2,985 matches
-
pe loc. Crezând că incursiunea a arătat slăbiciunea reginei, Ducele Valdemar s-a răzvrătit. Regina a fost nevoită să ridice o altă armată și a mărșăluit în Iutlanda. Ea l-a învins pe duce și, în timp ce el a negociat un armistițiu cu ea, acesta a adunat aliații din nordul Germaniei pentru a-l ajuta să atace. Forțele combinate au învins-o pe regină în bătălia de la Lo Heath. Ea și fiul ei Eric, au fost capturați și fortați să cedeze toate
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
caute norocul în sudul Italiei și în altă parte. Curând după asumarea ducatului, probabil din răzbunare pentru sprijinirea fratele său împotriva lui, Robert I a adunat o armată împotriva unchiului său, Robert, arhiepiscop de Rouen și conte de Évreux. Un armistițiu temporar i-a permis unchiul său să plece în exil, dar aceasta a dus la un edict de excomunicare pentru toată Normandia, care a fost ridicat numai atunci când arhiepiscopul Robert a fost lăsat să se întoarcă și comitatul său a
Robert I, Duce de Normandia () [Corola-website/Science/334070_a_335399]
-
în noiembrie 1942, când zona care rămăsese sub controlul francez, așa-numita "zona liberă" a fost la rândul ei ocupată de germani și redenumită „zona sud”. Rolul pe care l-a jucat în Franța a fost parțial stabilită de condițiile armistițiului de la Compiègne încheiat după victoria blitzkriegului Wehrmacht la sfârșitul Bătăliei Franței. În momentul semnării armistițiului, atât francezii cât și germanii credeau că ocupația avea să dureze doar până când britanicii aveau să semneze la rândul lor un armistițiu, ceea ce părea de
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
fost la rândul ei ocupată de germani și redenumită „zona sud”. Rolul pe care l-a jucat în Franța a fost parțial stabilită de condițiile armistițiului de la Compiègne încheiat după victoria blitzkriegului Wehrmacht la sfârșitul Bătăliei Franței. În momentul semnării armistițiului, atât francezii cât și germanii credeau că ocupația avea să dureze doar până când britanicii aveau să semneze la rândul lor un armistițiu, ceea ce părea de neevitat. De exemplu, francezii au fost de acord ca soldații proprii căzuți prizonieri să fie
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
stabilită de condițiile armistițiului de la Compiègne încheiat după victoria blitzkriegului Wehrmacht la sfârșitul Bătăliei Franței. În momentul semnării armistițiului, atât francezii cât și germanii credeau că ocupația avea să dureze doar până când britanicii aveau să semneze la rândul lor un armistițiu, ceea ce părea de neevitat. De exemplu, francezii au fost de acord ca soldații proprii căzuți prizonieri să fie eliberați doar după încetarea tuturor ostilităților. A treia Republică Franceză și-a încetat existența odată cu înfrângrea țării, iar locul ei a fost
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
jumătății vestice a Aquitaniei a devenit ceea ce a fost cunoscut ca "zona liberă", unde își exercita controlul guvernul de la Vichy. Aceată zonă a păstrat un statut de indendență și suveranitate, deși supusă unei puternice influențe germane datorate restricțiilor impuse de armistițiu. Astfel, zona liberă plătea o importantă contribuție financiară la efortul de război german și era dependență economic de Germania. Zona liberă avea o suprafață de 246.618 km, adică 45% din teritoriul francez. Zona dispunea de circa 33% din populația
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
de Forțele Franceze Libere și trupele aliate. După ce Germania și Franța au căzut de acord să înceteze luptele, mareșalul Wilhelm Keitel, reprezentantul celui de-al Treilea Reich, și generalul Charles Huntzinger, reprezentantul guvernului francez condus de Philippe Pétain, au semnat armistițiul pe 22 iunie 1940 în luminișul Rethondes din pădurea Compiègne. Pentru că actul a fost semnat în același loc și în același vagon de cale ferată în care a fost semnat armistițiul care a pus capăt primei conflagrații mondiale, el este
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
reprezentantul guvernului francez condus de Philippe Pétain, au semnat armistițiul pe 22 iunie 1940 în luminișul Rethondes din pădurea Compiègne. Pentru că actul a fost semnat în același loc și în același vagon de cale ferată în care a fost semnat armistițiul care a pus capăt primei conflagrații mondiale, el este cunoscut și ca al doilea armistițiu de la Compiègne. Franța a fost împărțită între zona ocupată din nord și cea liberă din sud pentru „protejarea intereselor Reichului Germn”. Imperiul colonial francez a
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
luminișul Rethondes din pădurea Compiègne. Pentru că actul a fost semnat în același loc și în același vagon de cale ferată în care a fost semnat armistițiul care a pus capăt primei conflagrații mondiale, el este cunoscut și ca al doilea armistițiu de la Compiègne. Franța a fost împărțită între zona ocupată din nord și cea liberă din sud pentru „protejarea intereselor Reichului Germn”. Imperiul colonial francez a rămas sub autoritatea mareșalului sub autoritatea regimului de la Vichy a mareșalului Pétain. Suveranitatea franceză trebuia
