KorAP: Find »[drukola/base=aprins & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...113 114 115 ...238 >

5,949 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

o breșă În mijlocul lor, dar În scurt timp agresorii intrară Într-un dispozitiv nou, desfăcând aripile Încercuirii. - Retragere cu voltă pe dreapta, ariergardă de lăncieri! porunci Oană, iar semnalul pentru Pietro porni imediat. - Mențineți triunghiul! Atac cu săgeți aprinse! Săgețile aprinse loviră În plin corpul Cuceritorilor, luminând mai bine siluetele care se zbăteau În ceață. Dar el fu observat și din valea Bârladului. - Spătare Albu! strigă hotnogul Nechifor, care lupta În apropiere. Ce se Întâmplă În spate? Spătarul nu mai fu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mii de răzeși zăceau Împunși de sulițe și tăiați de iatagane. Pedestrimea moldoveană era copleșită. Lupta dura deja de peste patru ore. Săbiile se ridicau mai greu, scuturile cădeau din mâini de oboseală. Dar, pentru luptătorii experimentați, ziua abia Începea. Săgeți aprinse porniră din mijlocul răzeșilor. Pierderi grele. Avem nevoie de ajutor! dar nici un răspuns nu sosea dinspre voievod. Încetul cu Încetul, În rândurile răzeșilor se răspândi un cuvânt greu. Acela că măria sa fusese ucis. Căpitanul de steag Isailă porni, În fugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de 15 grade față de șirul călăreților, astfel Încât să reflecte Întreaga formație. Mai dificilă fusese sprijinirea lor, operațiune la care participaseră dulgherii bazarului. Dar acum, cu toți călăreții așezați Într-o formație de luptă cu flancurile ușor avansate și cu făcliile aprinse, imaginea era Într-adevăr impresionantă. Ea sugera forța și organizarea. Pe dealurile Împădurite care mărgineau locul, Oan-san Împrăștiase cei douăzeci și cinci de arcași, astfel Încât săgețile să pornească din locuri diferite, ca și cum avangarda armatei din oglinzi ar fi acoperit o mare parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Cuceritorilor. Va ajunge noul Conducător. Toate acestea nu se Întâmplaseră Încă, dar Începeau să se Întâmple. Amir așeză la loc sulul, Închise cuferele și privi În jur. Nimic nu părea schimbat. Și totuși, cineva venea zilnic acolo și menținea torțele aprinse. Dacă Anda ar fi fost acolo, ar fi lăsat un semn. Gândul Îl străbătu ca un fior. Un semn. Luă una din torțe și privi fiecare bucată de perete și de tavan. Nu descoperi nimic. Căută jos, pe pământ, urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Albă se Întâmplase ceva. Ieși din cameră, fugi pe coridor și deschise ușa care dădea spre curte. O izbi În față un vânt rece, care aducea ninsoare. Călăreții erau aproape. Își puse pe umeri un șal gros, luă o torță aprinsă și fugi prin zăpadă, spre drum. Ajunse la timp ca să prindă chiar primul escadron, condus de hotnogul Nechifor. - Stați! Opriți! strigă tânăra, repezindu-se În fața cailor. Calul hotnogului se cabră, nechezând speriat. - Hotnoage Nechifor! Sunt Erina Litovoi! - Fiica logofătului de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
care veneau dinspre tribord, precum și pregătirile galioanelor. Diferența de forțe era uriașă, iar lipsa tunurilor devenea o problemă gravă pentru echipajul moldovean. Mesajul plecase, lupta putea Începe. - Coborâți pavilionul genovez! porunci Morovan. Ridicați flamura Moldovei! - Arcașii la prova, pregătiți săgeți aprinse! ordonă Gabriel. La semnalul meu, ochiți catargul principal, iar la a doua lansare mijlocul punții. Încercați să nimeriți depozitul de pulbere! Îngerii, la tribord! imediat ce ne apropiem, săriți pe galere și angajați lupta la sabie! Nu ei ne sabordează pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Și cum să-l apăr pe Alexandru? 12 ianuarie 1476, munții Bosniei de nord De data asta, Oană nu se putea Înșela. În fața casei oprise un grup de călăreți. Intraseră Înăuntru, iar la parter avea loc chiar atunci o discuție aprinsă, care se termină după aproximativ un ceas. Era prima zi În care căpitanul reușise să miște puțin mâna stângă. Doar degetele, dar era un Început. Mișcarea degetelor Îi provoca o durere sfâșietoare În tot brațul, până la umăr. Săgețile atinseseră mușchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană! strigă Mihajlo. Atac prin Învăluire, două aripi! Incendiați casa! Săgețile se Înfipseră În acoperiș, În uși, sparseră geamurile și ajunseră În camere. În scurt timp, casa deveni un rug aprins. În jurul ei, haiducii luptau sălbatic. Peste jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană! strigă Mihajlo. Atac prin Învăluire, două aripi! Incendiați casa! Săgețile se Înfipseră În acoperiș, În uși, sparseră geamurile și ajunseră În camere. În scurt timp, casa deveni un rug aprins. În jurul ei, haiducii luptau sălbatic. Peste jumătate din trupele lui Ogodai căzuseră deja. Ceilalți Își dădură seama că prizonierul nu mai putea fi recuperat și Încercară o retragere apărată de o mică ariergardă. Era tot ce putu să vadă Erina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
gălețile cu capac, nu mai grele de cinci litri fiecare, aruncându-le spre liniile de mijloc ale ienicerilor. - Sper că mongolii au Înțeles... murmură Angelo, privind neliniștit spre est. În mai puțin de trei secunde, o linie perfectă de săgeți aprinse se ridică În văzduh, traversă valea și coborî exact În locul În care Apărătorii aruncaseră petrolul. O succesiune de vâlvătăi se ridică pe o lungime de trei sute de pași, În interiorul liniilor turce. - Se pare că au Înțeles... murmură Giuliano, admirând precizia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
