11,066 matches
-
privește în sus, spre tulpina inaccesibilă lui de aici. Își îmbracă hainele și revine la mal, măsurându-și parcă fiecare pas, cântărindu-și parcă de fiecare dată greutatea trupului. Una din ramurile ce au privilegiul oglindirii în apa râului se apleacă mai mult decât celelalte. Albert își ia avânt, pășind energic și calculat, apoi, într-o fracțiuna de secundă, își comprimă forțele și totodată le destinde, rezultatul fiind o plutire deasupra apei; mâinile se înalță parcă a rugă, creanga prinsă se
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
în plan secundar sau se afundă în străfundurile sufletului, în fața trăirilor actuale nerumegate încă de mintea noastră, neacordate încă vibrațiilor sufletului nostru. Sensul și semnificațiile trăirilor prezente le putem percepe abia mult mai târziu și numai dacă îndrăznim să ne aplecăm asupra lor. * - Ce știți voi... nici nu aveți habar cât ar trebui să apreciați ceea ce aveți. Dacă aș fi avut norocul să am tată, ca voi, să nu fiu nevoit să duc grijile familiei, poate că aș fi ajuns departe
VI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365163_a_366492]
-
Știa însă că nu îi este permis să o facă singur. S-a oprit nu departe de răsuflarea precipitată și fierbinte a fetei. Să-i fi trecut prin minte că poate sorbi oboseala fetei prin gura-i întredeschisă?!. S-a aplecat asupra ei. Probabil că s-a grăbit, ar fi trebuit să mai aștepte. Fata și-a întors capul într-un gest de refuz. Nu s-a simțit intrigat. S-a așezat ușor la picioarele ei, ca într-o situație firească
II. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365179_a_366508]
-
numai, încuviințând. - Vezi că te simți mai bine cu noi?!... Aveau dreptate. * * * Subconștientul lui Albert era o încleștare de amintiri, limpeziri și năluciri în încercarea de a găsi sensul vieții pentru trupul chinuit, slăbit, neînsemnat. Nicicând nu încercase să se aplece asupra înțelesurilor vieții să-și înțeleagă rostul lui în lume, să înțeleagă lumea rosturilor tuturor, lipsindu-i probabil motivația. Ceea ce se întâmpla acum depășea însă rațiunea, era însăși necesitatea, cu sugestii nebănuite vreodată. Pentru ca trupul să accepte viața era necesar
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
Predeterminase locul în care va ajunge, astfel încât apropierea să nu-i fie observată de la postul de pază și supraveghere. Odată ajuns, s-a năpustit asupra gardului de plasă împletită cățărându-se cu repeziciune. I-a fost ușor apoi să-și aplece trupul de cealaltă parte, să pivoteze și să aterizeze dincolo de gard în iarba deasă și moale. Ciudat; faptul că se afla într-o zonă interzisă îl mulțumea, creindu-i o stare de liniște sufletească. Ori, foarte probabil că această stare se
I. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365175_a_366504]
-
revenea la viața cotidiană. Viață ce pare să se desfășoare asemeni conținutului unui proces verbal întocmit de vreun funcționar. Sensurile, trăirile, emoțiile rămân nebăgate în seamă trec în plan secundar. Abia mai târziu le vom înțelege, dacă îndrăznim să ne aplecăm asupra lor. Poate vreodată vom înțelege că ne eschivăm în fața responsabilităților, poate vom înțelege că privim lumea copilăriei și adolescenței - lume din care am venit - cu mult prea multă superficialitate. Mai avea o datorie pe acest pământ. În eventualitatea că
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
își contemplă opera, luă o mână de pietriș, din cel mai zgrunțuros, strecură jumătate într-unul din pantofi iar cealaltă jumătate în celălalt și îi așeză să-și aștepte cuminți stăpânul. Un gând îi șopti că a cam exagerat, se aplecă cu intenția de a goli, totuși, unul din pantofi dar era prea târziu. În prag apăruse dl. Constantin. Părea mulțumit de sine dar, la vederea pantofilor, s-a înnegrit la față: - Derbedeule...ți-ai bătut joc de pantofii mei, mi
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
tabără dar nu a apucat să se așeze. - Îmi arăți și mie locurile care te-au încântat atât de mult? - Desigur, cu cea mai mare plăcere... Obosită în cele din urmă Erica s-a rezemat de un copac. S-a aplecat asupra ei să o sărute. Și-a ferit capul. Acesta a fost începutul. Peste câțiva ani același gest se va repeta, marcând sfârșitul. În acești ani, datorită Ericăi ajunsese să înțeleagă minunea de a fi, durerea de a iubi cu
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
Nu o să-l învățăm și gata! - O faceți pe riscul vostru! * A fost surprins să afle despre Vianu că, după ce debutase în critica literară, a renunțat să-și continue activitatea în acest domeniu, din respect pentru munca altora: “Să ne aplecăm unul asupra altuia, nu pentru a ne judeca, ci pentru a ne înțelege; pentru a ne bucura de umanitatea fiecăruia dintre noi”. Aproape că nu-i venea să creadă că un asemenea om a existat vreodată. Un asemenea om ar
