6,861 matches
-
pentru că pătrunderea în forță a acestor modele pune probleme. Două tradiții se întîlnesc într-o nouă conjunctură pentru a explica șocul pe care-1 reprezintă asimilarea romantismului de către tinerimea moldo-valahă. Una este cea care cuprinde cultura Luminilor și scrierile reprezentanților Școlii Ardelene. Cealaltă ar fi de găsit în moștenirea și circulația textelor și idealurilor Revoluției franceze. Influența Revoluției asupra cîtorva curioase spirite din spațiul moldo-valah este foarte controversată în măsura în care aceasta este greu de măsurat. Istoricul Andrei Pippidi a încercat, în 1989, o
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pierdut din cauza acestei acțiuni creștine". Pentru a lumina acțiunea în curs, sînt invocate două modele: modelul revoluționarilor din Transilvania și modelul creștinismului. "Frați români, respectați proprietatea și persoanele, adunați-vă cît puteți de mulți, înarmați-vă, faceți ca frații voștri ardeleni! Uitați-vă cum s-au adunat atîtea mii de oameni fără ca să fi fost cea mai mică alarmă, cea mai mică dezordine. Să nu vă fie teamă decît de Dumnezeu și atunci veți putea striga, fără rușine, că Dumnezeu este
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ca Mavrocordat, de exemplu, lăsînd pe liberali să ocupe sălile primăriei. Grupul provoacă imediat o oarecare nemulțumire în oraș. Atmosfera nu este favorabilă pentru critică, ci pentru mobilizarea patriotică în jurul ideii de națiune, de latinitate a ei, în jurul idealurilor Școlii Ardelene. La Iași, reprezentantul acestei școli patriotice, latiniste și pașoptiste este profesorul Bărnuțiu care vine din Transilvania, fiind aureolat de trecutul său pașoptist. El predă filosofia și este un profet pentru studenții săi discipoli care îl urmează și îl imită cu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
independență, obsesii identitare care privesc nivelul, caracterul civilizat sau barbar al romanității. Dar junimiștii pretind că abordează aceste probleme într-un fel nou, care descalifică opera generației de la 1848. Poziția adoptată îi transformă pe junimiști în ținta atacului membrilor Școlii Ardelene, dar și a liberalilor. Revista lor, fondată în 1867, Convorbiri literare, polemizează cu Revista Contimporană din București. Confruntarea are loc în 1866 pe terenul politic: junimiștii se declară în favoarea candidaturii unui prinț străin, în timp ce o facțiune liberală din Iași din jurul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în componența românismului. Or, viața trăită este complexă, în cadrul populației românești din Transilvania existînd dezbateri și divergențe. În ultimul deceniu al secolului XIX, viitorul politic, al românilor din Transilvania este nesigur. Puterea de atracție a Vechiului Regat este neînsemnată: pentru ardeleni, ordinea habsburgică oferă garanția supraviețuirii naționalității împotriva pericolelor expansiunii slavismului, a germanismului și a naționalismului maghiar iacobin, centralizator și asimilator. Cît despre patrioții din Basarabia, ei deplîng în 1907 faptul că au de a face, ca recurs împotriva rusismului țarist
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fondată pe dreptul istoric: patrioții aduc dovezi ale egalității națiunii române cu cea ungară la originile existenței politice a Transilvaniei. Excluderea românilor din viața politica datează de la luptele sociale și religioase din secolele XV și XVI, Barițiu reia tezele Școlii Ardelene asupra continuității daco-romane... Formarea Partidului Național Român intervine în timp ce se dezvoltă o tendință nouă în interiorul elitelor transilvane, marcată de o voință de apropiere româno-ungară, apropiere menită să blocheze clanurile panslavismului imperialist din Balcani și Europa Centrală. Unul din înflăcărații avocați
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Dramă pentru transilvănenii mobilizați în armata austro-ungară, dramă pentru românii din Regat al căror viitor depinde de decizia regelui, credincios alianței din 1883, și a partidelor politice divizate. În Transilvania, este proclamată legea marțială și este decretată mobilizarea generală. Lingvistul ardelean Sextil Pușcariu evocă în Memoriile sale acest moment dificil. Aflat în vacanță în România, el se întoarce apoi în Transilvania, acceptînd să fie încorporat. De ce? "Am făcut rapid următorul raționament: puteam să rămîn în România unde eram în siguranță. Nimic
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
al cărui președinte este luliu Maniu, înconjurat de personalități ca Lucaciu, Alexandru Vaida-Voevod, Octavian Goga, Aurel Vlad, Ștefan Cicio-Pop. O delegație este trimisă la București pentru a înmîna solemn rezoluția care proclamă Unirea. La 24 decembrie, Bucureștiul ratifică actul. Militantismul ardelenilor din toamna anului 1918 a cîntărit, fără îndoială, greu asupra deciziei lui Wilson de a recunoaște principiul unității naționale române. Anturajul președintelui american era preocupat, cu siguranță, de soarta minorităților naționale din Transilvania, însă era de acord cu principiul autodeterminării
