15,564 matches
-
de obicei. Pentru cei ce vizează cititori din afara Islamului, există argumente pentru ambele opțiuni: spre a introduce mai bine în atmosferă specifică și a răspunde așteptărilor cititorului dornic de un anume exotism (cf. Kohn, 1983: 69), se va translitera numele arab; dacă se dorește însă facilitarea cunoașterii celuilalt pentru a determina o apropiere, e preferabila folosirea numelui generic al divinității din limba-țintă. „Constelațiile de nume” subliniază și nuanțează caracteristicile dumnezeirii. De aceea sunt atat de importante pentru oricine vrea să cunoască
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
au perceput aceeași semnificație că a lui Wal. De altfel, este foarte probabil ca aici s-a folosit această formă din motive de rimă111. 2.1.7.6. Œamad: SOI „cel veșnic”; ASM „Stăpânul” (cu notă: „O traducere a cuvântului arab œamad ce înglobează mai multe sensuri, din care reiese ideea de superioritate absolută”); GG „Absolutul” (cu notă: „atribut al lui Dumnezeu interpretat în mai multe moduri: Absolutul, Impenetrabilul, Insondabilul, Eternul, Totul, Infinitul etc.”); Marr „Sempiternus”; RB „le Seul”; DM „l
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
știe totul, căci păstrează totul în memorie 119 (în vederea judecății, am adaugă noi), în vreme ce primul are semnificația de „păstrător (al creației)”, „păzitor/ocrotitor (al credincioșilor)” și, ca atare, l-am inserat în alt câmp semantic (Statornic, Fidel 120). În limba arabă, verbul ≤afiða are ca sens principal „a păstra”, iar „a păstra în memorie” este unul dintre sensurile secundare. La traducerea în limba română pare oarecum forțată traducerea lui ≤"fið și a lui ≤afð cu „păzitor”. E foarte greu de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
verbului haymana ‘al", care ar fi „a supraveghea, a păzi”. Ipoteza lui Blachère, care se întâlnește și cu cea a lui Abó Zayd al-Balh și spre care înclină și Gimaret este că muhaymin are sensul aramaicului mehaymonÄ, ale cărui echivalente arabe sunt ’amn, „vrednic de încredere” și mu’min, numele precedent. 2.1.11.4. al-Wakl: SOI „ocrotitorul” (3, 167), „scut” (4, 83.131.169; 17, 67; 33, 3.47), „se îngrijește” (6, 102), „atotputernic” (11, 15), „scutitorul” (39
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
na bi-kum ra≤m (4, 29; 17, 66): „Dumnezeu este milostiv cu voi”. Aproape toți comentatorii vorbesc de sensul cvasi-identic al acestor două nume ce se aplică Aceluia care dă în cel mai înalt grad dovadă de ra≤mă. Lexicograful arab Õa‘lab consideră însă că ra≤m"n nu vine din aceeași rădăcina că ra≤m, ci de la un cuvant ebraic arabizat, necunoscut arabilor înaintea apariției lui în Coran; el argumentează că, dacă ar fi derivat de la ra≤mă, ar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ce se aplică Aceluia care dă în cel mai înalt grad dovadă de ra≤mă. Lexicograful arab Õa‘lab consideră însă că ra≤m"n nu vine din aceeași rădăcina că ra≤m, ci de la un cuvant ebraic arabizat, necunoscut arabilor înaintea apariției lui în Coran; el argumentează că, dacă ar fi derivat de la ra≤mă, ar fi putut fi și el, asemenea lui ra≤m, construit cu un complement și, de asemenea, daca ra≤m"n ar trebui înțeles că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mă, alături de ra≤m, deosebirea dintre cele două fiind, eventual, valoarea intensivă mai mare sau mai mică. Pentru a-i înțelege semnificația, este necesar așadar să știm ce se înțelege prin ra≤mă. În pofida traducerilor curente, din comentariile majorității autorilor arabi, ra≤mă ar rezulta că înseamnă în primul rând „bunătate, binefacere” (R"z), „blândețe, duioșie, bunăvoință” (Al-Mubarrad141); lipsește cu totul ideea de iertare pe care ar putea-o sugera calificativele „milostiv”, „îndurător”. Doar o parte minoritara a școlii mu‘tazilite
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Abó Ish"q al Isfar"’în explică numele de ′alm spunând că All"h „voiește să anuleze pedeapsă pentru păcat”157. Traducerea cu „Blând” ni se pare potrivită; are și o sonoritate asemănătoare, la fel de sugestiva că cea a cuvântului arab. Aici s-ar putea încadra și Karm158, daca acceptăm înțelesul pe care i-l dau Baghd"d („acela care uită slăbiciunile, iartă greșelile, este indulgent cu erorile”) și Hatt"b (acela care dăruiește binefacerile sale oamenilor și totodată le
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
IV-a (8), forma a II-a (1), a V-a (1), a VI-a (1) și a VIII-a (1). Acestea, când sunt derivate de la verbe de tip fă‘ăla și fă‘ila tranzitive, se folosesc adesea în limba arabă că adevărate substantive sau adjective ce arată o stare, o calitate sau o acțiune permanentă 159. Și mai frecvente sunt însă adjectivele derivate de la forma de bază a verbului, descrise de gramaticii arabi că „asemănătoare cu participiul activ sau pasiv
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ila tranzitive, se folosesc adesea în limba arabă că adevărate substantive sau adjective ce arată o stare, o calitate sau o acțiune permanentă 159. Și mai frecvente sunt însă adjectivele derivate de la forma de bază a verbului, descrise de gramaticii arabi că „asemănătoare cu participiul activ sau pasiv” (œf"t mušabbaha bi-’asm"’ al-f"‘îl wa-l-maf‘ól): cele de tip fă‘l (31), fă‘ól (6) și fă‘l"n (1: Ra≤m"n), toate cu sens intensiv. Apropiată că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
