12,940 matches
-
ani mai tîrziu, Trives a publicat o carte Evoluția socială, în care nu a amintit nimic de selecția naturală care echilibrează cele două tendințe. Nu ne putem baza pe genele noastre pentru a ajunge la utopie și nici măcar la niște aranjamente optime. Nu ne putem mulțumi doar să avem o inteligență machiavelică; trebuie și să o folosim cooperant, nu egoist. CONCLUZIE Datele studiate în această carte, adunate din multe surse și prezentate laolaltă, favorizînd lucrările în limba engleză, nu sînt nici
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciună Auto-amăgirea și autoiluzionarea Acordul tacit 8 A spune și a depista minciunile Socializarea și personalitatea Învățarea artei de a minți Limbajul Depistarea minciunilor 9 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 10 Evaluări 303 11 Sînt minciunile necesare? 319 Perspective evolutive 319 Aranjamente optime .331 Concluzie 345 Referințe bibliografice 351 În aceeași colecție au mai apărut: 1. *** Ortografia limbii române 2. George Nicolescu: Magia aurului 3. Ioan Oprea: Lingvistică și filosofie 4. Al. Husar: Ideea europeană 5. Anton Carpinschi: Deschidere și sens în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a depista minciunile 261 Socializarea și personalitatea 271 Învățarea artei de a minți 273 Limbajul 281 Depistarea minciunilor 302 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 301 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 318 Evaluări 317 Evaluări 350 Sînt minciunile necesare? 329 Perspective evolutive 343 Aranjamente optime 349 Concluzie 352 Sociologia minciunii 387 Referințe bibliografice 390 Sociologia minciunii 389 Cuprins 392 Sociologia minciunii 391 Sociologia minciunii 393 Sociologia minciunii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
afirmația surprinzătoare conform căreia "teoria este mereu pentru cineva și pentru un anumit scop". Într-una din cele mai influente distincții din domeniu, Cox susține că neorealismul are ca scop rezolvarea problemelor, principala sa sarcină fiind să se asigure că aranjamentele politice majore "funcționează mai lin" prin minimizarea potențialului pentru conflict și război. Bineînțeles, Cox nu subestimează importanța acestei strădanii, dar el pune sub semnul întrebării suficiența sa. Principala problemă, din punctul său de vedere, este că neorealismul presupune că lumea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
prin eliminarea conflictului global și prin adoptarea principiilor legitimității care au evoluat de-a lungul timpului în sistemele politice naționale. Aceasta constituie o abordare "din interior spre exterior" a relațiilor interna-ționale, prin care comportamentul statelor poate fi explicat prin examinarea aranjamentelor lor interne. De asemenea, ea duce la ipoteza importantă a lui Doyle conform căreia "democrațiile liberale doresc mai mult decât orice să evite utilizarea forței în relațiile dintre ele", o viziune ce respinge propoziția realistă potrivit căreia natura anarhică a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Walt 2002). Concluzie La începutul acestui capitol am argumentat că liberalismul a fost o abordare din interior spre exterior a relațiilor internaționale, deoarece liberalii sunt în favoarea unei lumi în care endogenul determină exogenul. Intenția lor este de a extinde legitimitatea aranjamentelor politice interne din statele democratice către relațiile dintre toate statele-națiune. Cu alte cuvinte, liberalii cred că societatea democratică, în care libertățile civile sunt protejate iar relațiile de piață au prioritate, poate avea o analogie internațională sub forma unei ordini globale
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Mayall 1996). O excepție este Jackson (2000: 181), care crede că natura diversă a societății internaționale din era postcolonială face cu atât mai importantă apărarea concepției pluraliste asupra societății internaționale, pe care Jackson o privește ca pe cel mai bun aranjament inventat până acum pentru promovarea relațiilor pașnice între societăți care-și valorizează diferențele și independența. Cât despre Bull (1977: 317), acesta credea într-adevăr că un cosmopolitism al elitelor era pe cale să apară și observatorii ar putea adăuga acum că
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
1994a: 56) preconiza forme noi ale comunității politice în contextul cărora statul nu mai are la dispoziție "un spațiu pe care să îl ...domine" și pe care "nu l-a dominat niciodată fără să-l dividă". Aici trebuie evidențiate noile aranjamente politice care sunt în unele privințe mai cosmopolite decât cele care le-au precedat (deoarece sunt preocupate de dreptul tuturor ființelor umane la un trai decent), mai sensibile la diferențele culturale sau de alt tip (concretizând astfel una din marile
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
