67,464 matches
-
șanse de a menține pacea și liniștea în Europa. Lumea ar trăi fericită dacă n-ar exista alte mijloace decît negocierile pentru a menține justiția și a restabili pacea și buna armonie între națiuni. S-ar putea folosi argumentele în locul armelor și s-ar ajunge doar la certuri, nu și la omor. O rea necesitate obligă însă principii să recurgă și la o cale mult mai crudă; există împrejurări cînd libertatea poporului trebuie apărată cu armele, cînd trebuie obținut prin violență
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ar putea folosi argumentele în locul armelor și s-ar ajunge doar la certuri, nu și la omor. O rea necesitate obligă însă principii să recurgă și la o cale mult mai crudă; există împrejurări cînd libertatea poporului trebuie apărată cu armele, cînd trebuie obținut prin violență ceea ce nedreptatea refuză blîndeții, cînd suveranii trebuie să salveze cauza națiunii lor în focul bătăliei. Într-un caz ca acesta se afirmă ca adevărat paradoxul că un război bun asigură și întărește o pace bună
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un motiv solid și indispensabil. Există războaie defensive și, fără îndoială, acestea sînt cele drepte. Există războaie din interes, pe care regii sînt obligați să le facă, pentru a menține ei înșiși drepturile care li se contestă; ei pledează cu arma în mînă, și bătăliile decid în privința validității argumentelor lor. Există războaie din precauție, pe care principii fac bine că le poartă. Ele sînt, într-adevăr, ofensive, dar nu sînt, pentru aceasta, mai puțin drepte. Cînd grandoarea excesivă a unei Puteri
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Înțelesul este: "Ceea ce spun ei, adică nu vă amestecați în război, e contrar intereselor voastre; pentru că fără recunoștință, fără demnitate, veți fi răsplata învingătorului." 43 Familia de Medici 44 Citat după Titus Livius: "Războiul este drept cînd este necesar și armele sînt sacre atunci cînd speranța e numai în ele." * Doamna Mosham * La contele de Neuwied. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------14 Elvira Sorohan Machiavelli după Machiavelli 13 114 NICCOLÒ MACHIAVELLI PRINCIPELE 115 DISCURSURI 143 220 FREDERIC II ANTI-MACHIAVEL 221 230 BENITO MUSSOLINI PRELUDIU 229 236
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ce se aflase Între cele două războaie În Cehoslovacia, domnea o tăcere apăsătoare. Nimeni pe străzi. În gară Însă, forfotă de front: oameni alergînd și ascunzîndu-se după vagoane, sărind dintr-un tren Într-altul, patrule pe urmele lor, focuri de armă. Fugarii au hotărît să se despartă și să-și joace fiecare cartea. Valeriu l-a văzut ultima oară pe celălalt cățărîndu-se Într un vagon pe fereastra spartă. El a dat să se agațe de o locomotivă care șuiera a plecare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
toate, ce să le mai fac? Noroc că, În timp ce se pregăteau de plecare, mi am amintit și l-am Întrebat pe Zoli dacă luptase În războiul Yom Kippur. În sfîrșit, mi-a răspuns cu mai multă Însuflețire: se aflase sub arme, dar nu În acțiune. Să mai fi ținut conflictul o săptămînă, preciză el, ar fi ajuns pe front. Iar despre Edna, ce să spun? Vorbise atît de puțin, că nici nu puteam să mi-o reprezint și asta mă irita
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cîțiva ani după căderea regelui. Avea ce avea cu Republica, o Înjura, și la fiecare Înjurătură trăgea cu pistolul. La un chef al unor ștabi de partid la Ardud, a intrat peste ei, i-a Înșirat la perete sub amenințarea armei și i-a pus, comuniști și lău tari laolaltă, să-i cînte Trăiască regele! Atunci umbla Îm preună cu Blidaru, ăsta a rezistat pînă tîrziu, pînă prin ’58, am văzut și eu trupe de securitate grupate la noi, la pri
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
inhibiții neașteptate, să-l abordez pe Alexandru Soponaru și să aflu totul de la el. Visam deja Întîlniri numai Între noi doi În care el Îmi dezvăluia toate tainele clandestinității și ale tacticii de partizan, toate tehnicile de camuflaj, Îmi descria armele, Întreținerea și confecționarea lor, aprovizionarea cu muniții, ambuscadele, ciocnirile cu poterele regimului, evadările, Îmi deslușea urzirea rețelei lui de tăinuitori. Deveneam depozitarul tuturor mărturiilor sale, urmînd să le scot la lumină Într-o carte publicată În Occident și să le