bi-’asm"’ al-f"‘îl wa-l-maf‘ól): cele de tip fă‘l (31), fă‘ól (6) și fă‘l"n (1: Ra≤m"n), toate cu sens intensiv. Apropiată că sens de acestea este forma fă‘‘"l (9), denumită de gramaticii arabi ism al-mub"lagha derivată de la f"‘îl, căci și ea conține „ideea de intensitate sau obișnuință”160. Că grad de intensitate, aceasta din urmă este considerată superioară celorlalte (fă‘l, fă‘ól și fă‘l"n). Formele de tip fă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și cum era de așteptat de la convingerile traducătorilor, lucrarea nu este propriu-zis o traducere, ci își propune doar să redea cât mai fidel sensurile referențiale, preocuparea pentru valorile stilistice fiind minimă, si se adresează fie musulmanilor, pentru care doar textul arab este cel autentic, fie celor care se interesează de islam în vederea aderării la această religie. De aceea, textul este însoțit de ample introduceri și comentarii ce se constituie într-o adevărată cateheza. Traducerea realizată de George Grigore (2000) este rodul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
alcătuită de astă dată din numele generic articulat cu articol hotărât urmat de participiul formei nipe‘al a verbului ’"mân - este deci din aceeași familie lexicala cu cele trei nume de la paragraful anterior. Formă nipe‘al are drept corespondent în arabă formă infa‘ala219, având aceeași valoare de reflexiv. Practic expresia este sinonima cu numele anterioare 220. Doar structura ei gramaticala diferită ne-a determinat să o analizăm aparte. Semnificații de bază: divinitate sigură, neschimbătoare, fidelă. 3.1.12.3. NoțQr
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care se poate considera că formează o expresie: Dumnezeu este Cel care aude, vede. Biblia vorbește despre atotcunoașterea lui Dumnezeu folosind doar metaforă vederii. De remarcat că verbul din ebraica r"’"h are aceeași rădăcina și semnificație că și verbul arab ra’". 4.2.11. al-′akm (2.1.8.12.) și sophía (3.2.2.11.1.). Numele coranic este adjectiv, caracterizându-l pe Dumnezeu că „înțelept”, pe când cel biblic este substantiv: înțelepciunea personificata din unele texte sapiențiale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
prezent („vede”), în cea de-a doua, cu un substantiv precedat de prepoziție („cu putere”) și în cea de-a treia, cu un substantiv („Martor”). În lista însă este transferat cu un nume de agent, „Hrănitorul”. Într-adevăr, în limba arabă modernă, unicul sens al verbului ’aq"ta, de la care este derivat Muqț este „a hrăni”316. Acest sens al lui Muqț e consemnat chiar și în A Dictionary and Glossary of the Kor’an (1873) al lui John
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mai mare de traduceri bine realizate, atât ale Coranului, cât și ale Bibliei vor spori întotdeauna înțelegerea acestor cărți fundamentale pentru cultură și spiritualitatea unei uriașe părți a omenirii. tc "" Bibliografietc "Bibliografie" A. Lingvistică, Teoria traducerii Anghelescu, Nadia, 2000, Limba arabă în perspectiva tipologica, Editura Univers Enciclopedic, București. Bidu-Vrănceanu, Angela, Cristina Călărașu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaș, Gabriela Până Dindelegan, 1997, Dicționar general de stiinte - Științe ale limbii, Editura Științifică, București. Buzzetti, Carlo, 1993, La Bibbia e la sua traduzione - Studi tra
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al-karm, Al-Hay’a al-‘!mma li-Șu’ón al-Mat"bi‘ al-’Amriyya, Egipt 1392H. Coranul cel Sfânt, traducerea sensurilor și comentarii, 1998, traducere și editare, Asociația Studenților Musulmani din România, Editura Islam, Timișoara. Le Coran. Traduit de l’arabe par Jean Grosjean, coll. „Points”, série „Sagesses”, éd. Philippe Lebaud, 1979. Ali, Abdullah Yusuf, Ashraf, Muhammad, 1969, The Holy Qur-an - text, translation and commentary, Kashmiri Bazar, Lahore (text bilingv arab-englez). Arberry, J. Arthur, 19983, The Koran, translated with an Introduction
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2000, Coranul, Traducere, prezentare note și index, Editura Kriterion, București. Isopescul, Silvestru Octavian, f. a, Coranul, traducere din arabă (actualizarea ediției apărute în 1912 la Cernăuți), Editura ETA, Cluj. Kasimirski, M., 1847, Le Koran, traduction nouvelle faite sur le texte arabe, avec notes, commentaires et préface du traducteur, Paris. Marracci, Ludovico, 1698, Refutatio Alcorani, Patavia, Typogr. Seminarii. Masson, D., 1980, Essai d’interprétation du CORAN Inimitable, Dar al-Kitab al-Lubnani, Beirut (text bilingv arab-francez). 2. Biblia Biblia, 1795, Blaj. Biblia adică Dumnezeiasca
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
by Claude Geffré et Jean-Pierre Jossua, pp. 67-78. Feodorov, Ioana, 1995, „Derivatives of the root Š-D-D în classical lexicographic definitions”, Proceedings of the Colloquium on Arabic Linguistics, Bucharest August 29, September 2, 1994, Part One, University of Bucharest, Center for Arab Studies, Bucharest. Geffré, Claude, 1992, „La portée théologique du dialogue islamo-chrétien”, Islamochristiana 18, pp. 1-23. Id., 1998, A Historical Introduction to Islamic Theology. Muhammad and the Classical Period, P.I.S.A.I., Rome. Id., 1999, Théologie musulmane - tome ÎI - Le crédo, P.I.S.
