5,016 matches
-
1937; Petale de crizanteme, Bălți, 1937; În ghearele vulturului, Bălți, 1937; Zavitki hrizantemî, Bălți, 1937; Cartea ultimelor vise, București, 1940; Picături de tristețe, București, 1940; Slove de jar, București, 1941; Flori albastre, 1942. Repere bibliografice: Rafail Radiana, Lotis Dolenga, „Simfonia amurgului”, VBA, 1937, 10; Al. Bardier, Lotis Dolenga, „Raza”, 1939, 384; Sergiu Matei Nica, Lotis Dolenga, „Simfonia amurgului”, „Din trecutul nostru”, 1937, 40-45; Radu Cosmin, Lotis Dolenga, „În ghearele vulturului”, U, 1937, 279; Al. Bardier, Lotis Dolenga, „În ghearele vulturului”, „Gazeta
DOLENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
vise, București, 1940; Picături de tristețe, București, 1940; Slove de jar, București, 1941; Flori albastre, 1942. Repere bibliografice: Rafail Radiana, Lotis Dolenga, „Simfonia amurgului”, VBA, 1937, 10; Al. Bardier, Lotis Dolenga, „Raza”, 1939, 384; Sergiu Matei Nica, Lotis Dolenga, „Simfonia amurgului”, „Din trecutul nostru”, 1937, 40-45; Radu Cosmin, Lotis Dolenga, „În ghearele vulturului”, U, 1937, 279; Al. Bardier, Lotis Dolenga, „În ghearele vulturului”, „Gazeta Basarabiei”, 1937, 593; Margareta Popescu, Lotis Dolenga, „Simfonia amurgului” și „Slove de jar”, F, 1942, 3-4; Cimpoi
DOLENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
1939, 384; Sergiu Matei Nica, Lotis Dolenga, „Simfonia amurgului”, „Din trecutul nostru”, 1937, 40-45; Radu Cosmin, Lotis Dolenga, „În ghearele vulturului”, U, 1937, 279; Al. Bardier, Lotis Dolenga, „În ghearele vulturului”, „Gazeta Basarabiei”, 1937, 593; Margareta Popescu, Lotis Dolenga, „Simfonia amurgului” și „Slove de jar”, F, 1942, 3-4; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 125-126; Colesnic, Basarabia, II, 144-149; Lotis Dolenga, în Femei din Moldova, coordonator Iurie Colesnic, Chișinău, 2000, 100-101. D.M.
DOLENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
de Maramureș adie uneori printre versurile, altminteri reci, artificiale. O neliniște înghețată, cu ceva tonuri de Ioan Alexandru și nostalgii expresionist-rurale: „Aș fi putut să rămân fiu nebun de arcași prin păduri / Între coarne de zimbru ca într-un mare amurg fumegând. / Aș fi putut să rămân fiul domnilor mei, voievozi / Între Iza și Mara, lângă tatăl și mama, frumoși și cărunți.” Privire liberă (1980) aduce un plus considerabil de insurgență; textul se abstractizează, meditează asupra captivității, a compromisului politic devastator
DOHOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]
-
și Iorgu de la Cozia sau Gelu Cozianu. Între 1940 și 1944 scoate la Iași revista „Cetatea Moldovei”, unde dă la lumină poezii, note de drum, studii și un fragment dintr-o lucrare dramatică în versuri. După ce în 1938 tipărește placheta Amurg, îi mai apar volumele Sonete (1940) și Vifor subt stele (1943), precum și însemnările din Bugeacul (1941). În decembrie 1943, pe scena Teatrului Național din Iași are loc premiera piesei sale Armașul lui Ștefan cel Mare. Conștient, probabil, de resursele nu
CUZA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286633_a_287962]
-
și nici să dea personajului principal un chip pe măsura tradiției. Cursive, cu numeroase observații ascuțite privitoare la oameni și locuri, sunt notele de drum din Bugeacul, suferind însă din cauza alunecării în pledoarie politică și a unor prejudecăți apăsătoare. SCRIERI: Amurg, Iași, 1938; Sonete, București, [1940]; Bugeacul, Iași, 1941; Vifor subt stele, București, [1943]. Repere bibliografice: Ion Sân-Giorgiu, Sonetele lui George Cuza, CML, 1940, 54; Gh. A. Cuza, CGM, 1940, 6-8 (semnează Toma Vlădescu, Radu Dragnea, D. Florea Rariște, Teofil Mareș
CUZA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286633_a_287962]
-
o atitudine obiectivă, cinstită. Cotidian de informații cu un tiraj semnificativ, D. găzduiește în paginile sale știri și rapoarte despre evenimente culturale, fără a le acorda însă o poziție privilegiată și fără a comenta extins pe marginea lor. În articolul Amurg și zori din primul număr, Al. Vlahuță crede că în condițiile împlinirii idealului național „înaintea noastră mijesc zorii zilei pe-o lume nouă”. I. Al. Brătescu-Voinești se referă la triumful democrației prin acordarea votului universal, la semnificația actului unirii Transilvaniei
DACIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286645_a_287974]
-
devine oficial. Alte cărți de poezie sunt Galerii de ceară (1924), Cu dalta pe lespezi (1928), Punte peste veacuri (1929), Socluri devastate (1933), Crater scufundat (1936), Versuri (1937), Sărutul însingurărilor (1940), Melancolii sub arcade florale (1942), Elanuri răstignite (I, 1943). Amurg prin vitralii este un ciclu din placheta Poezii (1926), la care coautori sunt Paul și Savin Constant. Caracter antologic au volumele Poezii. Articole (1964), Gravuri și rezonanțe (1967), Vibrații republicane (1973). Depresiv și sceptic în primele poeme, vădind înrâuriri din
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
vieții de provincie, romanul Condicar de lume nouă (1935) nu poate ascunde o dorință de răfuială. Înveninări, răutăți, ricanări și ranchiune trădează sensibilitatea ulcerată a unui inadaptabil părăsit de iluzii. SCRIERI: Oglinzi aburite, Craiova, 1918; Galerii de ceară, Craiova, 1924; Amurg prin vitralii, în Eugen, Paul și Savin Constant, Poezii, Craiova, 1926; Cu dalta pe lespezi, Craiova, 1928; Punte peste veacuri, Craiova, 1929; Încrustări în rama bibliotecii, I-II, Craiova, 1930-[1940]; Socluri devastate, Craiova, 1933; Condicar de lume nouă, Craiova
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
ale vremii. Cărți de gastronomie, ghiduri turistice, programe de teatru, afișe, stampe sunt transpuse aidoma în paginile care evocă Bucureștii de la cumpăna secolelor XIX-XX, cu efluvii liricizante într-un compozit lingvistic turco-grecesc turnat într-o topică siluită. Anticipat astfel, romanul Amurgul levantinilor (I-II, 1978-1980) este o construcție pe sute de pagini care ascultă de canoanele cronicii de familie și ale frescei istorice, răstimpul evocat fiind 1877-1917. Personajele, multe dintre ele înrudite, migrând din Cum îndemult... și formând un încărcat arbore
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
cu elemente ale legendarului, așadar o mitologie socială. Uzând de tehnicile epice tradiționale, C. introduce în roman personaje și locuri istorice la care adaugă, pentru sporirea verosimilității, documente de epocă, citate din presa vremii, glose folcloristice din Bărăgan. C. asociază „amurgul levantinilor” (al unei mentalități fanariote, mai degrabă) cu organizarea statului român după modele europene, relatarea autorului, ironică și îngroșată cu picanterii, evocări bufe și parodice, amintind de Mateiu I. Caragiale (Mircea Scarlat), pentru a sugera ciclicitatea istoriei într-o viziune
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
aproape manieră: gustul pentru minuția detaliului invadează ceea ce s-ar dori obiectivitate în urmărirea unor destine paralele, devenind privire caleidoscopică asupra unui conglomerat de ornamente. Romanul Își amintea de Casablanca (1984) apare ca o consecvență formală și de substanță față de Amurgul levantinilor. Într-o „lectură comparată” a basmului Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, volumul Triumful lui Făt-Frumos (1979; Premiul Comitetului Central al UTC) vine cu un eseu-anchetă asupra „nucleului inițiatic al basmului” (Dan C. Mihăilescu), o căutare în genul
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
stil în bună măsură la fel de flamboaiant: este într-un fel o închidere a ciclului „levantin” prin descrierea originii orașului de popas. SCRIERI: Ciudățenii de familie, București, 1968; Cancerul blond, București, 1970; Smog, București, 1971; Cum îndemult Bucureștii petreceau, București, 1977; Amurgul levantinilor, I-II, București, 1978-1980; Triumful lui Făt-Frumos, București, 1979; Își amintea de Casablanca, București, 1984; Aleargă pentru viața ta, București, 1985; Au fost ca niciodată, București, 1987; Când toca la Radu-Vodă, București, 1992; Români, vă ordon să stați la
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