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prin voința Dietei sale nobiliare, sub autoritatea Habsburgilor catolici de la Viena. Fiecare nou Împărat urcat pe tron era recunoscut de Dietă și ca rege al micii Ungarii. Principii și magnații calvini din Transilvania, acum autonomă, au ridicat de multe ori armele ca să pună ei mîna pe acele teritorii, ca pretinși urmași legitimi ai marelui Regat Ungar. Pe acest fundal, s-a detașat figura unui nobil provenit Însă din Panonia septentrională, Imre Thököly, cu cetele sale de „curuți“. Termenul, cu Înțelesul de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Leopold, a supraviețuit unor capcane ingenioase, mai multor atentate și trădări, unei epidemii de ciumă, iar În 1711, generalul trupelor sale, Sándor Károlyi, abandonînd onoarea militară pentru a-și arunca În joc abilitățile de politician, a pus capăt războiului, depunînd armele pe cîmpia Moftinului, la est de Carei, și semnînd cu Habsburgii Pacea de la Sătmar. Împăratul a recunoscut meritele generalului În Încetarea rebeliunii, i-a acordat rangul de conte, dăruindu-i totodată domeniul regal din Ardud și imensele moșii ale lui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
atît de mult dragostea, numai cînd un tînăr sedus de ea Îi va săruta de trei ori fiecare din cele trei Întruchipări fantomatice: de broască, de șarpe și de femeie. Abia atunci dînsa, reîntrupată ispititor, Îi va putea arăta cavalerului armele și comorile tatălui ei, sub consemnul ca salvatorul s-o urmeze În adîncuri fără să privească Îndărăt, spre a nu fi preschimbat În stană de piatră. Mulți, nu neapărat ispitiți de spectrul prințesei, au căutat să străbată acele galerii subpămîntene
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
săptămînă, cînd, odată cu dolarii, venea și butoiul cu bere. Domnul O’Leary umbla tot timpul Întu necat la față. O singură dată a trecut pe la pensiune, cerîndu-i insistent lui Flory să-i raporteze dacă nu cumva clienții ei polonezi meșteresc arme pentru Anglia. Estimp, de la Pomean nici o veste. Părinții căutau s-o Încurajeze În scrisorile lor cum că trăiește ori se bate pe undeva, că, dacă ar fi mort, familia ar fi căpătat carte cu pecete roșie și chenar negru de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
kilometri spre sud. Pleca dimineața și se Întorcea În aceeași zi. Patru cai cu părul des și stufos ca lîna trăgeau sania la vreme de iarnă. L-au atacat lupii În mai multe rînduri, dar a scăpat cu focuri de armă și mulțumită cutezanței cailor. O singură dată era să nu mai vadă lumina soarelui. Iarna, ziua siberiană nu ținea mai mult de trei, patru ceasuri. Izbucnea ca o văpaie și se stingea cu aceeași repeziciune. Pomean lua de fiecare dată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vorbeau rusește, celorlalți li se tălmăcea. Înțeleseră de la ei că și așezaseră tabăra nu de parte de acel loc. Cum nimeni dintre ei nu dormea, căci ieși seră din corturi să privească minunea de sus, auziseră lim pede focurile de armă și urletele fiarelor. Erau crescători de reni coborîți mai spre sud din calea gerului cumplit al nordului sub zăpada Înghețată a căruia renii nu mai puteau găsi hrană. Aici În schimb, ei se pricepeau să scormonească cu botul În stratul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de la sica, un „cuțit mare, încovoiat”), intrat și în greacă sub forma sik£rioj. Termenul înseamnă exact „cuțitar”, „bandit” și era folosit de soldații romani pentru a denumi grupurile răzlețe de „haiduci” evrei care întindeau curse și foloseau cuțitul drept armă principală 30. Susținătorii acestei etimologii văd în Iuda un membru al partidei zeloților 31. De unde, spun ei, faptul că Iuda apare citat mereu după Simon Zelotul în „lista celor doisprezece”. Există însă două teorii cu privire la partida respectivă: unii istorici, e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se căsătoresc. Păcatul iremisibil al îngerilor răzvrătiți pare a fi nu atât răzvrătirea față de Dumnezeu, cât „vinderea” secretelor cerești oamenilor. Îngerii le învață pe soțiile lor arta împodobirii, a fardării pleoapelor și a vopsirii obrajilor, iar pe bărbați, metalurgia (confecționarea armelor) și arta războiului. Răsturnarea ierarhiei, prin coborârea unor ființe cerești pe pământ, aduce cu sine un dezastru demografic: uriașii zămisliți din tați cerești și mame pământence au un apetit grozav, înfulecă toate roadele și, în ultimă instanță, ajung chiar să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
