2,909 matches
-
1.Când spunem că un elev e disciplinat? 2. Când spunem că un elev e indisciplinat? Activitatea se încheie cu împăcarea părților implicate. Elevii implicați în conflict ies în fața clasei și își dau mâna, ca semn de împăcare. Colegii îi aplaudă. Concluzii Elevii care au constituit eșantionul cercetării au dovedit că au capacitate de discernământ în aprecierea faptelor morale. Au rezolvat conflictele din cadrul colectivului de elevi prin integrarea celor marginalizați în grupul majoritar. Au dovedit ca sunt capabili de a exprima
Rezolvarea conflictelor dintre şcolarii mici by MARIA COVĂSNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91762_a_93523]
-
joc "frumos" sau o problemă "frumoasă". Și, totuși, o problemă de șah este pur și simplu un exercițiu de matematică pură (nu în totalitate un joc, deoarece și psihologia joacă un rol), și oricine spune că o problemă este "frumoasă" aplaudă, de fapt, frumusețea matematicii, chiar dacă este un fel de frumusețe umilă. Problemele de șah sunt tonurile solemne ale matematicii. La un nivel mai scăzut, dar pentru un public mai larg, putem învăța aceeași lecție din jocul de bridge sau, coborând
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
pentru a oferi slujbe mai bune și productivitate sporită, fiind astfel în stare să dea salarii mai mari. Și-a cerut iertare că trebuie să trimită oamenii în șomaj, iar la sfârșitul ședinței cei care urmau să plece l-au aplaudat. +++ În casetă +++ TEMĂ Pe un carton de 3 × 5, scrieți fraza: „Spuneți-le de ce”. Revedeți acest cartonaș când trebuie să luați decizii importante, care vor afecta angajații. +++ Și adulții vor să știe de ce, dar fie au devenit prea epuizați sau
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
și că își abandonase în totalitate cultura, valorile și principiile care îi aduseseră succes în anii anteriori. Prima și cea mai importantă funcție a lui Ralph era să reînvie vechea filosofie ce ghidase compania atât de bine. Forța de muncă aplaudase acest succes și, de-a lungul lunilor ce au urmat, firma a fost salvată de la iminenta extincție. El s-a asigurat că oamenii foloseau cultura companiei într-un mod proactiv. A arătat calea. Cultura organizațională, va contura până la urmă și
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
22 (XV, nr. 755, 24-30 august 2004, pp. 10-12 și nr. 756, 31 august - 3 septembrie 2004, pp. 8-10). Saul Bellow a avut relații apropiate cu soacra sa, care a și ajuns la festivitatea decernării premiilor Nobel, pentru a-și aplauda ginerele. Atât în roman, cât și în viață, „Vela”/Alexandra era prietenă de familie cu „Grielescu”/Eliade. Unii prieteni comuni au comentat diatriba lui Bellow împotriva lui Eliade ca pe o răzbunare împotriva celui prin care romancierul și-a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
incapabile să inducă asupra societății vreo influență modelatoare. Este destul să ne suim pe vreun bloc mai înalt (și mai târziu), precum a făcut-o și "Kir Auctorele" Mircea Cărtărescu în romanul său Orbitor-Aripa stângă, pentru a observa că acelor aplaudate block-haus-uri bucureștene le lipsesc terasele, având acoperișuri camuflate în atic: mai plate, e drept, dar gospodăresc făcute, ca pentru o climă deloc mediteraneană. Acestor fațade, camuflând de fapt locuințe de oraș ale protipendadei (care își decorează spațiul "cubist", ca în
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
muncitorească s-a înfăptuit. Alăturați în minte acestei secvențe imaginile minerilor lovind cu bâtele, pumnii și picioarele cetățeni luați de pe stradă în Piața Universității, vinovați de a purta plete, ochelari sau fustă scurtă. Și bucureștenii înși rați pe margini și aplaudând cu voioșie. Amintiți-vă strigătul : „I-me-ghe-be, face ordi-ne !”. Și puneți în montaj cu toate acestea zicerea scenaristului Văii care răsună, dramaturgul Mircea Ștefănescu, la șapte ani după premieră : „Mă odihneam cu sentimentul datoriei împlinite”. Este și acesta un film. Viața
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de Mitică Popescu, mimează un șef de fanfară militară la o primire oficială. Alt nebun năvălește într- un salon de cazinou, bătrân, hidos, confuz, înaintemergător al unei gloate asemenea lui - după câteva clipe de tăcere, lumea bună începe să-l aplaude. Nebunul aplaudă și el. Doctorul, decupat parcă din Oul de șarpe al lui Bergman, un film despre zorii nazismului, dă replici făcând cu ochiul : „Nu atmosferele contează, ci compoziția aerului” (sunt recognoscibile și alte „citate” vizuale din Fellini, Tarkovski, Wajda
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Popescu, mimează un șef de fanfară militară la o primire oficială. Alt nebun năvălește într- un salon de cazinou, bătrân, hidos, confuz, înaintemergător al unei gloate asemenea lui - după câteva clipe de tăcere, lumea bună începe să-l aplaude. Nebunul aplaudă și el. Doctorul, decupat parcă din Oul de șarpe al lui Bergman, un film despre zorii nazismului, dă replici făcând cu ochiul : „Nu atmosferele contează, ci compoziția aerului” (sunt recognoscibile și alte „citate” vizuale din Fellini, Tarkovski, Wajda, Visconti etc.
