6,399 matches
-
împaci aceste două lucruri, spun că, atunci când unul din două trebuie să lipsească, este mult mai sigur pentru tine să fii temut decât iubit. Căci despre oameni se poate spune în general lucrul acesta: că sunt nerecunoscători, schimbători, prefăcuți și ascunși, că fug de primejdii și sunt lacomi de câștig; atâta vreme cât le faci bine, sunt ai tăi în întregime, sunt gata să și dea sângele pentru tine, îți oferă averea, viața și copiii lor; aceasta, după cum am mai spus, atâta vreme cât nevoia
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
razna pe unde poftește ea. în acel Ev Mediu deosebit de frământat de tot felul de războaie, nimeni nu se putea considera înconjurat numai de prieteni. Nici chiar Charlemagne, care nu mai era un împărat oarecare. între adversarii lui, fățiși sau ascunși, a apărut, la un moment dat, unul mai îndârjit decât toți ceilalți. Era contele Girard, stăpânitor al castelului Vienei și al pământurilor înconjurătoare. Cum, pe atunci, de la vorbă la faptă nu era nici măcar un pas, cei doi au ajuns în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
a întîmpinat un om din cetate, stăpînit de mai mulți draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină, și nu-și avea locuința într-o casă, ci în morminte. 28. Cînd a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuțit, a căzut jos înaintea Lui și a zis cu glas tare: "Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Cel Prea Înalt? Te rog nu mă chinui." 29. Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
sigur. Aș putea lua Înfățișarea unui zeu decadent..., dar cîtă spaimă aș produce-atunci, cînd dinspre el se va auzi un țipăt ivit ca dintr-un staul Însîngerat. De ce miroase, În jur, totuși, a sînge ? de ce dinspre el vine o liniște ascuțită, liniște de pleoapă defunctă și cum de se strecoară el prin ușa crăpată a primei evanghelii. Numai atunci cînd Îl voi astîmpăra de pofte prin cositor și mirodenii, sau cînd Îi voi descoase cu acul de pe retină mirovedenia, numai atunci
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
toată ziua am simțit urmările acelor fornicări și poate că undele acestea hertziene sau electrostatice Îl aduseseră și pe demonul tînăr chircit foetalouroboros, vrînd parcă să-mi spună ceva, dar, neîndrăznind să-mi transmită ceva, se sprijinea În coada sa ascuțită, participînd la electricitatea momentului. Seamănă cu un personaj corupt care aidoma Rahelei biblice, proțăpită cu mîinile În șolduri, strigă, bătînd isterizată din picior: „Dăruiește-mi un fiu, altfel mor!” ― propunere pe care cred că spurcăciunea nu are să mi-o facă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
să se trezească din somn, după care scoteau din buzunar un fluier și începeau să cânte un cântec ciudat. Trist, amenințător și nerușinat în același timp. Un cântec șerpuitor, uneori abia auzindu-se ca o insinuare, apoi izbucnind în note ascuțite ca un strigăt de ură. Trecătorii se îngrozeau și, ca să nu fie bănuiți că n-au înțeles mesajul cântecului, își lăsau obolul în pălăria îmblînzitorului. Acesta nu se uita la ei. Cânta cu ochii închiși. Când termina cântecul, rămânea ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și să fie uitați, să-și piardă urma și numele; și, o vreme, poate, acesta fusese singurul lor gând; apoi, treptat, în inima lor se va fi înfiripat o dorință sumbră de răzbunare împotriva lumii care îi silise să trăiască ascunși ca fiarele sau ca niște leproși; au găsit în cobre arma de care aveau nevoie și în ură forță pentru utopia lor neagră și începuseră să se organizeze; vor fi învățat să urască tot ce se afla dincolo de mlaștină și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
norul a trecut, mi-am dat seama că avea tatuată pe braț o cobră, dar că la sân strângea o mangustă. Cu o mână ținea torța, iar cu cealaltă strângea la piept mangusta care mârâia acum spre mine, arătîndu-și dinții ascuțiți. Știi că n-aveai voie să pătrunzi în această mlaștină?" m-a întrebat îmblînzitorul. "Nu știam", m-am bâlbâit eu. Așteptam să se întîmple ceva și nu se întîmpla nimic. Îmblânzitorul nu-mi mai dădea nici o atenție. Privea în gol
