26,366 matches
-
lui. Dacă murea atunci când era bolnav și l-am botezat a doua oară, era mai bine!? - Poate era mai bine, năpusti Lisandru înciudat câteva vorbe înnegrite de supărare. - Ești dilo, mo? Ce zisăși? Mo, nu fi godixal . Ce v-a apucat pe amândoi? Nu vedeți mai departe de lungul nasului. Vișinel va intra într-o viață nouă, deosebită de a noastră, dar el va ști întotdeauna să păstreze și să prețuiască înzestrările ce i le-au dat șatra și ai lui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
chiar în dimineața următoare, când Vișinel avea să se despartă de familia sa. Toată șatra îl însoți. În fața casei familiei Georgescu, cu întreaga ființă strânsă ca într-o menghină, Vișinel își îmbrățișă mama în mijlocul drumului. Pe tatăl său nu mai apucă. Lisandru o zorea necontenit pe Rafira să urce în căruță și, când aceasta abia se aburcase, fără să se uite în urmă, cu sufletul înveșmântat într-o durere pe care abia și-o putea stăpâni, el dădu bice cailor care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nici un chip să facă din ei dușmani învederați. Dar nu găsise decât locul corturilor. Răscolise cu mâna cenușa unde fuseseră vetrele de foc, simțind că în spuză mai pâlpâia dogoarea căldurii. Ba chiar mai ardea câte un cărbune ce nu apucase să-și dea obștescul sfârșit, dovadă că șatra părăsise tabăra de curând. * Mihăiță, neștiind unde e plecat tatăl său, îl aștepta cu coatele sprijinite de gard, uitându se în toate părțile. Voia să-i spună el întâi că mama îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
case în Vama și în satele vecine. Uneori, cei care comandau uși, ferestre, tocuri, podele, vergele erau amânați în multe rânduri, mai ales de unchiul Gică, un om care de mic era cam neparolist. Degeaba făceau clienții gălăgie că-i apucă iarna, chiar cerând banii de avans înapoi, motivele întârzierilor erau întotdeauna tabuuri. De fapt, nici în zilele noastre nu se poate spune că meseriașii sunt corecți și punctuali. Plăcerea constantă a bunicului era ca, atunci când se întorcea de la biserică, să
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fiul cel mic, dezmierdat Mișu, de data asta din Geneva de la Conferințele O.N.U. pentru dezarmare, bunica s-a dus în sat să-și cumpere o pereche de ciorapi negri, pentru prohodul tatei după șase luni. N-a mai apucat să se întoarcă, deoarece un puseu de comă diabetică, pe căldura înăbușitoare a lunii august, a apucat-o pe uliță la câțiva pași de casă, unde o așteptam cu toții. Ca și supărările, bucuriile prea mari pot fi fatale unor vârstnici
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
bunica s-a dus în sat să-și cumpere o pereche de ciorapi negri, pentru prohodul tatei după șase luni. N-a mai apucat să se întoarcă, deoarece un puseu de comă diabetică, pe căldura înăbușitoare a lunii august, a apucat-o pe uliță la câțiva pași de casă, unde o așteptam cu toții. Ca și supărările, bucuriile prea mari pot fi fatale unor vârstnici tarați. Păcat că bocitoarele care au jelit-o nu s-au ridicat la nivelul înalt al pălimăriței
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
drumul, pricopsindu-se cu o răceală severă, soră cu pneumonia. Acum, necazul cel mare al unchiului Vasile, pe lângă afecțiunea sa cardiacă și circulația periferică deficitară ce-i amorțește picioarele, este că nu știe când voi termina de scris amintirile, să apuce a le citi. Eu iam promis că mă voi grăbi ca până la aniversarea sa de o sută de ani, o sumă rotundă, să le public. Până atunci, vom pune țara la cale în fiecare întâlnire săptămânală, el ținându-mă la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de timp. Tabloul ei, insinuat pe retina înfiorată de emoțiile și grozăviile trecutului, s-a transformat la maturitate întrun sentiment profund de însingurare, melancolie și ură. Din noaptea aceea, orice zgomot, fie el și subliminal, îmi părea suspect, mă înfricoșa, apucându-mă un tremur delirant de necontrolat în patul din dormitorul pustiit. Umbra legănată de vânt a liliacului din dreptul ferestrei, pe care o vedeam cu ochii închiși dincolo de perdea și draperie, mă înspăimânta, acaparatoare și hidoasă, provocându-mi dese coșmaruri
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
căci, în 24 de ani de guvernare post-revoluționară, s-au rotit aceiași indivizi, cu mici excepții, făcându și din funcția de aleși ai neamului o meserie de profitori de carieră, pe care și-o revendică atât de convingător, că te apucă „râsu-plânsu”. Halucinant, nu? Mai ales că se cred în galeria marilor patrioți, salvatorii și mântuitorii națiunii, pe placul unor babe isterice și al unor bulangii decrepiți, fiind păziți de o grădină zoologică de gorile. Avem o țară frumoasă și bogată