să obțină legitimitate. În momentul în care un principiu internațional, o normă socială sau o instituție își pierde legitimitatea sau atunci când consensul nu mai există, etica discursivă intră în scenă ca metodă de a decide consensual privind noile principii sau aranjamente instituționale. Conform eticii discursive, principiile politice, normele sau aranjamentele instituționale nou încheiate pot fi considerate valide doar dacă sunt aprobate de toți cei care vor fi afectați de către ele (Habermas 1993: 151). Există trei trăsături ale eticii discursive care merită
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
internațional, o normă socială sau o instituție își pierde legitimitatea sau atunci când consensul nu mai există, etica discursivă intră în scenă ca metodă de a decide consensual privind noile principii sau aranjamente instituționale. Conform eticii discursive, principiile politice, normele sau aranjamentele instituționale nou încheiate pot fi considerate valide doar dacă sunt aprobate de toți cei care vor fi afectați de către ele (Habermas 1993: 151). Există trei trăsături ale eticii discursive care merită menționate pentru scopurile noastre. În primul rând, etica discursivă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o înțelegere reciprocă bazată pe un consens motivat, punând în discuție pretențiile de validitate implicate în orice comunicare" (Risse 2000: 1-2). Combinând impulsurile inclusive și pe cele democratice, etica discursivă oferă o metodă ce poate testa ce principii, norme sau aranjamente instituționale ar fi "la fel de bune pentru toți" (Habermas 1993: 151). În al treilea rând, etica discursivă este o formă de raționare moral-practică. Prin urmare, ea nu este ghidată doar de calcule utilitariste și nici de un concept impus de "viață
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cea regională sau cea internațională?" În condițiile globalizării, este corect ca etica discursivă să pună întrebări nu numai referitor la "cine" să fie implicat în procesele decizionale, ci și "cum" și "unde" trebuie luate aceste decizii. Cheia, aici, este "dezvoltarea aranjamentelor instituționale ce concretizează idealul dialogic" la toate nivelurile de viață socială și politică (Linklater 1999). Aceasta direcționează atenția către o sferă publică globală sau internațională în care "evenimentele sociale, actorii non-statali și "cetățenii globali" intră în dialog cu state și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Din punctul de vedere moral conținut în etica discursivă, statul suveran, ca formă de comunitate, este nedrept, deoarece principiile de includere și de excludere nu sunt rezultatul dialogului deschis și al deliberării, unde toți cei care vor fi afectați de aranjament au avut posibilitatea de a participa la discuție. Împotriva naturii exclusive a legăturii sociale de la baza statului suveran, etica discursivă are scopul inclusiv de a "securiza legătura socială între toți și toți" (Habermas 1987: 346). Într-un fel, este o
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
practică idealul lui Kant al unei comunități de co-legiuitori care să cuprindă întreaga umanitate (Linklater 1998: 84-9). După cum afirmă Linklater (1998: 10), "toți oamenii au prima facie dreptul egal de a lua parte la comunitățile discursive universale care decid legitimitatea aranjamentelor globale". Pe scurt, etica discursivă promovează un ideal cosmopolit în care organizarea politică a umanității este decisă printr-un proces de dialog neconstrâns și nerestricționat. Concluzie Nu putem nega faptul că teoria critică internațională a avut o mare contribuție la
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Scopul teoriei critice internaționale de a obține o teorie și o practică alternativă a relațiilor interna-ționale se bazează pe posibilitatea de a depăși dinamica exclusivă asociată cu sistemul modern de state suverane și de a stabili un set cosmopolit de aranjamente care vor promova mai bine libertatea, dreptatea și egalitatea pe glob. Ea este, astfel, o încercare de regândire radicală a fundamentelor normative ale politicii mondiale. Traducere de Gabriela DIMUICĂ Capitolul 7 Postmodernismul Richard Devetak Postmodernismul rămâne una dintre cele mai
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dar nu ca pe un scop în sine, cu condiția ca între state să existe o configurație de putere stabilă, bipolară. În consecință, din perspectiva waltziană, singurul tip de putere care contează cu adevărat este capacitatea "Marilor Puteri", ale căror aranjamente bipolare sau multipolare aduc o ordine limitată într-un context internațional anarhic. Cum sunt genizate conceptele de putere din Relațiile Internaționale? În critica făcută de Tickner (1988) celor șase principii ale politicii de putere ale lui Morgenthau, înțelegerea realistă a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
constitutive care păreau solid implantate în proiectul statului-națiune"5. În statul național modern, teritoriul, autoritatea și dreptul se ordonau centripet. Mondializarea le-a dezagregat, le-a destabilizat, statul pierzând părți din ele în profitul instituțiilor globale. Sunt tot mai evidente aranjamente care nu sunt exclusiv naționale sau exclusiv globale, ci articulează ordini spațio-temporale diferite, care au viteze diferite, în care se manifestă "efectele zonei de frontieră" unde regulile nu sunt prea clare... Sociologii gândesc încă în registrul în care naționalul este