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ORAȘ MINIER Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 426 din 01 martie 2012 Toate Articolele Autorului ORAȘ MINIER De fiecare dată când trec, Pe aleile de piatră seacă, Privirea mereu mi-o aplec, Spre firul minuscul de iarbă. Blocuri simetrice în rând, Privesc prin alternante ferestre, Care în fond n-au nici un gând, Despre toate privirile inceste. Orașul pare destul de bizar, Mișcarea din el e monotonă, Pașii anemici pe trotuar, Sunt o muzică
ORAŞ MINIER de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365239_a_366568]
-
poeți, editori, critici literari; aș achiziționa cărțile preferate ... V. ANA MARIA GÎBU - POEMELE VISULUI SALVAT, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 931 din 19 iulie 2013. PROPUN O NOUĂ ORDINE MONDIALĂ plec separată de visele tale precum arinii aplecați pe maluri de ape care plâng cu tupeul fixat la maxim deranjez nepăsarea cerând ridicarea imunității în parlamentul dimineților albastre trag obloane peste reclame aduse de oriunde scriu afișe cu „â” din „a” schimb programul muncă numai de teren îmbrac
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
Baia Mare, 2012. Cartea are 246 pagini fiind redactată pe baza unei bogate bibliografii de specialitate. Înainte de a proceda la recenzarea cărții, considerăm necesar să punctăm impresionanta personalitate a părintelui Radu Botiș, care ni se dezvăluie nu doar ca un prelat aplecat spre cele sfinte cu pasiune și dăruire, ci și ca un excepțional om de cultură. Prin activitatea sa multilaterală, Radu Botiș binemerită de la comunitatea din care face parte și căreia i-a consacrat toată priceperea și activitatea sa. Rar mi-
GÂNDURI DESPRE O CARTE DE EDUCAŢIE RELIGIOASĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365262_a_366591]
-
fie încurajate, de pildă, de către numeroase forțe de sprijin din cadrul majorității, fără să conștientizeze pericolul legalizării căsătoriilor și adopțiilor pentru cuplurile homosexuale, precum și al publicității deșănțate făcută acestor practici abominabile. Aceeași nepăsare transformă părinții în monștri de indiferență: nu se apleacă asupra educației copiilor, ba chiar încurajează deviații grave, fără să le pese de consecințe. S-a constatat faptul că școala este un spațiu predestinat dezvoltării unor tensiuni între religie și postmodernitate. Religia își revendică de partea ei spiritul tradițional, iar
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364705_a_366034]
-
poți cerceta...Se strecoară prin fereastră. E cald în casa aceasta, unde poetul a zâmislit atâtea gânduri, unde a împlinit atâtea cuvinte, cărora le-a dat formă, minte și judecată... Aici, la masa aceasta bătrână, trupul lui firav s-a aplecat peste cuvântul pe care voia să-l îmbrățișeze, ca astfel să-i sfințească puterea și iubirea. Iată, patul poetului. Locul de tihnă, unde, privind spre fereastră, poposea muza lui. Cât se aseamănă cu mica încăpere în care marele George Bacovia
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
că una dintre marile dorințe ale vieții mele a fost să vizitez Mizilul. [ ... ] Să vedem, îmi spuneam cu oarecare gravitate, ce este cu acest Mizil, pe care l-a zeflemisit odată Caragiale și asupra căruia nimeni nu s-a mai aplecat de atunci. E poate timpul să se afle în întreaga țară ce-i Mizilul - Mi-zi-lul - cum trăiesc, cum gândesc, la ce visează, cum iubesc și cum mor, acolo, în urbea lor, oamenii aceia peste care de atâția ani planează, batjocoritor
2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364860_a_366189]
-
tăciunilor. Și-mi lipsesti, atât de mult încât apari în jocul miresmei, rămânând ceva mărunt, ajungând acolo unde nu trebuie. ...spre disperarea mea, te rog nu-mi lăsa sentimentul să se risipească, într-o dificila trecere către uitare. ALUNECARE LINĂ Aplec spre alunecarea minții Sub zidul lagărului frunții. Tăceri mustind de plictiseală Plutinde sparte-n moleșeală Un suflet încins Și-un dor crescând Un șir împins, Spre cer plecând Pe vecie. UNIRE Strănut în topirea zăpezii, Și mă nepricep în adunare
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
în ea se evidențiază contribuția transfiguratoare a artistului, respectiv fantezia încărcată de farmec și inefabil cu care acesta, grație harului cu care a fost înzestrat de Dumnezeu, izbutește să redea în chip cuceritor secvența de viață asupra căreia s-a aplecat. Cu completarea că operele care se îndepărtează prea mult de realitate, deseori întâmpină rezistența receptorilor consumatori. 3. Cum se apreciază opera de artă? Citind o carte, privind un tablou ori ascultând acordurile unei melodii, dacă respectivele creații au valoare artistică