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de coacăze îpăltinei), având fructe sferice micuțe, dispuse în ciorchini roșii sau negri la coacere toamna și tufe de agrișe cu fructe ovoide roșii în pârgă, toate dăruind gurii rafinate gusturi dulciacrișoare la maturitate, dezvoltare pe care nu o mai apucau, căci le devoram crude, chiar dacă ne făceau gura pungă. Norul de lăcuste devoratoare ce eram, îi cuprindea pe frații Cimpoieșu îMihai, Ghiță și Vasilică), Lala, Tuna, frații Costescu îVirgil și Mihai - când soseau de la Dorna) și cu mine, eu jucând
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mai puțin cele 60 ha de teren forestier „donate” în 1958 la „întovărășire”. Cum era firesc, datorită crizei de locuințe din comună, ne-am trezit cu chiriași, în căsoaie și standoală. O probă de familie, nelegitimă și stranie de te apuca „râsu-plânsu” când o întâlneai ziua, noaptea putând speria în mod fatal gravidele. Ea, Coca lui Mundi și mama colegului meu de clasă, Mihai Siedlițchi, poreclit Lala, reprezenta nemțoaicele care te făceau să ironizezi rasa ariană, de urâtă, slabă și cocârjată
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Bistriței, care-și revendică pe bună dreptate numele de Perlă a Bucovinei. Imediat ce a avut un serviciu bine plătit, strângând și banii rezultați din vânzarea câtorva hectare de fânaț și pășune, moștenite de la bunica, vărului drept Vladimir Faraon, ne-am apucat de reconstrucția casei bătrânești neîncăpătoare, căci eu și Dorina crescuserăm, iar mătușa Jeni își dorea două camere separate la etaj. Lucrările au durat aproape doi ani, care au coincis cu primii mei ani de liceu, perioadă destul de austeră din punct
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
București: Sport-Turism, 1977, p. 27. 62 distanța de la sol la călcâiul gimnastei. Cu cât valoarea este mai mare cu atât mobilitatea gimnastei la nivelul articulației gleznei este mai bună. Mobilitate la nivelul articulației umărului: stând, brațele sus cu un baston apucat de capete, gimnasta execută lăsarea bastonului înapoi jos și ridicarea în P.I. - sus, se măsoară în centimetri distanța dintre mâini. Cu cât distanța este mai mică cu atât mobilitatea la nivelul umerilor este mai mare12. Elasticitatea regiunii lombare și a
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
mobilitate la nivelul articulației gleznelor); sfori pe toate direcțiile cu măsurarea distanței dintre sol și bazin (mobilitate coxo - femurală); pod cu măsurarea distanței dintre palme și tălpi (mobilitate la nivelul coloanei vertebrale) și coborârea brațelor de sus, înapoi cu bastonul apucat cu măsurarea distanței dintre mâini (mobilitate scapulo - humerală) - Tabelele 6 și 7. 70 Tabelul 4. Analiza comparativă a indicatorilor pregătirii motrice (forță, viteză și rezistență) la testările inițiale și finale ale grupei martor și de experiment Parametrii înregistrați Testare inițială
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
viață, nesupărând niciodată pe nimeni, un om cu o atitudine exemplară, mult lăudată de-a lungul vremii de șefii săi), care se pare că nu a mai rezistat presiunii create, pedepsei cum Începuse el să o numească, și s-a apucat de băut, din ce În ce mai mult, devenind, cu timpul, de nesuportat, abject și violent În limbaj. Noaptea putea fi auzit strigând În balcon, spre disperarea vecinilor treziți din somn și a mamei mele, acoperită de groază și de rușine. Scotea niște sunete
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mănăstirii, aflată undeva, la marginea orașului, dincolo de câmpie. O dată la șapte zile călătoria lui Într-acolo se transforma Într-o adevărată aventură. Era Înalt și slab, cu degetele nefiresc de lungi, fapt care Îi conferea o anume delicatețe În a apuca orice obiect. Locuia Într-o clădire veche, din cărămidă roșie, undeva spre Mahalaua Cărbunarilor, și, pentru rarele lui apariții printre oameni, i s-ar fi putut spune, cu ușurință, „Călugărul”. Cel mai mult iubea să se trezească dimineața Învăluit de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
