi și mîine, care vine cu multe
Aria scrisorii pierdute by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17574_a_18899]
-
patruzeci de ani nu s-a mai fabricat așa ceva, regimul comunist descurajând în mod sistematic orice încercare de resuscitare a vietii religioase. În același timp, nici nu mai există muncitori care să știe cum se toarnă clopotele. Unii pensionari își amintesc că fabrica avea cândva un atelier cu un asemenea profil și pretind că el se află în pământ, de unde trebuie dezgropat că un obiectiv arheologic. Sarcina dezgropării și-o ia un muncitor, Sotir, un fel de "pescarul Amin", care își
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
avea drept urmare firească hai-ku-ul imediat următor "era ea existența: un electrod înfipt în corpul meu". Următorul volum (cel din 1990) apare sub titlul de Întoarcerea în viitor. Poemele se lungesc, se transformă în veritabile discursuri scrise într-o limbă încifrata, amintind încă de aruncarea mallarmeană a zarurilor. Apar uneori "traduse" în acest idiolect unele din credințele optzeciștilor, jocul de cuvinte insinuându-se necruțător: Atâta concret mă face să vărs;/ vărs vers". Ceață și aură este un experiment, un pariu cu limbajul
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
ultimul său spectacol din stagiunea încheiată fiind Cum vă place? de Shakespeare a Cui e frică de Virginia Woolf? montare a regizorului Cornisteanu, cu care de altfel Stagiunea ^98-^99 a pus punct, toate aceste exemple sînt menționate pentru a aminti sau reaminti succesul teatrului, care a redevenit viu, dinamic, profesionist. În trupa, alături de nume sonore că Mircea Andreescu, Costache Babi, Virginia Itta Marcu, Adrian Rățoi și alții au venit tineri extrem de serioși și talentați, depistați și angajați de Mircea Cornisteanu
S.O.S. cultura by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17590_a_18915]
-
reținut sînt și paginile despre I.G. Ducă, care, student fiind, era "veselia întruchipata", pe care, apoi, soțul ei îl prețuia nespus, făcîndu-l, în ianuarie 1914, ministru al școlilor în locul lui Spiru Haret și desemnîndu-l succesor la conducerea P.N.L. Să mai amintesc despre dezvăluirea autoarei că, în 1926, nu numai regele, dar și întregul anturaj al Palatului nu au știut nimic despre boala fatală a suveranului, datorită diagnosticului vestitului, atunci, medic al familiei regale, Romalo. Și numai celălalt medic, Mamulea, a indicat
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
si gesturi, răsplătite, chiar dacă, în vremea comiterii lor, ele păreau absurde, nechibzuite... Știu, din presa străină pe care aveam s-o citesc ulterior, ca un general ungur, tînăr, care condusese luptele revoluției, si de al cărui nume nu-mi mai amintesc, dar care nume poate fi găsit repede de cercetători, căzuse în capcana întinsă de acești sciți... vicleni, lipsiți de orice simt, european, al onoarei și al cuvîntului dat. Ei, sovieticii, în toiul luptelor, îi adresaseră acestui general romantic insurgent cu
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
incident al executării sumare a generalului ungur, contrar cuvîntului de onoare dat, nici macar grabă unor români de-ai noștri a ataca în ziare revoltă ungară nu mi se păruse atît de odioasa. Și nici măcar, - și aici, cu regret, trebuie să amintesc din nou numele unui foarte însemnat scriitor român, dar care, fiind ungur după mama și căutînd să-și întărească poziția oficială, scrisese primul în Scînteia, un articol cumplit contra revoluției maghiare! Vreau să spun, ce se zice și-n amărîtul
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
cunoscută, elucidata, o înfățișase în românele care-i creaseră faima de critic aproape pe fata al totalitarismului, pe când aceasta de sub ochii noștri, cu atâtea aspecte încă nebuloase, trebuia deslușita, descifrata. Iar operația îi cerea scriitorului timp. Tudorel Urian, în comentariul amintit din "Cuvântul", crede că avem, în sfârșit, în Recviem pentru nebuni și bestii, "marele român al tranziției", formulare din care numai prima jumătate îmi pare că stă în picioare. Un mare român se poate susține că este acesta pe care
