3,631 matches
-
veni îmbrăcată în cea mai frumoasă rochie, pe care i-a adus-o soră-sa, o s-o creadă? trebuie s-o creadă, doar e femeie în vârstă și nu obișnuiește să mintă! se va strădui să-l convingă, aproape o amuză gândul ăsta - și el: probabil n-are dureri acum, uite, îi sclipesc ochii și zâmbește, ar trebuie să rup tăcerea asta, dar chiar tăcerea asta e nemaipomenită, sper să știe și ea - o amuză de-a binelea și se privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
strădui să-l convingă, aproape o amuză gândul ăsta - și el: probabil n-are dureri acum, uite, îi sclipesc ochii și zâmbește, ar trebuie să rup tăcerea asta, dar chiar tăcerea asta e nemaipomenită, sper să știe și ea - o amuză de-a binelea și se privesc și în tăcerea foșnitoare izbucnesc amândoi deodată într-un râs sănătos, punând capăt acelor clipe în care nu mai fusese nevoie de vorbe și amândoi înțelegând că acele clipe nu se vor mai repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uita la ceilalți, pe rând, cu mare atenție, nevăzut, neluat în seamă, netulburat de nimeni, ca și cum le-ar fi văzut gândurile, îi simțea cum se pierd cu încetul, ușor amețiți de băutură, la început numai activi și dornici să se amuze, apoi veseli, stângaci, obosiți, țâfnoși, încrezuți, nedumeriți de câte li se întâmplă, gălăgioși, aproape goi. De fapt, el numai asta spunea: sunt în acele clipe aproape goi și pot afla totul. Ce anume voia să afle? Acum era retras ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Vlad Dumitrescu. Nu cum era ea în lumea socială, o femeie de treizeci de ani sau aproape, divorțată și cu un copil, arogantă, independentă, atrăgătoare, urmând moda și cultivându-și relațiile, sigură pe ea, distantă chiar și dornică să se amuze, dar în toate mai mult prefăcându-se, făurindu-și inconștient o mască sub care să-și corcolească slăbiciunile și oscilațiile, încercând s-o vadă cum era ea dedesubt, intuind-o și nu prea: oscilantă în orice și mai ales în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
glasul lui Vlad Dumitrescu, lângă mine: „Ați venit să mă vedeți și mi-e bine și îmi spuneți că n-arăt rău și al naibii să fiu dacă nu mi-e și mai bine. Așa că am face bine să ne amuzăm. Salutare la toată lumea“. A închinat din nou către toți. „N-ai de gând să mănânci și tu ceva?“, îl întreba Aurora Mocanu. „Am mâncat.“ „Și nici n-ar fi bine să mănânce mai mult, osânza nu-i priește“, spunea Iuliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
seară de seară cu el? Cum să stea el să bea votcă cu ei?“ „Aiurea“, zicea un altul, „securiștii ăștia sunt în stare de orice“. „Eu una nu cred“, intervenea Ileana Roman. „Dacă a spus asta a fost să se amuze, să-și găsească lui o scuză că luni la rând dispăruse de lângă noi.“ „Parcă ar fi fost consemnat“, zice altul. „Așa și era. L-au urmărit până au scăpat de el“, continua Ileana Roman. „L-au îmbolnăvit și l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trebuie să spun că îl cred și sunt convinsă că se va întâmpla cum spune, poate chiar vreau și eu, deși nu sunt sigură, încă nu sunt cu totul subjugată... Dar acum sunt îndrăgostită, a venit primăvara, asta e... Mă amuză când mă gândesc că nu puteam suferi bărbații cu ochii albaștri... Nu, n-o să ți-l descriu, n-o să-ți spun cine este, nu trebuie să afli asta, dar e cu totul diferit de tine... Nu-mi vine să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-se în dormitorul ei sub pretextul unei migrene de care suferea periodic. Și astfel, Godfrey, Mildred și Tabitha, așa cum poate ei înșiși își doreau, au fost lăsați în voia lor, petrecând câteva zile plăcute între ei, hoinărind prin grădini și amuzându-se în vastele saloane, camere de zi, sufragerii și săli de primire de la Winshaw Towers. În după-amiaza în care Godfrey urma să plece la aerodromul din Hucknall în prima etapă a misiunii - despre care soția și sora lui aveau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mama lui, în mai mare sau mai mică măsură, sentimentele pe care le are față de majoritatea oamenilor - adică un asemenea dispreț, încât nici nu consideră că merită să-i contrazică - zâmbește doar. Ceva din ultima ei observație pare să-l amuze, și în ochii lui se strecoară o licărire rece, provocată de o amintire intimă. Se gândește de fapt că mama lui este departe de adevăr: pentru că interesul lui față de tinerele actrițe, deși puternic, nu vizează contactul fizic. Pe el îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