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
meu la Dumnezeu S-apari în fața mea ca și un înger. În tine-i dragostea fără pereche, Ești râul meu ce tremură în undă, Ești băutura toamnei cea mai veche, Atât de tainică și de profundă. În desfătare adeseori m-aplec, Ca din genuni eu iar să te creez Te caut prin pustiuri și-apoi plec, Ca Rafael, pe pânză, te pictez. luni, 8 octombrie 2012 Referință Bibliografică: ating cu gândul geamurile tale / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ATING CU GÂNDUL GEAMURILE TALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364905_a_366234]
-
Israel, Australia, Germania Elveția, Spania, Franța, etc. A realizat traducerea în limba engleză, în anul 2006, a volumului de poezie Paradise Cocktail, al scriitorului George Daragiu, fiind implicată și în multe proiecte literare pe mapamond. În aceste rânduri mă voi apleca asupra volumului trilingv (roman, englez, francez ),”Tranziții “ în tălmăcirea mai multor traducători, apărut la Londra în 2012, la Editura Transylvanian Editions. Volumul se deschde cu With Gratitude(Mulțumiri ), un Bun găsit!, Crâmpeie din viață, și o Prefață (Un bilet pentru
IONELA FLOOD-TRANZIŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364908_a_366237]
-
ploaia în rădăcini. Aceasta este eternitatea ei, gloria ei de a fi mereu ca frunzele pe o cetină seculară. II Patria îmi este Limba ce o vorbesc pe care am supto de la mama cu ochii blânzi ca Miorița. Când îmi aplec urechea de sânul pământului aud lucrînd Meșterul Manole ce, încă, modelează țara pe care o numim Limba Română. De bat la porțile cerului și iau o cană de lut cu apă simt sufletul izvoarelor din adâncurile munților acolo unde inimile
GLORIE LIMBII ROMÂNE PRIN ÎNŢELEPCIUNEA EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364930_a_366259]
-
ploaia în rădăcini. Aceasta este eternitatea ei, gloria ei de a fi mereu ca frunzele pe o cetină seculară. II Patria îmi este Limba ce o vorbesc pe care am supto de la mama cu ochii blânzi ca Miorița. Când îmi aplec urechea de sânul pământului aud lucrînd Meșterul Manole ce, încă, modelează țara pe care o numim Limba Română. De bat la porțile cerului și iau o cană de lut cu apă simt sufletul izvoarelor din adâncurile munților acolo unde inimile
GLORIE LIMBII ROMÂNE PRIN ÎNŢELEPCIUNEA EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364931_a_366260]
-
în cele din urmă toate spiritele alese ale graiului nostru românesc. Astăzi, de ziua limbii române, cinstesc pe toți cei care scriu ! Cinstesc pe toți cei care ne-au lăsat lucrări mănoase, pe toți cei cu gândul roditor și-au aplecat spre scris, lumina ochilor ! Astăzi, cinstesc în gândul meu smerit revista ,, Cititor de Proză ,, și mentorul ei distinsul domn Emanuel Pope - om cu înțeleaptă răbdare în slujba cuvântului ! Cinstesc pe cei ce harul și l-au revărsat, înnobilând limba română
LA MULŢI ANI, LIMBA ROMÂNĂ ! de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364941_a_366270]
-
-i spunem chiar oralitate!), prin care autorul creează o relație specială cu acesta. De asemenea, coordonate esențiale ale scrierii sunt credința (”care nu presupune unități ori instrumente de măsură”, ci trăire interioară intensă), dar și patriotismul (al autorului, care se apleacă aproape cu sfințenie de istoria locurilor, dar și al oamenilor pe care îi întâlnește în periplul său: Ioan Grămadă nu este doar un om pasionat și muncitor, este și patriot în cel mai pur sens al cuvântului!). Impresionante sunt detaliile
DOR DE BUCOVINA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364971_a_366300]
-
mână. Ea îmbrăcată într-o rochiță până la genunchi, vaporoasă, de un roz deschis, ca al florilor de măr. El purta pantaloni albi din tercot subțire și un tricou roz, cu dungi albe. Cu un gest cam repezit, el s-a aplecat și a sărutat-o pe ureche. Ea a răspuns înclinându-și puțin capul, zicând totodată: “Andrei, mă enervezi!”. Ca și când i-ar fi șoptit “Andrei, te iubesc!”... Apoi a întins mâna și l-a cuprins pe după mijloc, ca o liană, rezemându
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ICOANĂ DIN ALT VEAC Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 963 din 20 august 2013 Toate Articolele Autorului Cu gardul gârbovit de vreme Se-apleacă într-o rână casa Și din rărunchi puternic geme Prin iarbă, ruginită, coasa... Oftează ușa scârțâindă, Când o deschizi încetișor, Trecând prin învechita tindă; Roșesc mușcate în pridvor. Auzul ți-a slăbit și-ți pare Că timpul pentru tine-a
ICOANĂ DIN ALT VEAC de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364994_a_366323]