3,332 matches
-
bazaconii culegeam. Concomitent, pe pista de rezervă, mintea Îmi lucra conștiincios la varianta doi, care câștiga vertiginos teren: fuga. Evadarea. Mă hotărâsem să risc cu orice preț. De ce acum, când presiunea amenințării ce mă copleșise inițial părea să se fi atenuat, n-aș putea să spun. Reflexele mele inverse, probabil... În orice caz, decizia de a-mi Încerca șansa n-avea nici o legătură cu arma primită de la Eva. Le-am pus pe amândouă - și pistolul, și discheta - Într-o mică ascunzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unui sul ce se derulează cu viteză uniformă. Oamenii sunt incrustați În țesătura lui invizibilă - nu se mișcă nici Înainte, nici Înapoi. Ceea ce numim trecut este partea care s-a desfășurat și care se Întinde În urma noastră. Contururile sale se atenuează treptat, până la marginea firească de unde Începe uitarea. Sau istoria. Ceea ce numim viitor este partea Înfășurată a sulului - enigmatică și indescifrabilă, ca orice necunoscut. Evenimentele, faptele, Întâmplările nu aparțin oamenilor - ei sunt doar marionetele care intră În scenarii prestabilite, asumându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care făcusem școala de șoferi. - Răspunsul este da, am spus, Încredințat că o acceptare În Împrejurarea respectivă era cea mai inteligentă alegere. De ce să nu-l facem pe domnul Zoran să creadă că mai are un aliat? Siguranța de sine atenuează reflexele și adoarme vigilența, iar când un colos se clatină, nu e nevoie decât de adierea unui bobârnac fragil pentru a-l prăbuși. Mai știi? Au urmat minute lungi de așteptare surescitată. Ca și când aș fi avut În față două televizoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai ambițioase pentru discutarea evenimentelor politice curente. Presiunea exercitată constant asupra mea pentru a mă Înrola Într-un grup sau altul, n-a reușit să-mi Înfrângă rezistența, provocând În schimb o stare de Încordare pe care n-o puteau atenua toți cei care elogiau exemplul oferit de tata. Tata era, Într-adevăr, un om foarte activ, dar așa cum se Întâmplă deseori cu copiii unor tați celebri, eu vedeam activitățile lui prin prisma mea, care descompunea În nenumărate culori Încântătoare lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
am găsit menționat pe Trombă printre cenzorii de atunci. Inși, de altfel, simpatici, din câte am putut constata din acele însemnări. Cam boemi, cam neglijenți, chiulangii adeseori, căutând mereu să-și fenteze șeful care, la rândul lui, încerca să mai atenueze dispozițiunile superiorilor săi, de multe ori pline de ridicol sau de neînțeles. Oricum, cu mesaj abscons unui cititor de după patru-cinci decenii, dacă nu și mai mult, de la consumarea faptelor. Un univers, acela al cenzurii, la urma urmei, grețos. Al inșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doua oară mă lasă indiferent. Ambiția mea n-a vizat niciodată aspectele competiționale. Hai să-i arătăm lui cutare că sânt mai deștept decât el! Nu, nu, departe de asta. Azimioară își ridică sprâncenele. " Atunci?" Maiorul surâse chinuit vrând să atenueze cuvintele care ar fi putut părea umflate. ― Se pune problema condiției profesionale. Nu mai am încredere, n-o să mai am niciodată încredere în posibilitățile mele. Ceea ce voi face de aici încolo va fi o simplă înșiruire de acte birocratice. În
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Regina lui reapăruse ca prin minune și nu mă îndoiesc că inima îi bătea nebunește, amenințând să-i spargă pieptul bolnav de dragoste. Rufus era mult mai calm decât fusese la telefon, în după-amiaza aceea. Șocul începuse să se mai atenueze și a reușit să își încheie relatarea fără prea multe întreruperi. El și Nancy stăteau pe pat și, de fiecare dată când îl lăsau nervii și izbucnea în plâns, ea îl lua în brațe și îl ținea strâns, până i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
departe, această creștere a) numărului de activi din agricultură pe unitatea de suprafață agricolă înseamnă, de fapt, o presiune suplimentară asupra mediului : parcelele sînt dispuse în fîșii în lungul pantelor, în condițiile în care, prin colectivizare, au dispărut taluzurile care atenuau eroziunea ; cuvertura forestieră este degradată prin tăieri iraționale ; construirea de fîntîni individuale compromite rezervele freatice. Gestionarea terenurilor de către țărani nu respectă și nici nu conservă mai bine, în mod automat, patrimoniul natural”. Și o cauză a acestei stări de fapt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fără patimă“ o campanie pe care o socotește trebuincioasă țării lui, România, și deasupra polemicilor zilnice, mărunte, din gazete. Și-aici a venit lovitura de trăsnet... Peppin