București, 2002. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Mircea Constantinescu, „Cancerul blond”, RL, 1970, 15; Nicolae Balotă, Mircea Constantinescu, „Smog”, RL, 1971, 23; Mircea Iorgulescu, Mircea Constantinescu, LCF, 1974, 45; Alex. Ștefănescu, Un poem villonesc, LCF, 1977, 41; Mircea Scarlat, Mircea Constantinescu, „Amurgul levantinilor”, RL, 1978, 30; Dan C. Mihăilescu, „Triumful lui Făt-Frumos”, LCF, 1979, 51; Sorin Titel, Un roman frescă, RL, 1981, 32; Dan Mutașcu, O saga levantină, SPM, 1981, 576; Mircea Vasilescu, Când realitatea e mai puțin logică..., RL, 1984, 37
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
mai obosită (Cartea amăgirilor, 1936). Următoarea, Schimbarea la față a României (1936), este din nou o carte explozivă, în fapt cartea cea mai incendiară a lui C. Lacrimi și sfinți (1937) e în același stil (e contestat, aici, creștinismul), iar Amurgul gândurilor (1940) potolește din nou ritmurile. Sunt deosebiri de nuanțe, nu de esență. C. lucrează o vreme (1936-1937) ca profesor la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov. În 1937 primește o bursă din partea statului francez în vederea unei teze de doctorat, pe
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
de religie, pentru că religia se salvează în eseistica filosofului prin sfințenie și mistică. Nici acestea nu sunt eterne, dar, oricum, par a avea mai multă valoare și durabilitate decât teologia, o disciplină pe care moralistul român o respinge categoric. În Amurgul gândurilor, C. este deja „un clasic al deznădejdii”. Reia temele (singurătatea, melancolia, mediocritatea filosofică, sinuciderea ca act religios, pedagogia incurabilului etc.) de la acest punct. Referințele rămân într-un plan general subiectiv. Aproape nici un amănunt nu poate fi aflat despre viața
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
din propriile lor aparențe. FERNANDO SAVATER SCRIERI: Pe culmile disperării, București, 1934; ed. București, 1990; Cartea amăgirilor, București, 1936; ed. București, 1991; Schimbarea la față a României, București, 1936; ed. București, 1990; Lacrimi și sfinți, București, 1937; ed. București, 1991; Amurgul gândurilor, Sibiu, 1940; ed. București, 1991; Précis de décomposition, Paris, 1949; ed. (Tratat de descompunere), tr. Irina Mavrodin, București, 1992; Syllogismes de l’amertume, Paris, 1952; ed. (Silogismele amărăciunii), tr. Nicolae Bârna, București, 1992; La Tentation d’exister, Paris, 1956
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
asfințitului unei lumi cu care poetul se identifică total și definitiv. Dindărătul imageriei ceremonioase și muzicale se înalță - în întreaga poezie a lui C. - un aer elegiac și o atracție către zonele eterice ale sensibilității: un macedonskian „perihelic”, trecut prin amurgurile lui Mateiu I. Caragiale. SCRIERI: Curtea Veche, București, 1974; Serbări, București, 1975; Duminica pe drumuri, București, 1977; Bacovii, București, 1982; Cartea cu dragoste, București, 1985; Urmările, București, 1987; Cronică de memorii, pref. Nicolae Oprea, Pitești, 1998. Repere bibliografice: Popa, Dicț
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
își modifică titlul în „Revista critică”, iar în noiembrie 1918, în „Cartea vremii”, suprimând subtitlul „Revistă de cultură generală”. Directori sunt A. Ștefănescu (1915-1916) și Alex. Ștefanopol (1918-1919). Publicație modernistă, C. M. se bucură de colaborarea constantă a lui G. Bacovia (Amurg antic, Nervi de primăvară, Epitaf, Poemă în oglindă - semnată G. Andoni, Trudit, Lacustră, Pastel, Nocturnă, Interior trist ș.a.), tipărește versuri simboliste semnate de D. Teleor, Mihai Săulescu, Al. T. Stamatiad și o poezie de Șt. Petică. Din perioada bucureșteană a
CRONICA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286528_a_287857]
-
tipărește versuri simboliste semnate de D. Teleor, Mihai Săulescu, Al. T. Stamatiad și o poezie de Șt. Petică. Din perioada bucureșteană a revistei se rețin colaborările cu poezie ale lui G. Topîrceanu (De bello... gallico), Demostene Botez (Parfum), B. Fundoianu (Amurg de toamnă, Înserare), Perpessicius (Peisaj progresiv, Margo) și traducerile în proză făcute de Mircea Florian din Sonete pentru Laura de Petrarca. Alți colaboratori: G. Tutoveanu, Gh. Rotică, I. Chiru-Nanov, I. C. Vissarion, V. Demetrius, Agatha Grigorescu, Al. Busuioceanu. I.H.