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Rome. Id., 1999, Théologie musulmane - tome ÎI - Le crédo, P.I.S.A.I., Rome. Gimaret, Daniel, 1988, Leș noms divins en Islam? Exégèse lexicographique et théologique, col. Patrimoines, Cerf. Grigore, George, 1997, Problematică traducerii Coranului în limba română, Editura Ararat, București. Ibn ‘Arabi, 1988, Leș Illuminations de la Mecque, textes choisis présentés et traduits de l’arabe en français ou en anglais sous la direction de Michel Chodkiewicz, Sindbad, Paris. Jolivet, Jean, 2001, La teologia degli arabi, trad. Antonio Tombolini, col. Eredità Medievale, ISTeM
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în limba română, Editura Ararat, București. Ibn ‘Arabi, 1988, Leș Illuminations de la Mecque, textes choisis présentés et traduits de l’arabe en français ou en anglais sous la direction de Michel Chodkiewicz, Sindbad, Paris. Jolivet, Jean, 2001, La teologia degli arabi, trad. Antonio Tombolini, col. Eredità Medievale, ISTeM/Jaca Book, Milano. Jomier, Jacques, 1998, „Leș 99 beaux noms divins”, în La Vie Spirituelle, 726/ marș, pp. 147-153. Masson, Denise, 1976, Monothéisme coranique et monothéisme biblique - Doctrines comparées, Desclée de Brouwer (Préface
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
reflexivitatea este un act complet sau incomplet al sufletului. De la Alexandru din Afrodisia și Siger din Brabant, pentru care faptul de a te cunoaște pe tine însuți are loc întotdeauna doar ca obiect și până la celebra reditio completa a anonimului arab Liber de causis, problema a fost dezbătută și are soluții contradictorii, slujind drept fundament al teoriilor conștiinței în Evul Mediu latin. Pentru Plotin, reflexivitatea incompletă ține de condiția umană prin excelență, astfel încât uitarea de sine este condiția oricărei inspirații divine
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
atât de importantă în procesul creativ. Acesta este motivul pentru care o parte din cele mai mari opere de artă, ca și primele științe, s-au dezvoltat în orașe care erau centre comerciale. Renașterea italiană s-a datorat, parțial, influențelor arabe și din Orientul Mijlociu pe care negustorii și însoțitorii lor le-au adus în Florența și în porturile Veneția, Genova și Napoli. Faptul că perioadele de instabilitate socială coincid adesea cu creativitatea (Simonton, 1991) se datorează, probabil, sinergiei care rezultă atunci când
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
este cel care se află la vedere.” (E.A. Poe) Pentru că tot ceea ce este ținut ascuns de către cineva, trezește curiozitatea altora. În general, curiozitatea omului este foarte greu de stăpînit: „Dacă vrei să ascunzi ceva, ascunde-l În ochii soarelui” (proverb arab). * „Succesul face morale unele nelegiuiri.” (P. Syrus) Explicația constă În faptul că „succesul” este creator nu numai de iluzii, ci și de invidii: reușita unora În obținerea, de exemplu, a unor mari averi, sau a unor Înalte poziții sociale, Îi
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
răsar pretutindeni mănăstiri. Niciun semn de viață din tabăra filosofilor; aceeași remarcă este valabilă pentru arte și litere... Islamului îi trebuie doar câțiva ani pentru cucerirea unui număr considerabil de țări: la moartea Profetului, partea cea mai importantă a lumii arabe e cucerită. Primul calif î632-651) își întinde supremația asupra Persiei îIranul), Irakului, Siriei, Armeniei, Egiptului, Cirenaicii îLibia). Omeyyazii î651-750) adaugă acestui vast teritoriu o parte din Asia Mică, Maghrebul îTunisia, Algeria și Marocul de azi), dar și Portugalia și Spania
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]