și-a aprins o țigară, întinzându-i și lui Dan tabachera. Fumul aromat atenua mirosul de sudoare. — Campania din ziarul franțuzilor - cred că ai văzut firma, e în clădirea aia galbenă cu ceas cu dorobanț de tuci și cutie poștală proprie, adică le ridică de acolo corespondența - campania, vasăzică, era o analiză fără cruțare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi pasul spre speranță. După o reprezentație valoroasă, cortina cada pe gândurile spectatorilor. Victoriile pot fi conjuncturale. Importante sunt voluptățile luptei. Uneori, vulnerabilitatea ne umanizează. Marii strategi știu cum să-și regizeze retragerea. Modestia rumenește succesul. Numai demnitatea mai poate atenua din forța loviturilor nedrepte. Bucuria este adevărată numai când se divide. Riscul dă șarm vieții. Solidaritatea ne oferă puțină căldură, când e prea frig în jurul nostru. Provocările ne condimentează viața. Autodidacții descoperă lumea. Apoi și alfabetul. Îmi alin singurătatea, consolând
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Demonicul fertilizează cu precădere creația. Artiștii și - au privatizat rugul. Arunci o piatră într-un câine și lovești un poet. Capodoperele ne răvășesc abisurile. Creatorii sunt, evident, puțini. Fani ai creației ar trebui să fim toți. Cultura încearcă să mai atenueze câte ceva din ofensele istoriei. Spre unele limanuri numai muzica știe drumul. Poezia - acest rug al cuvintelor. Arta trebuie să caute nuferi. Chiar dacă, de regulă, găsește numai noroi. Arta încearcă să ne mângâie perisabilitatea. Măcar arta trebuie să se ia de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bate inima, chiar și cum îmi curge sângele prin vene... Totul nu-i decât o iluzie formată sub impresia puternică care te copleșește. Așa pățesc toți începătorii. Ia mai privește-te odată! Totuși, situația deosebită, în care se afla, se atenuă când își privi partea inferioară a propriului său corp, adică propriile lui picioare. Stătea bine sprijinit în ele. Aceiași pantofi noi și aceiași blugi cu care pornise la drum, îmbrăcat cu aceeași geacă gri, corpul și mâinile erau la locul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
retras de lume Santa Cruz. Doar marele Bulevard al Republicii, de la Nord la Sud, și Bulevardul Libertador, de la Est la Vest, se deschideau ca niște artere gândite pentru trafic, dar deja după doi ani de la inaugurare, se dovediseră incapabile să atenueze, măcar și ușor, marea problemă. Închise fereastra și privi patul îmbietor, whisky-ul și baia mare ce se deschidea în capătul camerei. — Ce grozav ar fi dacă progresul ar exista doar de la uși spre înăuntru! șopti el. Ce grozav ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Își amplifică agresivitatea de la o zi la alta. În fiecare clipă sîngele se simte amenințat, În fața mea se profilează containerele de gunoaie ca epavele unor vapoare eșuate pe bancurile de nisip. Deasupra lor plutește o dîră subțire de fum care atenuează mirosul penetrant de putreziciune. Unde pămîntul suge din plin zemurile acelea organice, unde mîlul e lacom și cald și alunecos, apar cîteva flori de nalbă de un roșu sufocat. Spațiul e larg și gol. Nici o cioară, nici un cîine. Doar umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
senzații simple, epidermice. Bun, mi-era greață, dar la ce m-aș fi putut aștepta? Sila mea nu era, la drept vorbind, decât rezultatul unei intoxicări, al unui exces chimic. Un dezechilibru pe care mă gândeam că l-aș putea atenua cu un suc de portocale. Așa ceva nu băusem În noaptea de dinainte. Dar acum Îmi intrase-n cap: suc de portocale, suc de portocale, gâlgâindu-mi pe gâtlejul Înecat de flegmă groasă. Pedalam din nou. Aș fi vrut să scuip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Doctorul în estetică ! O cunoaște... i-a fost studentă la artă bizantină... — Lumea așteaptă o invitație. Am vorbit cu câțiva băieți să ne întâlnim. Restaurantul de lux al urbei, nu ? îl întreabă pe sărbătorit, încovoindu-se parcă puțin pentru a atenua diferența de înălțime. Înalt, ciolănos, binedispus și energic, ca de obicei, estetul rotește privirea verzuie. Ne dăruie glasul său gros, vălurit : — Tocmai se făceau propuneri să mergem acolo. Așa că ar fi bine dacă ați... N-are vreme să-și termine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
calmă, afectuoasă chiar. Asta m-a încurajat să fiu sincer, deși adevărul spus așa, direct, mi se părea puțin vulgar. Da, e vorba de o altă femeie. Un urlet de ființă înjunghiată a fisurat receptorul de sus până jos. Ca să atenuez șocul, am început să vorbesc la repezeală: uite, deși în viața mea au intervenit schimbări, eu tot pe tine te iubesc. Dacă poți trece peste lovitura asta, acum îmi fac bagajele și plec spre Botoșani. Plângând, mi-a cerut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