CRONICA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286528_a_287857]
-
primește, alături de Tudor Arghezi, Premiul Național de Poezie. B. debutează, la 20 martie 1899, în „Literatorul” cu poezia Și toate, sub numele de V. George; în decembrie 1903 publică în „Viața nouă” (revistă al cărei redactor literar era Aristide Cantilli) Amurg, Lacustră și Nevroză, apoi în „Arta” (Iași), în același an, îi apar poemele Toamnă și Melancolie, semnate G. Bacovia. Numele de Bacovia l-a luat, mărturisește el într-o convorbire cu Vasile Netea (în „Vremea”, 6 iunie 1947), din dicționarul
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
zăpada-i cât gardul, / Și-a prins promoroacă și clampa. // Eu nu mă mai duc azi acasă... Potop e-napoi și-nainte, / Te uită cum ninge Decembre, / Nu râde... citește ’nainte.” Mai sunt în acest spațiu liric de securitate/insecuritate, amurgurile violete, zăvoiul violet, copacii albi, copacii negri, foșnetul toamnei, din nou apusul de toamnă violet sau de humă etc., care ar putea da o altă idee despre relațiile lui B. în plan senzorial cu lucrurile din afară. Acestea sugerează însă
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
emblematice tocmai prin prozaismul sau, mai bine spus, prin îndrăzneala de a defini o stare lirică nu prin mijloacele tradiționale de seducție, ci printr-o alianță din care a fost eliminată tocmai „poezia” în veșmintele ei sărbătorești. Câteva dovezi: iată amurgul, universul ca un cavou, târgul ostil și pustiul existenței: „Trec corbii - ah, «Corbii» / Poetului Tradem - / Și curg pe-nnoptat / Pe-un târg înghețat // Se duc pe pustii”, sugerate, toate, prin câteva referințe cât se poate de banale și un „ah” care
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
la mai toți simboliștii, sumbru. Poetul trăiește în „orașul morții”, acoperit de giulgiul zăpezii; lumina moare în culori întunecate, răsfrântă în oglinzi care o irizează funebru; trenul damnat, izbucnit din „cripta gării”, se îndreaptă spre cețuri și ploi filigranate, către amurgurile apocaliptice ale munților. Muzicale, de o cursivitate prozodică aproape ireproșabilă, poeziile lui B. sunt înrudite cu versurile cantabile ale lui I. Minulescu. Se apelează adesea la oximoron, spre a sugera o ambiguitate care este însă mai curând paradox juvenil decât
BASCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
Proza artistică a lui Tudor Arghezi, Iași, 1995; N. Rotund, Tudor Arghezi, prozatorul, Constanța, 1996; Baruțu T. Arghezi, Înaintea uitării, Oradea, 1996; Al. Cerna-Rădulescu, Ultima invazie, București, 1996, 173-187, 202-214, 222-228; Theodor Codreanu, Provocarea valorilor, Galați, 1997, 161-172; Pavel Țugui, Amurgul demiurgilor, București, 1998, 31-103; Nicolae Manolescu, Din nou despre „cazul” Arghezi, RL, 1998, 10; Dicț. analitic, I, 125-127, 175-176, 195-197, 253-256, II, 80-83, 132-133, 149-151, III, 188-190, 352-353, 429-431, IV, 206-208, 225-226, 292-296, 473-477; Cornel Regman, Întâlniri cu clasicii, București
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]