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mici pârâiașe. Trebuia să închid ușa mereu și mi-am dat seama că, enervat, o trânteam de fiecare dată mai tare. În timpul acesta, arțarul îndoit de furtună scotea scâncete de animal bătut. Apoi aceste scâncete s-au schimbat în chicote ascuțite. Parcă râdea de mine paiața, făcând plecăciuni. Probabil că la mijloc au fost nu numai zgomotele arțarului. Doar le mai auzisem de atâtea ori până atunci. Aproape mă obișnuisem cu ele. Eram însă surescitat. Poate că tensiunea furtunii stârnise materiile
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tăiam, arțarul scotea țipete scurte care se amestecau cu loviturile toporului. Dar în fața mea nu era un arțar, ci chiar destinul care-și bătea joc de atâta vreme de mine, care mă transformase în marioneta lui, iar acum scotea chicote ascuțite. Mă răfuiam nu cu arțarul, ci cu destinul. De aceea loveam cu înverșunare, fără să mă opresc. Nu-mi păsa nici de ploaia care curgea peste mine. Simțeam că, măcar o dată, aveam și eu dreptul să nu mai rabd. Strângeam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de fulgere. Ciorile cârâiau pe câmp, îmbătate de apropierea furtunii sau, poate, speriate de ea. Mi-e cu neputință să vă explic ce căuta Eleonora atunci la telefon. Fapt e că am auzit-o deodată țipând. Un țipăt lung și ascuțit, ca un cuțit care se înfigea în tăcerea gării și în care am recunoscut parcă țipătul femeii de la frizerie. Țipătul s-a frânt, după care a izbucnit din nou, isteric și nesigur. Probabil, ea își dădea seama că vocea n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fiu urmărit mereu de un țipăt? De ce?... Acum nu Eleonora țipa, ci destinul meu și în cele din urmă eu însumi. Parcă stăteam dinaintea mea și, în ciuda faptului că-mi astupam gura, țipam ca un smintit, înnebunisem poate și țipam ascuțit, insuportabil, și tot eu mă înfricoșam, mă crispam, auzindu-mi propriul țipăt. "Nebunule, mi-am zis înverșunat, s-a terminat cu toate aiurelile tale, acum nu-ți mai suport nimic. Datorită ție nu mai sânt ca toți oamenii, tu porți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
capul mătăhălos. La un moment dat, din înaltul cerului s-a desprins o pasăre uriașă, care s-a lăsat în picaj drept pe capul ursului. îndată a prins a-l lovi pe urs cu ciocul încovoiat ca o sabie turcească, ascuțit și puternic ca o daltă de sculptor. Simțind durerea loviturilor, animalul a lăsat din gură brațul omului și a dat capul pe spate, să se scuture de pasăre. Nu a reușit mare lucru, însă, pentru că, cu două lovituri de daltă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
întîmplase: o fetiță să-și bată joc de mine și încă în halul acesta! Conversația noastră îi dăduse prilejul de a-și goli tolba de săgeți în pieptul meu. Eram silit să recunosc că avea o inteligență destul de vie și ascuțită. Mă apucă o ciudă înverșunată împotriva ei, împotriva mea și până la urmă împotriva tuturor. ― Trebuie s-o îngenunchez cu orice preț pe trufașa asta! Orice s-ar întîmpla! Amorul meu propriu rănit îmi cerea o satisfacție cât mai ne-întîrziată. Într-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
alerga pe alei și făcea o mulțime de ștrengării fermecătoare. Părea o Mihaela nouă cu însușiri noi, care n-avea nici o asemănare cu cealaltă pe care o cunoscusem până atunci. ― Știi, Aimée, că mă mut? ― A! slobozi ea un țipăt ascuțit, de surprindere. Tocmai în clipa asta aveam de gând să-ți propun acest lucru. Mi-e teamă să rămâi mai departe acolo... Oricât ne-am ascunde, tot are să se afle într-o zi. Nu-i mai bine să evităm? ― Vezi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
te admiră, Aimée, observi?... Ai dat gata pe toți bărbații din tren. ― Și tu, Cassanova, pe toate femeile de pe glob. Amândoi am izbucnit în râs, ca la poruncă, după aceea am râs de ceai, de lămâie, de unt, de nasul ascuțit al unei doamne de alături, de o reclamă agățată pe perete. Toate lucrurile, oricât de serioase ar fi fost, dacă ne ieșeau în drumul ochilor, erau pentru noi motive de râs nesfârșit. ― Ce drăguți sânt tinerii aceștia, am auzit pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
S-o pedepsesc așa cum a făcut Manaru cu nevastă-sa? Nu știu... nu știu încă... Sânt atât de obosit! Nu pot să mai leg un gând... Am adormit din nou. Când am făcut ochi se luminase de ziuă. O durere ascuțită mă încerca în coșul pieptului. Cred că această durere mă trezise. Încă buimăcit de somn, aveam impresia că tot ce se întîmplase azi-noapte nu fusese decât un vis urât și o clipă mă scăldă o bucurie imensă. Dar frumoasa amăgire