odată cu gândul frisonant al bătrâneții. În cartea sa, Ion Cocora aduce o poezie reflexivă, având drept obiectiv revelarea frământărilor sinelui, bulversat de realitatea unei vârste - senectutea -, căreia îi respinge până și toposurile prin care oamenii, în general, caută să-i atenueze gravitatea, făcând să reverbereze, de pildă, doar ideea de înțelepciune, în legătură cu care poetul tranșează fără echivoc: ...e o porcărie să se spună / că bătrânețea aduce înțelepciunea așteptată. Iar argumentele vin imediat: ...mă târâi de la o zi la alta / într-un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mari, odată pus în poem, e luat în stăpânire cu toată dezordinea lui pe care, prin vers, o ordonează măcar relativ și temporar, fiindcă polii acestui univers sunt prozaicul și arta, între care caută punți sau, prin creație, încearcă să atenueze, cathartic, ofensiva banalului asupra spiritului. Volumul începe cu un Autoportret - dar aduce și alte poeme-artă poetică, dovedind intensa preocupare a artistului pentru domeniul nobil pe care îl slujește -, unde se exprimă neîmpliniri ale eului și reiterează, totodată, limitele de care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-i de miere și absint...; Zăpada pleoapei e de-acum nuntire...; Păcatul nins îți tremură-n priviri... - cu trimitere la stări de spirit, sentimente, martoră, și, în același timp, pavăză contra prozaicului, pe care îl escamotează sau căruia măcar îi atenuează urâțenia. De o mare delicatețe și de un rafinament deosebit, la nivelul imaginarului artistic și la cel al expresivității, creațiile lui Emilian Marcu se apropie, așadar, de inefabilul sentimentului iubirii, sursa de inspirație și miza acestui volum de sonete, fără
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
contextului: aerul are gustul sărat al apei. În felul acesta, textele Victoriei Milescu alcătuiesc o poezie a cotidianului, în care orașul nu e idilizat, pentru că poeta, în general, cel puțin în volumul de față, nu are deloc tendința de a atenua asperitățile realului prin apelul, eventual, la un arsenal de procedee artistice, vocea lirică evoluând, sub acest aspect, nu neapărat cu sobrietate, însă cu destulă reținere, încât datele urbei contemporane pe care o ipostaziază nu au nimic particular în ele însele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
piele dungă lângă dungă, iar certitudinea acțiunii de eroziune pe care o desfășoară acesta face de prisos orice tentativă de contracarare a ei și, atunci, opoziția e doar declarativă: Vreau să mă schimb, dar nu mă las schimbat. Pentru a atenua gravitatea sentimentului precarității ființei, altfel spus, pentru a accepta trecerea în neființă, poetul își minimalizează urmele, semnele pe care le lasă în lutul moale - Câte-un surâs în ceasuri indecise, / O mângâiere-n stinse rotocoale, / Un gest umil din palme
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pe pieptul căreia scria: Nașteți-vă pe 1 iunie 1959, la ora 12. Ofertă unică! Viață lungă, bani și bucurii! Nu pierdeți ocazia! Nașteți-vă cu numele de Popescu Cristian! Laitmotivul morții, omniprezența ei în gândul poetului, nu i-a atenuat însă, absolut deloc, dragostea de Aici, iar faptul biografic amintit în poem de Sora, că primele încercări ale poetului Popescu datează de la frageda vârstă de 7 ani, ca și cuvintele ironic-dureroase ale Bunicii, mărturisesc același lucru în legătură cu cel care : Pune
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
viețuirii: nu-i de mirare că-n cele din urmă / simțurile se atrofiază / mintea acceptă demența / și se retrage-n tăcere / într-un fir subțire de salivă / ce curge singur în colțul gurii încremenite. Nuanța elegiacă a poemelor, oricât se atenuează prin nota ironică, este evidentă în aproape toate creațiile din 2006, în care fiecare imagine a concretului devine prilej de aplecare reflexivă asupra vieții cu laturile ei profunde, de o gravitate ineluctabilă, între care singurătatea, al cărei traseu îl configurează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Auzeam foarte clar zgomot de valuri și am presupus că mă aflam undeva pe malul unei mări. Sentimentul de panică, de neliniște tulbure, care mă stăpânea, fiindcă nu știam nici pe cine așteptam, nici când va veni, s-a mai atenuat după ce am zărit pe o etajeră cu cărți un Cupidon de porțelan, destul de hilar, care trona peste "Scrisorile provinciale" ale lui Pascal. Deodată, ridicând privirea am constatat că vedeam cerul, deoarece acoperișul casei se surpase. Asta mi-a dat o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]