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
începe, dar ar fi putut să se și încheie cu ele, simetric, pentru că rezumă, anticipator, însuși destinul eroului, condiția să incertă pe care nicicum, până la sfârșit, nu și-o poate clarifica. Acest Matei Popa, ziaristul post-revoluționar (tot ziarist era, ne amintim, eroul-povestitor din Fetele tăcerii), nu este, într-adevăr, un învins, nici înainte de ^89, nici după aceea, pentru că nu face compromisuri grave de conștiință. De fapt nici compromisuri mărunte nu i se pot impută, ci numai ezitări, slăbiciuni trecătoare sau procedări
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
mai lungă decât se crede! La vârsta de 14 ani, eram deja pe scena Operei din București, într-un cor de copii: Carmen, Boris Godunov, Țoșca... Adevăratul meu debut datează din 1964, în rolul Yniold din Pélléas și Mélisande. Îmi amintesc cu emoție de prezență Nadiei Boulanger în sală și de felicitările sale pentru calitatea francezei mele. Debutul meu internațional a avut loc în 1969, la Festivalul de la Glyndebourne, tot în Pélléas, dar de data aceea în rolul Mélisande, sub conducerea
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]
-
popoarele neapărat din punct de vedere fizic, ci deformându-le spiritul și caracterul. Este exact ceea ce fac astăzi regizorii: ne distrug sufletele!(...)" Înainte de sfârșitul interviului, în care Ileana Cotrubas spune că are puțini elevi, deoarece este foarte exigenta, domnia-sa amintește de marii regizori cu care i-a plăcut să lucreze: Bineînțeles cu Jean-Pierre Ponnelle: Flautul fermecat la Salzburg, Nunta lui Figaro la Viena și, tot în capitala austriacă, Paiațe, de o asemenea intensitate dramatică, încât eram literalmente golita la sfarsitul
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]
-
magico-simbolică abia protejată în spatele țesăturilor de linii și de tonuri și o lumină consubstanțiala materiei îl apropie de modelul expresiei aluvionare a lui Ion Tuculescu, după cum o naivitate infantilă, o joacă mereu proaspătă și năzuința către o anumită ordine îl amintesc pe Paul Klee. Însă aceste asocieri sînt mai degrabă imponderabile, trimiteri psihologice decît epica directă a imaginii sau similitudini factologice. Și apoi Sabin Opreanu nici nu trebuie privit astfel, adică în fluxul imaginii istoricizate, pentru că nașterea să a avut loc
Un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17591_a_18916]
-
L.A. Ultimele două exemple mizează și pe jocul de cuvinte, pe dublă lectură a numelui că abreviere sau ca un cuvînt de sine stătător (în cazul B.U.G./bug, jocul de cuvinte e în engleză). Ar mai putea fi amintite Morometzii a nume autohton și citat literar, cu folosire ironică a unei ortografii străine (mai exact, "occidentale") a , sau împletirea tautologica dintre cifră și litere în 3rei Sud Est. Multe denumiri în română a Rebele, Taine, Drepturi egale, Sens unic
Nume muzicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17607_a_18932]
-
derulat concursul, spectacolele în afara concursului, ca de altfel toate punctele din program, un lucru destul de rar întîlnit într-un festival. Poate cel mai slab a evoluat Liliana Dalu, cîștigătoarea Premului de anul trecut, o alegere, se spune, neinspirată a juriului. Amintim că și la această ediție Cornel Todea a considerat să meargă mai departe în derularea acestui proiect de un interes național cu echipa cu care a lucrat acum un an, apelînd, de aceea, si la aceiași membrii ai juriilor de
HOP! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17609_a_18934]
-
sticluța de otravă a tînărului de curînd plecat de pe scaunul domniei tale cu nemulțumiri eterne și nedumerirea începătorului în fața unei formule neclasate încă, si paupertatea și meschinăria și candoarea". Lovit, criticul nostru reacționa necăjit și chiar caustic. Mai voiam să amintesc (dar n-am spațiu) cîteva notații surprinzătoare. Două dintre ele, le pomenesc. La 8 iannuarie 1931 scria în jurnal: Impresia definitivă că poezia lui Barbu e o mare farsă" (și se află în foarte bune relații cu poetul!), ceea ce verifica
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]