unul altuia. Iar apoi izbucni primul foc. Flăcările lui se vedeau spre vârful Arșița Caprei, de unde veniseră cei doi călători. Îi răspunse alt foc, mai departe, spre vârful Ostrei. Iar În zarea Întunecată a munților Neamțului se văzură alte focuri, aprinse, rând pe rând, pe culmi. Țara se trezea la viață. - Acum Înțelegi, Ștefan? Întrebă călugărul, iar vocea lui avea ceva mustrător. Acum vezi ce se află În jurul tău și nu vedeai până acum? - Văd, preasfinte... - Tu ai făcut pentru ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ținuturi. - Retragerea! porunci voievodul. Pedestrimea, Înapoi cu două mii de pași, În semicerc, pe două flancuri, adânc În pădure! Cinci sute de călăreți În avangardă, atac fals asupra spahiilor, cu retragere rapidă. Cinci sute de arcași la liziera pădurii, cu săgeți aprinse pregătite. Ordinele Îi reaprinseră speranța. Era singur, dar vreme de aproape două decenii Învățase tot ce se putea Învăța despre luptele de pedestrime și cavalerie. Era adevărat, Oană nu fusese la o singură bătălie, iar aceea se transformase În masacru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de pedestrime și cavalerie. Era adevărat, Oană nu fusese la o singură bătălie, iar aceea se transformase În masacru. Dar nimeni n-ar fi putut salva ceva, cu zece mii de oameni Împotriva unui val de o sută cincizeci de mii. - Aprinse, măria ta? Întrebă Costea. Voievodul Își reveni din gânduri. Era dimineața Sfintei Fecioare, iar ștafetele sale Înștiințaseră locuitorii satelor de la nord de Suceava să se retragă În păduri, căci În acea zi Începea marea bătălie a eliberării. Casele puteau fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
E un foc, sau mai multe? - E un foc mare, imens, dar parcă În unele locuri flăcările sunt mai mari, ca și cum ar izbucni brusc și apoi ar deveni fum... - O linie de foc poate fi creată ușor, cu câteva săgeți aprinse. Dar flăcările de care spui nu pot fi decât explozii. Cineva atacă spatele oștirii lui Mahomed și Îi distruge artileria... Cine?! Săgeata se Înfipse, zbârnâind, În scutul ridicat al Apărătorului care avea misiunea de a aștepta mesaje. Luptătorul o desprinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
multe lucruri din ceea ce se petrecea În jurul lui. În josul luminișului, vânătorii domnești rămași În viață descălecaseră și luptau cu Înverșunare. Câțiva dintre ei, poate șase sau șapte, Încercau să-l apere pe Alexandru, care tocmai se ridicase. Deodată, o săgeată aprinsă se ridică deasupra pădurii, străbătând cerul spre miazănoapte. Voievodul Îi privi Întrebător pe Pietro. - Nu-mi vine să cred... spuse acesta, privind pe culmea Șuriei. În limbajul războiului, mongolii cer retragerea. - Retragerea cui? Alte două săgeți aprinse porniră de pe culme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Deodată, o săgeată aprinsă se ridică deasupra pădurii, străbătând cerul spre miazănoapte. Voievodul Îi privi Întrebător pe Pietro. - Nu-mi vine să cred... spuse acesta, privind pe culmea Șuriei. În limbajul războiului, mongolii cer retragerea. - Retragerea cui? Alte două săgeți aprinse porniră de pe culme trecând pe deasupra capului lui Alexandru. Era limpede. Mongolii aveau să Încerce acoperirea cu săgeți a retragerii vânătorilor domnești. Dar nici unul dintre cei Încleștați În luptă nu observă semnalul. * - Poate că e prea târziu... spuse Oană, Încercând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ce Înseamnă această liniște. Concentrare. Apropierea unei decizii. Privi spre Ștefan. Ștefan Înțelese și el și făcu un semn ușor cu mâna. Amândoi Îl cunoșteau pe Cosmin Oană de o viață. Cuceritorii semnalizară o nouă etapă a luptei. Arcașii, săgeți aprinse, foc În linie asupra țintelor. Din josul luminișului se auziră strigăte de durere. Ienicerii și spahii transmiseră semnale disperate spre Mahomed. Semnalele spuneau același lucru. Fuseseră doborâți comandanții de regimente și de detașamente. Armata otomană nu mai avea centre de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de vieți, Ștefănel Îl chema din nou. Îl chemase și atunci, dar el nu putuse auzi. Acum auzea. Sări În șa, strânse frâul și, cu mișcarea lui obișnuită, alunecoasă și extrem de rapidă, scoase spada. - Cincizeci de arcași În avangardă! Săgeți aprinse În adâncime, la o sută de pași În fața Cuceritorilor! Deschideți-le drumul! Lăncierii lateral, spadasinii pe două coloane! Corpurile doi și trei cavalerie pregătite pentru atac pe patru rânduri, În urma Apărătorilor! Răzeșii În formație de apărare! La cea mai mică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se vindecase. Dar trecuse dincolo de durere. Căpitanul nu răspunse. Măria sa Îi Încredințase soarta acestei bătălii. Care Întârziase destul. Ridică brațul drept și porni la galop. În urma lui, Apărătorii galopau cu armele În cumpănire. Arcașii depășiră formația. O linie de săgeți aprinse traversă cerul, căzând la o sută de pași În fața lui Ștefănel. Presiunea asupra mongolilor scăzu. O altă linie perfectă de săgeți aprinse căzu În adâncime, lovind cai și călăreți care Încă nici nu intraseră În luptă. La două secunde, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
porni la galop. În urma lui, Apărătorii galopau cu armele În cumpănire. Arcașii depășiră formația. O linie de săgeți aprinse traversă cerul, căzând la o sută de pași În fața lui Ștefănel. Presiunea asupra mongolilor scăzu. O altă linie perfectă de săgeți aprinse căzu În adâncime, lovind cai și călăreți care Încă nici nu intraseră În luptă. La două secunde, o altă lansare porni, de data aceasta pe două laturi, distrugând flancurile spahiilor care Încercau să Încercuiască războinicii conduși de Marele Maestru. Mongolii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
călărea Uzjiun. Mongolii se băteau În stilul lor tradițional, lăsându-se pe marginea șeilor și retezând trupurile ienicerilor de la mijloc, apoi ridicându-se În scări și lansând săgeți În adâncime. Alexandru văzu trecând peste capetele lor prima linie de săgeți aprinse și știu, după alcătuirea ei perfectă, că nu puteau fi decât Apărătorii. Apoi urmară a doua și a treia. La două sute de pași În fața lor, iarba luă foc. Lipsiți de conducători, spahiii luptau doar ca să Împiedice Înaintarea Cuceritorilor. Dar linia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
De la Întoarcerea lui Stefano, nimeni n-a mai putut să-i despartă. După miezul nopții atac simultan. Am permisiunea de a-l Însoți pe Ștefan. Nu văd mare lucru, dar se simte că totul e organizat excepțional. Semnale cu săgeți aprinse. Șarjă la sabie, fără nici un strigăt, luptă dură, seacă, cu sete de răzbunare. 1 septembrie. În zori. Avansarea continuă spre sud. Mahomed nu e nicăieri. La cinci ceasuri călare ne așteaptă un baraj de ieniceri, cu șanțuri de apărare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836