În felul acesta, parcurgem toată istoria sfântă a poporului lui Israel (simbolizat printr-o oaie albă începând cu Iacob-Israel), de la Avraam până în zilele autorului (164 î.Hr.)98. Ultimul episod este revolta „mieilor albi” - „pioșii” (hasidim) -, care au pus mâna pe arme, alăturându-i-se lui Iuda Macabeul. Versetul 20 al capitolului XC deschide viziunea Judecății de Apoi: în pământul „gustos” al Palestinei se ridică un tron, pe care șade Păstorul oilor. I se aduc toate cărțile/cronicile pecetluite cu faptele creaturilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Prin urmare, scopul urmărit de autorii apocalipselor este, dacă putem spune așa, unul pragmatic: menținerea pe drumul bun a urmașilor autorului fictiv. În această bătălie pentru stimularea virtuții, viziunile joacă rolul „artileriei grele” sau, ca să folosim o formulă modernă, al „armei disuasive”: de vei călca strâmb, iată locul unde vei poposi pentru vecie (și urmează descrierea amănunțită a iadului). Dar ele nu au numai caracter disuasiv; elementul persuasiv mi se pare tot atât de subtil și eficient pus în joc: descrierea peisajelor supramundane
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Sfintelor Scripturi într-o limbă universală, iudaismul însuși a devenit „universal”. Numai că acest moment de deschidere a fost urmat, cum spuneam, de unul de repliere. Apariția creștinismului a radicalizat atitudinea nefavorabilă a evreilor conservatori față de Septuaginta, văzută ca principala armă ofensivă a discipolilor lui Isus. Condamnarea creștinismului ca erezie a însemnat implicit și condamnarea fără apel a „Bibliei de la Alexandria”. Începând cu secolul I d.Hr., nu mai există o singură Biblie în două versiuni mai mult sau mai puțin apropiate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
XII-lea, și nu are de-a face cu tradiția patristică. Ortodocșii au acceptat-o sub presiunea catolicilor, după Sinodul de la Lyon (1274), sub domnia lui Mihail al VIII-lea Paleologul. Mai târziu, ei au găsit în această doctrină o armă de temut împotriva protestantismului. Stăniloae menține în cartea sa ordinea convențională a tainelor, încercând însă să găsească suport teoretic la Părinții Bisericii. Evident, recolta a fost destul de slabă, ca să nu spunem dezastruoasă 235. Rezumat și concluzii Încercând să rezum rezultatele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și liniște, și împăcare. Credeam că mă frâng de mila Lui. Apoi, L-am auzit șoptind (sau poate era doar vântul văii care înfiora frunzele ?): "Tată...", apoi încă o dată : "Tată...". Restul a fost acoperit de un zgomot surd, ca de arme, care venea din vale... Parcă L-am mai auzit spunând ceva de un "potir"... Tatăl meu, care a mai trăit vreo mie de ani după asta, spunea că EL Îl chema atunci pe Tatăl Lui să îndepărteze, dacă vrea, acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Gheenei... Dacă la buchetul meu de fericire pot să adaug și această Întâlnire, atunci n-am făcut umbră pământului degeaba. Doctore Gruia, Îngăduie-i bătrânului Petrică Staniște să te Îmbrățișeze cu toată dragostea de frate al tatălui tău. Frate de arme, am vrut să spun, fiindcă acolo, În focul luptei, camaradul Îți este frate adevărat... Pentru nimic În lume nu l-ai părăsi!... Cu aceste vorbe, spuse cu tremur În glas, l-a Îmbrățișat părintește pe doctorul Gruia. Despina, emoționată peste
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
va da, băiete. Ni-l va da - l-a asigurat Nicu, sub privirea plină de lumină a Despinei. ― Am să-i scriu lui tata Toader că am avut norocul să-l Întâlnesc pe cel mai bun și drag camarad de arme al lui - a vorbit doctorul Gruia - cerându-și Îngăduința din priviri de la profesor... ― Spune-i din partea mea că mi-i dor să-l văd. Apoi, că le doresc, lui și mamei Maranda, să fie sănătoși și, la toamnă, după ce or
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Vă sărut mâinile - a reușit să rostească Gruia, pierzându-se În Îmbrățișarea celor doi... ― Bine te-am găsit, dragul nostru - au răspuns amândoi Într-un glas. După ce s-au privit a cercetare reciprocă, tata Toader a luat comanda: ― Mâna pe armi și bagaje și coborârea, că pleacă trinu’! ― Nu pleacă nicăieri, tată. ― Adicî cum nu pleacî? ― Abia mâine dimineață o ia Înapoi de unde a venit. ― Știem asta, da’ cum să vă urnesc din loc? - a răspuns cercetașul râzând. Gruia a coborât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Toadere, ține-ne pumnii!” - am vorbit eu. „Doamne-ajută! Eu mă voi plasa pe movilița de colo, de unde am totul În palmă” - a hotărât el... Am așteptat să treacă patrula rusească. La tranșeu am ajuns destul de repede. „Voi rămâneți aici, cu armele În mâini. Ne puteți ghici mișcările privind cu atenție În urma noastră. Conturul magaziilor se vede foarte bine. De asemenea, și peronul. Când, să sperăm, calea va fi <liberăă, ne veți ghici siluetele pe platforma peronului. Atunci veniți ca să faceți ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]