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Doctorul, decupat parcă din Oul de șarpe al lui Bergman, un film despre zorii nazismului, dă replici făcând cu ochiul : „Nu atmosferele contează, ci compoziția aerului” (sunt recognoscibile și alte „citate” vizuale din Fellini, Tarkovski, Wajda, Visconti etc.). Nebunii deținuți aplaudă atletic la comandă, ocupând strada, o ambulanță-dric albă, în care s-a pus un coșciug, dezvăluie pe ușile din spate semnul stilizat al unei acvile, care apăruse în primele secunde ale filmului prin transformarea unei svastici negre - acum „acvila” e
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
un ciob, după care se împușcă. Îmi amintesc discuțiile dintre spectatori după vizionare : „Ai văzut, domne, svastica s- a făcut cioară roșie, e comunismu’, și mașina aia roșie e Partidu’ lovit de Securitate ! Nebunu’ ăla era nea Nicu, ce mai ! Aplaudau ăia ca la Sala Palatului !”. Miza filmului apare acum destul de clar. Folosind un mod narativ tipic pentru propagandă, în care sensul poveș tii nu e în poveste, ci în „mesajul” pe care îl emană, în acel „ce- a vrut să
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în anii ’90 : „Un privatizat !...”. În sfârșit, mistica muncitorului, văzut ca reper moral mai presus de orice bănuială și critică, învestit ca judecător cu salopetă în loc de robă, și- a făcut simțite efectele în iunie 1990, când mii de bucureșteni îi aplaudau de pe margine pe minerii veniți direct din șut ca să restabilească ordinea și dreptatea cu bâte și lanțuri împotriva unor tineri luați de pe stradă pe criteriul înfățișării - plete, ochelari, barbă, fustă scurtă, machiaj. Cu numai cinci pelicule catalogabile ca anti-sistem în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
puțin, am adăuga noi, al profesorului Daniel Danielopolu pentru că ambii s-au manifestat public ca militanți comuniști neobosiți pentru demolarea lui Paulescu. În același context se asocia și academicianul Constantin I. Parhon care nu se sfia ca, împreună cu Sadoveanu, să aplaude frenetic din primele rânduri ale parlamentului, noile orientări în cultura română pe care le impunea emisarul sovietic Iosif Kișinevski (alias Iosif Roitman) în anii când comunismul se instaura în țara noastră. Și iarăși din fericire semnalul tras de Ian Murray
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
oameni cumsecade însă, care îi insultau pe "huligani" golani, oameni de nimic nu ar fi ezitat, înainte de 1989, să-și îndemne fiicele să aibă o legătură cu un bun "securist" ca să trăiască liniștite! Aceiași oameni cumsecade nu au ezitat să aplaude metodele manipulatoare și brutale utilizate de președintele lor când, în 1990, acesta îi asmute pe mineri, aduși cu trenuri și autobuze din Valea Jiului, împotriva studenților, urmăriți pe holurile facultăților și pe străzi, o vânătoare ce a rămas în amintirea opozanților
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
1964. Ordinea domnește, iar secretarul partidului, Gheorghiu-Dej, îi eliberează pe deținuții politici. În august 1968, poporul român îl susține pe Nicolae Ceaușescu, care ia public poziție împotriva intervenției Pactului de la Varșovia la Praga. Mulțimea din București, venită spontan să-l aplaude atunci când i se adresează de la balconul Comitetului Central, îl ovaționează, crezând că asistă la o ruptură față de Moscova, când de fapt nu era vorba decât de o divergență în interpretarea reformelor primăverii de la Praga. Încă din aprilie 1964, Partidul Comunist
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Grupuri rock și folk montează adevărate happening-uri și spectacole, lansează cântece politice imediat fredonate de toți cei prezenți. Aceștia improvizează torțe din ziarele obediente puterii, se roagă, scandează, cer aplicarea Proclamației de la Timișoara, se îmbrățișează cu prietenii și îi aplaudă în derâdere pe rarii trecători care își permit să-i apostrofeze, născocesc strigături anti-Iliescu: pe scurt, trăiesc o adevărată sărbătoare revoluționară. Oficial, partidele de opoziție se țin departe de Piață, cu atât mai mult cu cât una dintre lozincile cele
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
reformă. De cealaltă parte, electoratul care votase mai degrabă conjunctural cu Emil Constantinescu în turul 2 din 1996, și care nu ar fi susținut niciodată măsurile radical anti-comuniste pe care le așteptau susținătorii fervenți al Convenției, nu avea cum să aplaude rezerva CDR în a îndeplini acele puncte din programul electoral la care acest electorat de ultimă oră nu aderase niciodată; în schimb, scăderea nivelului de trai și inflația brutală care au urmat primelor măsuri radicale de reformă economică, tensiunile adesea