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
pentru „protejarea intereselor Reichului Germn”. Imperiul colonial francez a rămas sub autoritatea mareșalului sub autoritatea regimului de la Vichy a mareșalului Pétain. Suveranitatea franceză trebuia exercitată asupra întregului teritoriu, inclusiv asupra zonei ocupate, Alsacia și Moselle, dar articolul al treilea al armistițiului stipula că autoritățile franceze din zona ocupată trebuiau să se supună administrației militare și că Germania avea să exercite drepturile unei puteri ocupante aici. În regiunea ocupată a Franței, Reichul Germna exercită toate drepturile unei puteri ocupante. Guvernul francez se
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
Rezistenței, administrația militară a coloabarat strâns cu Gestapo, "Sicherheitsdienst" (serviciul de spionaj al SS) și cu "Sicherheitspolizei" (poliția secretă a SS). Administrația militară germană avea la dispoziția sa autoritățile și poliția franceze, care trebuiau să colaboreze cu germanii în condițiile armistițiului pentru eliminarea evreilor, a elementelor antifasciste și a altor disidenți conform directivei "Nacht und Nebel (Noapte și Ceață". Autoritățile germane sprijineau elementele colobaraționiste precum "Milice française", "Franc-Garde" și Service d'ordre légionnaire. În Franța au activat două partide colaboraționiste: Partidul
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
căror viață se desfășura preponderent în jurul acestor dispozitive. Colonia se dezvoltă încet dar sigur, în primul an de la aterizare înfruntând o singură problemă serioasă: o rasă indigenă similară vârcolacilor, care ucide câțiva oameni. Inițiativa lui Zoë duce la obținerea unui armistițiu cu această specie. Temându-se pentru viața fetei, Hickory și Dickory o învață tehnici de luptă individuală, la care participă și Gretchen. O nouă vizită a Forțelor Speciale confirmă faptul că incapacitatea Conclavului de a găsi colonia Roanoke a destabilizat
Povestea lui Zoë () [Corola-website/Science/334054_a_335383]
-
mai fost acceptabile, și așa bombardarea generală a Vidinului a început în dimineața zilei de 15/27 ianuarie 1878 și a ținut 9 zile. Bateriile române, ale căror piese se urcaseră la 40, au continuat focul zi și noapte până la armistițiul din 23 ianuarie/4 februarie 1878 și ocuparea Vidinului de către trupele române. În sfârșit a revenit ca șef al Regimentului nr. 1 Artilerie (1878-1881). După ce Dunca a fost, între anii 1883-1885 , comandant al Diviziilor 8 și 1, apoi din 1885
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
Armatei 7, la a treia bătălie de la Aisne. Pentru modul cum a luptat în Bătălia de pe Marna precum și la luptele dintre Marna și Vesle, Schmettow a fost decorat cu ordinul Pour le Mérite, cu frunze de stejar a fost. După armistițiul de Compiègne și-a condus rămășițele trupelor sale înapoi în Germania, după care și-a prezentat demisia, odată cu demobilizarea Comandamentului General pe care l-a condus, pe 22 februarie 1919. Pentru activitatea sa ca militar, Eberhard von Schmettow a fost
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
decisive, iar comandantul orașului, Stefan Losonczy, a început negocieri cu otomanii, la presiunea negustorilor. Comandanții militari otomani au promis să părăsească cetatea, dacă apărătorii vor depune armele. Capitularea imperialilor a avut loc în 25 iulie 1552, dar otomanii au rupt armistițiul și i-au ucis pe toți apărătorii. Stefan Losonczy, care era rănit, a fost capturat la 27 iulie 1552 și decapitat, iar capul său, umplut cu pleavă, a fost trimis la Istanbul ca un „dar” oferit sultanului. Cetatea Timișoarei, cucerită
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
rugăminților unanime, inclusiv din partea regelui Ferdinand, de a nu comite acest gest. În urma acțiunii energice conduse de generalul Constantin Prezan, bolșevicii au fost dezarmați și ordinea restabilită, "„Take Ionescu căutând rușinat, un motiv de a reveni asupra demisiei.”" După încheierea armistițiului cu Puterile Centrale, singura preocupare a lui Take Ionescu a reprezentat-o plecarea la Paris, unde reușise să ajungă între timp și doamna Cordescu. Va solicita guvernului român un tren special care să-l ducă la Paris pe el și
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
cazul în care aviatorilor ruși au atacat Cernăuți, austriacul bombardat Kamenetz - Podolsk - Hotin și locurile de desfășurare a escadrile rusești. Mai ales utilizate pe scară largă de aeronave pentru pozițiile aerofotosёmki inteligență operaționale și tactice. Cu semnarea în noiembrie 1917 armistițiu între Austro-Ungaria și Rusia ostilităților active a încetat pe teritoriul Bucovinei. Din nou, au început să folosească avioane în lupta numai atunci când trupele Armatei României. După unirea Bucovinei Cernăuți au fost mutate de la a zecea escadrila III Air Group "Galați