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de dezvoltare și promovare. În ciuda mondializării, așteptările consumatorilor continuă să varieze în funcție de țară. Concluzii Capitalismul ar putea funcționa cu înțelepciune dacă ar diminua inegalitățile, exploatarea, conflictele legate de proprietate. Din păcate, capitalism ... înseamnă toate acestea. Și atunci rămâne speranța reformării aranjamentelor instituționale, a unor modificări culturale, a unor mentalități 124. Acum se vizează piața fără frontiere, statul planetar, societatea civilă mondializată, toate fiind în "durerile facerii". Fundamentele unității societale se bazează pe principiul binelui comun realizat prin exercitarea interesului individual, dar
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
dimensiuni ale gândirii ce au problematizat ideologia într-o manieră complexă, deși nu rămasă, în continuare, fără întrebări lipsite de răspunsuri. Este vorba despre domeniul teoriei politice și, respectiv, despre acela al epistemologiei. Dacă primul vizează relația ideologiei cu instituțiile, aranjamentele și practicile proprii organizării spațiului socio-politic, cel de-al doilea se referă la poziția acesteia în cadrul procesului cunoașterii. Mă interesează, de aceea, să pun sub lupă, într-o primă etapă, principalele concepții asupra ideologiei conturate din perspectiva teoriei socio-politice, pentru ca
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
politice, fără să conteze dacă aceste acțiuni intenționează să prezerve, amendeze, dezrădăcineze sau reconstruiască o ordine socială dată"43. "Un sistem de idei și credințe susținute normativ și factual, precum și de atitudini ce slujesc un model particular de relații și aranjamente sociale, și al căror scop este de a justifica un model specific de comportament, pe care susținătorii săi caută să-l promoveze, realizeze, atingă sau mențină"44. "Un sistem de credințe și valori fundamentat emoțional, saturat mitologic și legat de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
teoria ne oferă posibilitatea de a vorbi despre o situare dominantă și despre una subordonată. În gândirea marxistă, ideologia este asociată claselor dominante, dar teoriile mai recente extind relațiile de dominație dincolo de relațiile de clasă. Din acest unghi, ideologia "servește aranjamentelor instituționale stabile prin explicarea, justificarea și solicitarea suportului pentru un sistem particular de stratificare a cărui cădere sau demisie ar conduce la dezintegrarea unui model particular de control"73. Pe de altă parte, se poate vorbi de prezența ideologiei și
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
operată nu prin consens, ci prin propagandă și, în ultimă instanță în caz de opoziție socială față de autoritate -, prin represiune. O astfel de eventualitate are șanse foarte reduse de a apărea, desigur, în societățile pluraliste, acolo unde practicile sociale și aranjamentele instituționale au consolidat sisteme social-politice în care legitimarea autorității este înnoită periodic și, odată cu ea, funcția însăși de integrare a ideologiei își poate repune în joc surplusul de valoare a puterii. Nu există însă o astfel de posibilitate în societățile
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ajuns la "acordul neforțat" de a considera că modul de organizare al comunității noastre este propriu "celei mai bune lumi dintre toate lumile posibile", cei pe care vrem să-i integrăm în etnocentricul "noi" să nu fie convinși de instituțiile, aranjamentele sau practicile noastre sociale și politice. Or, o astfel de situație lasă, din punctul meu de vedere, ușa larg deschisă ideologiei, astfel că inclusiv eventuala "inutilitate" a conceptului pe care Rorty o poate invoca trebuie repusă în discuție. De primul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
situația de a depăși o astfel de înțelegere prin apel la o semnificație alternativă. Este vorba despre cea potrivit căreia interesul (în funcție de care o comunitate decide ce este "bine" pentru membrii săi) e legat de acele instituții, practici, valori și aranjamentele sociale și politice față de care membrii comunității au o afinitate deosebită întrucât asigură un sens al identității și continuității dintre generații, ca și standardele unei societăți civilizate și pe care încearcă în permanență să le îmbunătățească, în scopul de a
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
o discuție liberă, ceea ce este bine pentru ei, prezența ideologiei este din nou vizibilă, ca modalitate de legitimare a credințelor despre binele comunitar. Problema este, așa cum am văzut și când am adus în atenție "argumentul discuției libere", că, având instituții, aranjamente, practici și valori diferite, comunitățile diferite pot avea, în interesul util de a și le îmbunătăți, credințe diferite despre ceea ce înseamnă "bine". Încă o dată, chiar evitând relativismul epistemologic, rămâne prezent relativismul etic. Deși, referindu-mă la ceea ce am circumscris prin
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]