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de sprijinul Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad.” - își dădea cu părerea scriitoarea Ioana Postelnicu, București. ... Acum la apariția unui volum atât de interesant ca formulă și conținut, unicat în felul lui, în Ța ra Românească, nu ne rămâne decât să aplaudăm și să așteptăm ce va urma, cu 272 emoție și mândrie moldovenească...” completa dr. Ion Hurjui, Iași. Pe aceeași linie, acad. Al. Zub, Iași, conchidea: ... „ Asemenea inițiative sunt demne de toată lauda, fiindcă ele continuă o tradiție culturală a locului
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
regie al unei pantomime: spaima Efimiței, discursul lui Farfuridi și Cațavencu. Totul e transpus în mimică, în comportament și în ton: gestul Efimiței, care caută în dulap inamici nevăzuți, felul în care Farfuridi își pierde progresiv cumpătul și începe să aplaude, schimbările de registru ale lui Cațavencu, care trece brusc de la lacrimi la tonul vioi. După cum afirmă Șerban Cioculescu (Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003), cel dintâi regizor al teatrului caragialian a fost însuși autorul său. Constantin Nottara, ca director de scenă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
original, mica burghezie îl vede ca un defăimător al ei. Născută spontan, prin imitare și adaptare bruscă, ea este reticentă la spiritul critic. Caragiale nu găsește astfel un public potrivit, care să se recunoască în comediile sale și care să aplaude fără rețineri. 1.7. Individualul și tipicul în dramaturgia caragialiană Scopul operei lui Caragiale, așa cum îl formulează în scrisoarea către Mihail Dragomirescu, este de a reprezenta împrejurările ce nasc din felul particular al atâtor suflete și minți, asemănătoare, în general
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
totodată statutul de creator de etapă, convins că va veni un talent mai înalt ce-l va depăși: "Dar o scriere, spune poetul, este totdeauna un mijloc de a face alta mai desăvîrșită, și eu voi fi cel dintîi a aplauda pe acela ce va face mai bine" (apud E.S.). Nu altfel va proceda poetul Pastelurilor - vorbind despre Eminescu. Cu finețe și precizie este pusă în ramă, de critic, maniera lirică a autorului Umbrei lui Mircea. La Cozia: "Înălțarea, mărirea obiectului
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care, peste șaizeci și cinci de milioane de ani, aveau să ajungă, până la urmă, homo sapiens, homo ludens, homo occisor. O Troie previzibilă sub fiece fotografie și fiece Veneție. Să venerezi cai de lemn cu burta grea de atâta bronz, să-i aplauzi pe străzi pe maeștrii florentini ori să le arzi, cu identic entuziasm, operele pe rugurile lui Savonarola. Bilanțul unui veac, ori a treizeci de veacuri, fusese rezumatul făcut de Olvido În acea noapte la capătul Vămii, privind mulțimea strânsă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
în special despre ceea ce este greșit) în minciună, fără a spune prea mult sau fără a vorbi deloc despre semnificația sa sociologică. Publicul neavizat a așteptat încă și mai puțin să primească sfaturi din partea sociologilor dacă să condamne sau să aplaude minciuna. Totuși, deși subiectele sînt diferite, ele sînt și legate; principalul obiectiv al analizei sociologice, o mai bună înțelegere a modului în care funcționează societatea, ar trebui să fie o piatră de temelie pentru un al doilea obiectiv, structurarea unei
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
costul celeilalte. Dar această comparație între valoarea și meritul intrinsec ale diverselor tipuri de muncă nu intră în subiectul meu din prezent. Tot ce am de făcut aici este să arăt că, dacă domnul Lamartine și persoanele care i-au aplaudat argumentația au văzut, cu ochiul stâng, salariile câștigate de furnizorii actorilor, aceștia ar fi trebuit să vadă, cu ochiul drept, salariile pierdute de furnizorii contribuabililor; din cauza acestei viziuni deficitare, aceștia s-au expus ridicolului de a considera o deplasare un
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
îndrăznesc să spun periculoasă când fondul se epuizează! Dar se întâmplă următorul lucru (și prin aceasta intru în subiectul meu): această activitate febrilă, și ca să zic așa împinsă pe un teritoriu îngust, frapează toate privirile, este ceea ce se vede; poporul aplaudă, se minunează de frumusețea și ușurința procedeului, reclamă înnoirea și extinderea sa. Ceea ce nu se vede este faptul că o cantitate egală de muncă, probabil mai judicioasă, a fost lovită de inerție în restul Franței. Economisire și lux Nu doar
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]