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Dumnezeu și a lumii răspunderea pentru soarta țării. Această mână de oameni a și fost aceea sub auspiciile căreia s-au întins Țările pîn-în Nistru, pîn-în Varna, dincolo de ținutul Vidinului, în Făgăraș și Amlaș, în Pocuția și Podolia, la Bistrița ardeleană, și tot acelei mâne de oameni datorim existența de acum a Țărilor. Răul inaugurat sub fanarioți devine însă și mai acut sub Regulament, căci, deși această legiuire a adus în multe privinți bine, în această una privință ea a prefăcut
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pentru că guvern și partide se întrec în a face imposibilă existența oricării suflări omenești care nu cugetă, nu vorbește, nu scrie ungurește. Aceasta este cum s-ar zice obiectul de politică internă ce s-ar pune înaintea unei conferințe a ardelenilor. Cât despre politica externă, "Telegraful romîn" crede că ea trebuie să provoace pe românii din Ardeal a fi mai cu atenție la viitorul ce li se pregătește. Este adevărat - zice acea foaie - că nu ardelenii vor îndupleca pe vreuna sau
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
1880] {EminescuOpXI 404} ["ADEVĂRUL DOARE... Adevărul doare. Lecția cartagineză pe care ne-am permis a o da onorabililor adversari de la "Presa" i-a făcut să-și piardă mințile și să vorbească în bobote. Patru coloane și jumătate de injurii în contra ardelenilor sânt răspunsul la adresa falsă ce se dă la observațiile noastre. Eroarea cu Carthago a fost un lapsus calami, adică l-a luat pe autorul Scrisorilor condeiul pe dinainte. Autorul Scrisorilor din "Presa" știa foarte bine, precum ne declară, că atunci
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
forma numită acusativum cum infinitivum. Oare acusativum cum infinitivum tot un lapsus este? Limba latină e ca o femeie frumoasă, dar cam crudă, onorabili confrați, față cu lasciva bătrânețe care-ar voi să abuzeze de ea. Prin simple injurii adresate ardelenilor genul substantivelor latinești nu se schimbă, nici prepoziția cum nu-ncetează a cere ablativul, c-un cuvânt accusativus cum infinitivo nu devine așa de lesne acusativum cum infinitivum. Dar să lăsăm astea. Înțelegem ca cineva care nu știe a scrie
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
limbă. Dar cine focu-l mai îndeamnă pe autorul Scrisorilor de-a face citate latinești când nu le știe? Deșertăciunea? Iată ce pate deșertăciunea când simulează a ști ceea ce nu știe. Dar momente de adevărată petrecere ne-au cauzat injuriile asupra ardelenilor, petrecere la care nu ne putem opri a-l face părtaș pe publicul cititor. Iată într-adevăr câteva pasagii din "Presa" care nu vor lipsi a face efectul cuvenit. "Timpul" începe revista sa de luni cu o frază, care atinge
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Presa" ar pierde prinsoarea, pentru că scriitorul revistei din "Timpul" nici e avocat, nici a dorit vreodată să fie. Dar ce ridicole devin toate declamațiile acestea ale "Presei" față cu declararea limpede ce facem că autorul articolilor din "Timpul" nici e ardelean, nici neam de neamul lui n-a fost ardelean! Ce gratuite sânt toate gingășiile adresate Maioreștilor și Laurianilor, precum și bietului liceu din Blaj, față cu adevărul net că adversarul "Presei" e născut în România, din părinți născuți asemenea în România
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nici e avocat, nici a dorit vreodată să fie. Dar ce ridicole devin toate declamațiile acestea ale "Presei" față cu declararea limpede ce facem că autorul articolilor din "Timpul" nici e ardelean, nici neam de neamul lui n-a fost ardelean! Ce gratuite sânt toate gingășiile adresate Maioreștilor și Laurianilor, precum și bietului liceu din Blaj, față cu adevărul net că adversarul "Presei" e născut în România, din părinți născuți asemenea în România, români get-beget cum ar zice turcul! Nu se face
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
unei părți a poporului românesc, ridiculizând... ce? Greutățile cu cari acesta se luptă pentru păstrarea limbei și a naționalității lui. O ultimă observație. Deși de astă dată onor. confrate de la "Presa" se ceartă cu căciula sa proprie și maltratează pe ardeleanul scornit de imaginația sa, totuși intenția de-a ne adresa invective personale e destul de evidentă pentru a ne face să declarăm că în cazuri de recidivă din partea organului Centrului vom fi siliți a recurge la mijloace mai energice de represiune
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Cronicar pe Frontiera Poesis (2007), Cronicar pe Frontiera Poesis, II (2012); Satu Mare/ Szatmárnémeti/ SathmarPoezie și arhitectură, postfață, antologie realizată de George Vulturescu, Ed. Solstițiu, Satu Mare, 2014; Mihai Eminescu și scriitorii sătmăreni. Documente de istorie literară Studii critice, Editura Școala Ardeleană, 2015, Cluj-Napoca (Coordonator ediție) interviuri: Poesis. Conturul secret al literei (2009); ediții bilingve: Augenlieder, gedichte, (trad. de Christian W. Schenk și Simone Reicherts-Schenk), Germania (1996); Traite sur l'Oeil Aveugle (trad. de Sabrina Russo), Libra/Humanitas, Montreal (2004); The North