făcu să țopăie. Totuși, nu știa nici el de ce, era fericit. Poate și pentru simplul motiv că se afla atât de aproape de Grădină. Țopăia ca un măscărici, sărind de pe un picior pe altul, cu brațele agitate pe lângă corp. Se trezi apucat de după cap. Un râu fierbinte Îi Încolăci gâtul cu repeziciune. Mai văzu luna Înroșită, rostogolindu-se aiurea dintre crengile copacului. După aceea, totul se sparse În el și căzu În negrul desăvârșit al propriei ființe. Fu devorat cu sălbăticie. Se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de tei pierdute albastru În zare. Uneori, după ore de admirat minunile naturii, adormea covrigit, rătăcit În uitare. În după-amiaza aceea, unul dintre băieții care Își păștea turma de oi, se apropie nevăzut de clopotniță, urcă tiptil scara Înaltă și, apucând funia groasă, Își dădu drumul pe ea cu toată greutatea, trăgând cu forță și râzând satisfăcut. Clopotul mare se dezlănțui cu toată puterea, umplând cerul Întreg de tăria dangătelor sale. El sări ca ars de un bici de foc, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nările desfăcute În vânt și Îmbrățișa aerul cu pleoapele strânse de plăcere, ca și cum ar fi iubit silueta unei femei ivită din fumul lăptos și unduios al țigării. Mă ustură gâtul și Îmi vine să scuip. Scuip violent. Scuip pe unde apuc. Devin atent, țintesc și lovesc nimicitor: o vază goală, din sticlă roșie, de pe masă, un suport de șervețele. Am ochit de la ceva distanță și ceasul spânzurat de perete. Un ceas de mână uriaș, galben - auriu, dintr-un plastic ordinar. Acum
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la banca unde lucrez eu? Asta nu, niciodată, nu concep să mă îngrop în cifre, nu! era răspunsul ei. Fugea și gândurile alergau o dată cu ea. Așa ajunse la casa Olgăi, bătu la ușă, intră și se așeză pe un scaun, apucând doar să zică: - Am... - Ce ai, fată dragă?...zise mama Olgăi. Ina repetă: am... dar nu putu să articuleze alte vorbe. Mama Olgăi i se adresă fiicei sale: - Adă-i un pahar cu apă, repede, nu vezi că e gata
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Dacă cineva i-ar fi întrebat la părăsirea sălii titlul peliculei vizionate, nici unul dintre ei n-ar fi fost în stare să și-l amintească. Alex o conduse până la poarta casei, voi să-și ia rămas bun, dar Ina îl apucă de mână și-i spuse pe un ton mai mult șoptit, ca pe o taină, care sub impulsul așteptării creștea nebănuit de mult, până ajunse în momentul declanșării: - Alex, dragule, da! Alex rămase ca electrizat. Clipa aceea scânteie pe cerul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
privirile înmărmurite ale portarului, liftierei, colegului din față sau ale managerului. Nimeni nu mi-a cerut nici o explicație pentru lipsa picioarelor mele, iar eu muream de frică pentru că nu știam ce să spun. Seara, înainte să sting lumina, m-a apucat aceeași frică. Începusem să mă tem că mâine voi constata dispariția unei alte părți importante a corpului meu, iar eu nu puteam face nimic în acest sens. Poate că, dacă nu aș adormi, atunci nu m-aș mai trezi dimineața
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Mara în jurul patului, doamna Aurelia în vârful lui. Și una, și alta se simțeau frumoase și seducătoare, cu rujul lucind pe buze și cu cerceii bătând ritmul pe gât. Doamna Aurelia adormi prima cu gândul că de mâine se va apuca de aerobic, îi mai trebuie doar niște teniși și un trening mulat pe corp. Mara visă că o să se întoarcă acasă și, în sfârșit, o să se îndrăgostească, pentru că acum avea și ea pantofi cu tocuri înalte și unghii vopsite tare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ceai și să scoată încet medicamentele din flacoane. Doamna Aurelia, un timp, nu spuse nimic, apoi o rugă insistent să plece măcar două zile. Însă nu rugămințile doamnei Aurelia, ci cearcănele maro din jurul ochilor o determinară pe Mara să se apuce să își facă bagajul. Își luă foarte puține lucruri, le aruncă într-o valiză mică de mână și la ora cinci după amiaza, după ce pregăti tratamentul pentru seară, Mara părăsi blocul din centrul orașului. La ora aceea bulevardul era încă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cinci după amiaza, după ce pregăti tratamentul pentru seară, Mara părăsi blocul din centrul orașului. La ora aceea bulevardul era încă aglomerat; Mara mai privi o secundă balconul de la etajul patru, de parcă îl vedea pentru ultima oară, și apoi traversă. O apucă pe Rosetti, apăsând în tocurile de la pantofi. Mergea repede, de la umbra unei umbreluțe la alta. Soarele ardea prin pânza cu reclame la Coca-Cola sau Carlsberg și prin frunzele copacilor din stație. Pe sub sutien deja i se scurgeau două firișoare de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]