Aeroportul Internațional Cernăuți () [Corola-website/Science/335201_a_336530]
-
însă și organizarea unei forțe militare regulate, înafară de cea reprezentată de Gărzile Naționale Române. În acest context, unitățile din etnici români care s-au aflat la Pragu trebuiau să revină în Transilvania conform indicațiilor Senatului de la Viena. Convenția de armistițiu care a fost semnată la Belgrad la data de 13 noiembrie între Antantă - reprezentată de generalul Louis Franchet d'Esperey si guvernul Karolyi, a determinat apariția unei situații cu caracter relativ confuz fixând o linie de demarcație între trupele Antantei
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
pentru afaceri externe al Frantei. În acest memoriu, Consiliul a cerut să se intervină la Consiliul de război al Antantei în scopul modificarii unor prevederi neclare, a unor formulări echivoce sau defavorabile intereselor etnicilor români din Transilvania, ale Convenției de armistițiu. În anul 1935 în prezența unui fost membrul al Legiunii - în același timp și reprezentant al României, doctorul "Gheorghe Repede", autoritățile cehoslovace au amplasat o placă omagială din bronz pe clădirea Comandamentului Militar din Praga, cu următorul text: Dupa Primul
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
târziu, într-un moment în care înfrângerea Austro-Ungariei a fost totală și dezmembrarea acesteia inevitabilă, pe 6 noiembrie președintele Woodrow Wilson printr-o telegramă își dădea acordul pentru aceasta,dar câteva zile mai târziu, pe 11 noiembrie s-a semnat Armistițiul de la Compiègne dintre Imperiul German și puterile Antantei, care a pus capăt Primului Război Mondial pe frontul de vest. În mai 1919 o nouă propunere din partea delegatului Vasile Stoica a avut în vedere folosirea celor 10-15.000 de voluntari români gata de
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
conflicte armate în care au ajuns să apeleze la ajutoare străine, cu rezultatul că Italia a devenit prada ambițiilor francezilor, germanilor și spaniolilor. Invazia franceză din 1494 a dus la o perioadă de conflicte armate aproape permanente, întrerupte de scurte armistiții, perioadă cunoscută în istorie sub numele de Războaiele Italiene. Carol al VIII-lea, aflat la Napoli (pe care îl cucerise în februarie 1495), fiind înștiințat de constituirea Sfintei Ligi, a realizat pericolul de a fi blocat în sudul peninsulei și
Liga Sfântă (1495) () [Corola-website/Science/335608_a_336937]
-
săi elvețieni. Pe termen mai lung Liga și-a atins scopul: acela de a-i alunga pe francezi din peninsulă, iar o armată spaniolă, sub comanda lui Gonzalvo de Córdoba a recucerit orașul Napoli. Liga s-a dizolvat după semnarea armistițiului de la Alcalá de Henares între Franța, Spania și Sfântul Imperiu Romano-German, la 24 noiembrie 1497. Războaiele care au măcinat însă Italia timp de peste o jumătate de secol, erau abia la început, urmând noi alianțe, noi trădări și noi suferințe pentru
Liga Sfântă (1495) () [Corola-website/Science/335608_a_336937]
-
aranjament teritorial și de securitate cu vecinii palestinieni, din motive de securitate și alte considerente de interes național, guvernele israeliene laburiste, si apoi, cele de centru-dreapta, și-au dat asentimentul pentru înființarea de așezări dincolo de „linia verde” (linia veche de armistițiu din 1949). În 2011 numără 22 așezări cu circa 70,000 locuitori. Majoritatea localităților, cu excepția așezărilor Beitar Ilit și Efrat, fac parte, din punct de vedere administrativ, din Consiliul regional Gush Etzion. Gush Etzion a fost numit astfel după Shmuel
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
pierdut teritoriul Cisiordaniei în iunie 1967, membri ai celei de-a două generații a coloniștilor evrei din Kfar Etzion au reînființat în zona acest kibutz. Kfar Tzion este considerată prima așezare înființată de israelieni dincolo de linia verde - fosta linie de armistițiu din 1949, pe teritoriile din Cisiordania definite după iunie 1967 de factori internaționali că Teritoriile Palestiniene ocupate. Guvernul laburist israelian și-a dat acordul pentru renașterea așezării. Pe ruinele așezărilor Ein Tzurim și Revadim a luat ființă kibuțul Rosh Tzurim
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
-l lase să-i ia corpul lui Hector înapoi în Troia pentru a-l înmormânta cum se cuvine. Având remușcări față de ce a făcut, Ahile îi permite lui Briseis să se întoarcă în Troia cu Priam, promițându-i regelui un armistițiu de douăsprezece zile pentru ca ritualul înmormântării să fie ținut cum se cuvine. El le spune soldaților săi să se întoarcă acasă fără el, deoarece trebuie să se lupte în această bătălie de unul singur. Agamemnon se înfurie auzind ce a
Troia (film) () [Corola-website/Science/335790_a_337119]