le arunca în gură. În poala ei începuse să se formeze o grămăjoară de coji. Nu e deloc genul meu de emisiune, spuse Alan. Dar nu-l disprețuiesc. Trebuie să faci emisiuni pentru publicul larg. Fiecare are dreptul să se amuze un pic. Au terminat cu BBC2, unde se difuza un serial intitulat Ooh La La!, o adaptare după farsele lui Georges Feydeau. Episodul respectiv îi avea ca protagoniști pe Donald Sinden și Barbara Windsor. Hilary adormi pe la jumătate și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sânii ei de proporții medii, și totuși surprinzători sânii ei deformați Bine, lasă asta. Mai toarnă-ți vin. Acum gândește-te cu atenție. Închipuie-ți doi oameni tineri, atrăgători, singuri într-o cameră, doar cu propriile lor trupuri ca să se amuze. Imaginează-ți-i. Acum alegeți cuvintele cu încredere și precizie. Nu te teme. în timp ce el își îngropa fața în pieptul ei bogat, ea îi trase cămașa de pe umerii bine proporționați îngenunchie și își frecă nasul de buricul ei se lăsară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
decis să fac o ocazie specială. Am intrat la Fiona pe la șapte și ședea în pat în capul oaselor, cam palidă și respirând greu. Avea febră mare. Nu-i era foame, dar îi plăcea ce născocisem. Ideea părea s-o amuze. — Vrei să mă îmbrac elegant? spuse ea. — Bineînțeles. S-ar putea să-mi scot vechiul frac, dacă-l găsesc. Zâmbi. Abia aștept. — Vin să te iau la nouă. E bine? Fracul mirosea a stătut și a mucegai, iar gulerul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar face moarte de om pentru slujba asta! Îmi dădeam seama. Îmi dădeam limpede seama că Lily, pentru prima dată În cei nouă ani de când ne cunoșteam, nu Își dădea seama. Ea, ca și toți ceilalți prieteni ai mei, se amuza ascultând poveștile mele aiurite despre serviciu pe care le acumulasem În cele câteva săptămâni de muncă - toată acea bârfă și strălucire -, dar nu-și dădea de fapt seama cât de grea era fiecare zi petrecută acolo. Nu-și dădea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar mi-a trecut prin minte că știe ceva, că e relativ În cunoștință de cauză privind mersul treburilor pe acolo ca să-și dea seama că nu erau așa cum le părea celor din afară. Poate că ar trebui să-l amuz povestindu-i coșmarul reprezentat de lăsarea Cărții din cursul acelei seri? Nu, nu, nu aveam nici cea mai vagă idee cine era tipul ăsta... din câte știam eu, putea să lucreze și el la Runway În vreun departament pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o clipă, mi s‑a părut că seamănă leit cu Eduardo. Brrr. — Alex Fineman, fă bine și spune‑mi dracului o dată ce s‑a‑ntâmplat cu cea mai bună prietenă a mea... — OK, OK, liniștește‑te. Se vedea clar că Îl amuza povestea: S‑a dus În oraș aseară cu un tip căruia Îi spunea Băiatul‑Cu‑Inel‑În‑Limbă - știi cine e ăsta? M‑am holbat la el. — În fine, s‑au dus Împreună la restaurant, iar Băiatul‑Cu‑Inel‑În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de muncă! Țipam din nou, dar nu mă puteam stăpâni. — Pentru că și‑a arătat fundul. Se uita din nou la pantofi, iar fața lui era atât de stacojie, Încât nu‑mi puteam da seama dacă de jenă sau pentru că era amuzat la culme. — Și‑a arătat ce? — Nu sânii. Fundul. Partea de jos a corpului. Toată. Din față și din spate. Un zâmbet de la o ureche la alta și‑a făcut În sfârșit apariția pe fața lui și părea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
numele tuturor oaspeților și am reușit să nu scap nimic prea penibil pe gură. Parada fracurilor albe, a rochiilor de șifon, a coafurilor uriașe, a bijuteriilor și mai mari și a femeilor abia trecute de adolescență a Încetat să mă amuze pe măsură ce treceau orele, dar nu mă săturam tot privind‑o pe Miranda. Ea era o veritabilă lady și constituia obiectul invidiei tuturor femeilor din muzeu În seara aceea. Și, măcar că Înțelegeau că toți banii din lume nu puteau cumpăra rasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