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Îmi ieșisem din conștiință acționând ca un automat sub stăpânirea altei forțe mai puternice? Am pătruns în camera ei albă de spital, cu o teamă de copil. Mihaela, surprinsă (nu se aștepta probabil să mă vadă), slobozi un țipăt ușor, ascuțit. (Mai repede cred că era de spaimă decât de surpriză.) M-am precipitat spre ea, îngînîndu-i numele de alint: ― Aimée, draga mea! Apoi am întrebat-o convențional: ― Cum te mai simți? Înainte de a-mi răspunde, zări florile și uluirea luă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și vor bea apă cu măsură și cu groază. 17. Vor duce lipsă de pîine și de apă, se vor uimi unii de alții, și se vor sfîrși din pricina nelegiuirii lor." $5 1. "Și tu, fiul omului, ia o sabie ascuțită, ia-o ca brici de ras, și trece-o peste cap și barbă. Ia apoi o cumpănă de cîntărit, și împarte părul. 2. O treime din el arde-o în foc în mijlocul cetății cînd se vor împlini zilele împresurării; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
este ascuțită, și lustruită. 10. Este ascuțită pentru măcel, și lustruită ca să lucească!... O, sabie, tu tai toiagul de cîrmuire al fiului meu, care nesocotește orice lemn... 11. A dat-o la lustruit, ca s-o apuce cu mîna; este ascuțită sabia, și lustruită, ca să înarmeze mîna celui ce măcelărește. 12. Strigă și vaită-te, fiul omului! Căci este scoasă împotriva poporului Meu, împotriva tuturor voievozilor lui Israel, care sunt dați pradă săbiei împreună cu poporul Meu, de aceea, bate-te pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
despre întristătoarea dispariție a prozodiei. Asta paralel cu înlocui rea armoniilor stilului Disney din desenele animate (binecuvântatul purtător de rotunjimi mamifere, moliciuni îmblănite, coregrafii grațioase în peisaje idilice) de către dizgrațioasele japonisme urlate războinic, invariabil invadante, distrugătoare, croite exclusiv din unghiuri ascuțite, tunuri cosmice cu laser ș.a.m.d., totul într-o dizar monie eviscerantă. Convexitatea generoasă, pulsațiile mar su piale, melodicitatea învăluitoare, toată hipnotica încatenare de imagini ale ocrotitorului (prezente la tot pasul mai ales în Bambi și Cartea junglei) au
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
însă, că tocmai aici se găsește farmecul celor la care facem referire și despre care povestim în această carte. Merulam Merulam este denumirea pe care o dau francezii siturilor natural fortificate. Adică unor mici perimetre acoperite cu stâncării înalte și ascuțite, asemănătoare unor ziduri de apărare. Pentru a da denumirii și alte semnificații, precum și o altă rezonanță, s-a ajuns ca, în timp, să se folosească doar cuvântul Merle. Aceasta s-a petrecut, probabil Îsau în mod sigură, după ce oamenii din
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
fâșie de plajă plină de alge ce putrezesc și de scoici, sidefii și negre, aruncate de valuri. Nisip puțin. Poate de aceea nu e nici țipenie de om în jur. Ca să pătrunzi în mare, trebuie să eviți pietrele de la margine, ascuțite și lunecoase, acoperite de mușchi. Dar după aceea ești răsplătit. Apa e limpede, curată și aproape imobilă, iar pe fundul mării petele verzi ale algelor, incastrate în lespezi albe, alcătuiesc un mozaic natural de-a dreptul fabulos. Înot cu ochii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pietros. Apoi, m-am pomenit pe un povârniș absolut scheletic, cu ruine inestetice, scoase din pământ. Ziduri grosolane, coridoare strâmte, pe care nu pot merge alături două persoane, încăperi boltite sau cu tavanul surpat, contraforturi în care bolovanii au muchiile ascuțite, ca un tăiș de secure. Nu întîlneam nici o statuie. Nu vedeam nici un ornament. Singurul semn de preocupare artistică era desenul cu cei doi lei scrijeliți în piatră, gata să sară, unul asupra celuilalt, la "Poarta leilor". În rest, nimic nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se lungesc. Se simte că vara a intrat în ultima ei parte. Ziua începe să fie mai scurtă. Ieri, pe terasa de la "Amfiteatru" am observat, pentru prima oară, mese goale. Brusc, pescărușii invadează plaja. Pe nisip, au ceva ciudat. Ciocul ascuțit și ghearele contrastează violent cu impresia de eleganță pe care o lasă când îi vezi, în zbor, executând grațioase arabescuri. Încerc apa cu degetele să văd dacă mai e destul de caldă. Azi am obosit înotînd, dar, când e liniștită, "ne-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]