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Pompiliu și va fi străbătut regiunea Bihorului ori a Sătmarului..." 13. De asemenea, să re-atragem atenția că Perpessicius ridica această problemă: "majoritatea textelor populare, doine și strigături din anii aceștia (n.n. "în timpul studiilor de la Viena și Berlin") sunt de proveniență ardeleană"14, ceea ce explică dorința sa pentru proiectatele conferințe de la Șomcuta Mare (conf. Ms. 2257/fol.58). Însă, până la întâlnirea cu cei doi ardeleni M. Eminescu parcursese paginile unor cărți de istorie (dintre care Letopisețele lui M. Kogălniceanu, care circulau la
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
populare, doine și strigături din anii aceștia (n.n. "în timpul studiilor de la Viena și Berlin") sunt de proveniență ardeleană"14, ceea ce explică dorința sa pentru proiectatele conferințe de la Șomcuta Mare (conf. Ms. 2257/fol.58). Însă, până la întâlnirea cu cei doi ardeleni M. Eminescu parcursese paginile unor cărți de istorie (dintre care Letopisețele lui M. Kogălniceanu, care circulau la elevii din Cernăuți) și își completează studiile devorând paginile unor istorici austrieci, germani, maghiari, pe toată perioada petrecută la Viena (1869-1873). În urma acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Ungariei dărui voievodului Balcu, fișpan în Satmariu, și fraților săi cetatea Arieșului..." iar la p. 410 o formă foarte rar întâlnită în documentele istorice "Satmare" (nota referitoare la anul 1365). Fișat, cartografiat cu exactitate, mereu reîmprospătat prin discuțiile cu prietenii ardeleni amintiți, ținutul Sătmarului revine în articolele lui M. Eminescu. Anul 1882 este cel mai bogat în exemplificări: "...Azi limba este una de la Satmar până în Cetatea Albă de lângă Nistru, de la Hotin până în Granița militară, azi datina e una, rasa e una
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
s-a născut în Tămaia la 16 aprilie 1836. În 1885 termină liceul la Oradea și urmează studii de teologie la institutul "Sf. Barbara" din Viena. În 1859 este hirotonit preot, căsătorit cu Iulia Vultur, descendentă a unei vechi familii ardelene. Până în 1861 lucrează ca profesor în Beiuș. Din 1862 va funcționa la parohiile din Sarcău (jud. Bihor), Resighea și Homorodul de Mijloc din județul Satu Mare. Ajunge paroh și protopop greco-catolic la Carei unde și moare, ca arhidiacon al părților sătmărene
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cu care iese în public vor fi cele din Laecrimioarele invaetaeceilor gimnaesiaști de'n Cernaeuți... din 1866 prilejuite de moartea profesorului său, Arune Pumnul. Mult mai sigur este că M. Eminescu va fi citit poeziile lui G. Marchiș întrucât periodicele ardelene circulau la Cernăuți. Aerul "preeminescian" al poemelor lui G. Marchiș și sonoritatea limbii pot fi rolul "frumuseții" limbii din zona Sătmar-ului pe care însuși poetul de la Ipotești l-a apreciat, mai târziu, în articolele sale. Ba mai mult, cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
specificând clar: "din părțile Sătmarului" îl așază și pe V. Lucaciu (p. 27).23 Într-un alt loc (cap. Eminescu la Viena, p. 56) păstrează cam aceiași ordine când se referă la studenții vienezi din cadrul "Societății literare" "...mai ales bucovineni, ardeleni de la Sibiu, de la Brașov și de la Năsăud, vreo doi-trei bănățeni ori ungureni, cei mai mulți înaintați în studii, câteva doctoranzi...". Fără să indice vreun nume, și aici I. Slavici păstrează părțile "ungurești" în care este inclus Sătmarul. Să vedem dacă datele despre
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
născut la doi ani după M. Eminescu în 1852. M. Eminescu era la Viena în perioada 1869-1872. V. Lucaciu pleacă la studii la Roma în 1868, iar în 1870 obține titlul de Doctor "Magna cum Laude". Se știe că drumul ardelenilor spre Roma era, în acea perioadă, prin Viena, cum exista o strânsă legătură între studenții de la "Sf. Barbara" din Viena și cei de la "De propaganda fide" din Roma nu este de loc exclus ca V. Lucaciu să nu se fi
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
188530 nu poate fi găsită. La aceste greutăți adăugăm o părere proprie: lipsa referințelor la acest articol apărut acum ...134 de ani credem că indică o temere falsă, teama de a nu știrbi prestigiul marelui luptător pentru unire a românilor ardeleni, Vasile Lucaciu... Ironia sorții face că după Memorialistica 31 lui Ioan Slavici, preotul-luptător pentru cauza românilor (născut în localitatea sătmăreană Apa, la 22 ian. 1852) a fost singurul (primul?) sătmărean care s-a întâlnit cu M. Eminescu. În cap. "La
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]