pe el, va arde. 11. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfîntă și evlavioasă, 12. așteptînd și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, și trupurile cerești se vor topi de căldura focului? 13. Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pămînt nou, în care va locui neprihănirea. 14. De aceea, prea iubiților, fiindcă așteptați aceste lucruri, siliți-vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937

spate, iar în față un vâlvoi creț, oxigenat violent și așa de înalt incit întrecea fețișoara boțită. Plimba rochii de bal de o goliciune fără nici o impudoare pe corpul ei absent și care astfel puteau amăgi clientela, și în vîlvoiul aprins al părului, aureola insolentă a unor egrete imense. Sau dispărea în circumferința rigidă a volanelor crinolinate, pe vreun model de stil, cu fruntea legată strâns în vreo bandeletă lată, care-i făcea un cap bolnav. . . Credeai că nu va putea

Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
pâine, de carne, de oameni, de viață. . . flămînzi! Nebunia lor era aceea a foamei. Unul la un colț de stradă, voinic, întreg, muntean, nu târgoveț, deși în straie de oraș rupte, se uita la fiecare trecător cu ochi negri, mari, aprinși, lacomi. Se apleca neașteptat și te speria. . . Un lup de prin tranșee, hămesit dar neistovit, venit de spaima pustiului spre miezul orașului la zgomot și lumină, strângând dinții neputincioși, dar mâncând cu ochii prada frumoasă, proaspătă. Câteva zile în șir

Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]