luară Împreună spre nord, spre White City, pe străzile care se Întunecau tot mai mult. 3 — Tu nu știai că s-a terminat războiul? o Întrebă pe Kay insul de cealaltă parte a tejghelei. O abordase așa, Încercînd să se amuze pe seama pantalonilor și tunsorii ei; dar ea auzise asemenea lucruri de mii de ori și nu-i mai venea să zîmbească. CÎnd Îi sesiză accentul, totuși, Își schimbă atitudinea. Îi Întinse punga, spunînd: — Poftiți, doamnă. Probabil că se strîmbase Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
deschis la articolul despre Julia. URSULA WARING prezintă noul roman captivant al Juliei Standing... Și, desigur, acolo era și mica fotografie. Julia se dusese la un tip din Mayfair s-o facă, și Helen mersese cu ea „așa, să se amuze“. După-amiaza Însă nu fusese deloc amuzantă. Helen se simțise ca o școlăriță prost Îmbrăcată, Însoțind o prietenă frumoasă la coafor... Îi ținuse geanta Juliei În timp ce fotograful o aranja și se Învîrtea În jurul ei, trebuind să privească În timp ce Îi dichisea părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Între a te juca de-a ceva și a o face pe bune? Era ca și cum te-ai juca de a fi torturat sau de a fi ucis! Era ca și cum te-ai Înrola și a spune că o faci ca să te amuzi: soldații, din tabăra adversă, care trag În tine, nu au de unde să știe că te prefaci doar. Fraser se Îndreptă În scaun din nou, ridicîndu-și brațele și Întinzîndu-și picioarele lungi. Dar stătea În continuare cu spatele la Duncan, și, brusc, acesta Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
timp să... ei bine, să stai pe picioarele tale. — Să stau pe picioarele mele? se Încruntă Duncan. Vreți să spuneți, așa, ca un marinar? Se imagină ca un marinar clătinîndu-se pe un trotuar Înclinat. — Ca un marinar! Domnul Mundy rîse, amuzat de idee. — Dar ce-o să fac, să zicem, unde-o să lucrez? — O să te descurci bine. Dar ce-o să fac? — Întotdeauna se găsesc slujbe pentru tineri isteți ca tine. Ține minte ce-ți spun. Așa Îi spunea și tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spune: —Gât fript, cred. Cum poate cineva să Înghită o beregată? Spun că aș dori salata, dar că-i rog frumos să păstreze gâturile. Pe buzele lui Robin plutește un surâs à la Alec Guinness 54, dar chelnerul nu e amuzat. În zonă nu se tratează decât cu oameni cu sânge fierbinte. Vreo legătură cu familia Reddy din Worcestershire? mă Întreabă Jeremy În timp ce Robin consultă lista de vinuri. Clientul nostru are un pic peste cincizeci de ani, dar e Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
OK, fetelor. Hai să fim sincere, le întrerupse Julie. Eu sunt cea mai frumoasă, dar nu putem să ne decernăm nouă însene cuponul de cumpărături la Dolce & Gabbana, așa că hai să mergem mai departe și să hotărâm învingătoarea. Nu mă amuza câtuși de puțin concursul acesta cu cea mai bine îmbrăcată fată. Nu făceam decât să mă întreb cum voi putea termina vreodată articolul, dacă obiectul lui principal era în mod constant absent. Daca nu ești atent, chestia asta cu cariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
omul care mă strangulase pînă aproape să-mi dau sufletul, și totuși mînia mea cedase deja În fața unor emoții mult mai confuze: nevoia de răzbunare și curiozitatea referitoare la motivațiile lui. Relaxat, lovea ritmic cu jurnalul În genunchi și se amuza de felul cum țineam În frîu puternica mașină, refuzînd să-i etalez performanțele. Ne apropiam de port, iar eu Îi observam felul copilăros În care se bucura de tot ce exista În jurul lui. Modestele mele calități de șofer, un schior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sfîrșit și ultimii turiști părăsiseră barurile și cafenelele, Întorcîndu-se la mașinile lor parcate lîngă plajă. Călcam pe confetti și petale obosite, Însoțit de cîteva baloane cu heliu care pluteau la Întîmplare peste gunoaie, urmărindu-și propriile umbre. Carele alegorice care amuzaseră și antrenaseră mulțimea erau strînse În incinta supermarketului și cîțiva copii mici se zbenguiau În jurul lor. Se jucau de-a v-ați ascunselea, iar șef le era Bobby Crawford, care continua să debordeze de energie și entuziasm. Țopăia În jurul alegoriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]