7,848 matches
-
tensiuni generate inclusiv de folosirea - în cheie semiparodică - a motivului romantic al dublului, cu agenți uciși, deturnări, strategii ambigue etc. Tema singurătății și a ratării, observația sociologică și meditațiile pe marginea instinctului (și a voinței) de putere reprezintă punctele de atracție ale prozei lui S., scriitor oarecum debusolat după 1989, dar nu mai puțin incitant. Toate aceste schițe fumurii, studii de psihologie socială, anunță o epică mai întinsă, aceea din romane [...], indiscutabil superioare estetic. Aici talentul prozatorului se vede mai bine
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
fie considerat „poetul liceului”, fiind solicitat să compună imnul acestuia, pe muzică de Enrico Mezetti. Tot acum editează, împreună cu Matei Rusu, revista literară „Lumea” (1-15 octombrie 1899). După terminarea studiilor secundare pleacă la București, cu intenția de a urma Dreptul. Atracția pentru literatură îl determină să se răzgândească și să se înscrie la Litere. Nu termină facultatea, din cauza unui eveniment care survine în existența sa. Întors la Fălticeni, în 1901 se căsătorește cu Ecaterina Bâlu și curând, în 1902, e încorporat
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
în simbolistica religioasă, se oprește la Bizanț ca să studieze noua credință (creștinismul) „comparativ” cu învățătura lui Zamolxis, conform misiunii primite. Încercând să o protejeze pe nevinovata împărătiță Maria de intrigile sângeroase care se țes în jurul tronului, începe să simtă o atracție amoroasă pentru ea și își neglijează sarcina spirituală. Anamneza, „trezirea”, intervine la capătul unui exercițiu mistic de biruire a trupului prin concentrare intelectuală, post și rugăciuni. Reușind o unire nepieritoare, în spirit, cu Maria, ultimul Deceneu se întoarce acasă spre
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Valahiei”, „bărbat prea strălucit, în vremuri potrivnice ca și în vremuri prospere, în război ca și în pace” (proclamă epitaful scris în latinește), „bătrân, bolnav, rătăcitor și șchiop” ( Nicolae Iorga), își luase o nouă țiitoare. Pe circaziana Maria (de reținut atracția Domnilor români față de femeile deosebit de frumoase aparținând acestui neam ibero-caucazian), care, „față de slabul Domn și de blânda Doamnă, juca adeseori un urât rol de căpetenie”140. Maria Chercheză va ajunge și stăpâna castelului din Bozea și nu va ieși prea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prea iubită”). N-a apucat, probabil, Irina să vadă că Petru Șchiopul, cu „starea civilă” rezolvată, neatent la faptul că era „bătrân, bolnav, rătăcitor și «șchiopț” (N. Iorga), își luase o nouă țiitoare (era obligatoriu?!). Pe circaziana Maria (de reținut atracția Domnilor români față de femeile deosebit de frumoase, se pare, aparținând acestui neam ibero-caucazian), care „față de slabul Domn și de blânda Doamnă, juca adeseori un urât rol de căpetenie”255. Maria va ajunge stăpâna castelului din Bozea, îi va supraviețui Voievodului (fără
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
noastră; Că sântem mari și cuminți, Dar tot ne trebi părinți: Și măcar că-s mai bătrână, De la mamă aștept milă; Și mi-i drag ca să trăiești, Nu aici să putrezești 460. Imposibilitatea „reîntoarcerii la viață” (poetul vorbește chiar despre o „atracție” a „lumii de dincolo: „Că-n cea lume tare-i bine,/ Cine merge nu mai vine”) se încearcă a fi compensată de „servicii” (în fond, aceleași expresii ale unei profunde dureri) făcute defunctei (semn al solidarității dintre cei vii și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care, la rândul său, mă percepe și mă simte În același fel. Această Întâlnire a prezențelor este ulterior interiorizată reciproc prin actul de intimitate. Fiecare Îl primește sau Îl refuză pe celălalt În interiorul său, În planul conștiinței sale, conform unei atracții sau respingeri preferențiale. Întâlnirea este fie Întâmplătoare, fie pregătită și selectivă. Prima poate avea adesea un efect surpriză. Cea de-a doua Însă nu are un caracter spontan, ci ea este pregătită, ca un ritual, conform normelor de conduită sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ea este pregătită, ca un ritual, conform normelor de conduită sau de conveniență, În raport cu valorile sociomorale, comune celor două persoane. Elementul de legătură, În aceste situații, este reprezentat de sentimentele morale ale celor două persoane care se Întâlnesc. Acceptarea sau atracția reciprocă nu este Întâmplătoare, ci corespunde unor dorințe intime ale fiecăruia, existente În stare latentă, prin care sunt satisfăcute tendințele morale și sufletești ale Supra-Eului și pe care acesta le actualizează și le pune În valoare. A face bine, a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ceva de la celălalt, pentru ca, la rândul său, aceasta să-i ofere altceva. Este un schimb reciproc cu semnificație simbolică, sufletească și morală, așteptat și dorit de ambele persoane. În felul acesta, darul devine obiectul asupra căruia este proiectată dorința de atracție reciprocă dintre două persoane care stabilesc un acord emoțional-valoric Între ele. Darul trebuie separat de negociere. El nu este expresia unui contract Între două persoane. Este și rămâne un act sau un gest simbolic. El nu se negociază, ci exprimă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este o apropiere de la suflet la suflet, o punere Împreună a două sau mai multe persoane. Este un tip particular de „psihologie a comunicării”, În care fiecare Îl caută pe celălalt, sau dimpotrivă, Îl refuză. Ea este un discurs despre atracția sau refuzul reciproc. Aceste experiențe sufletești sunt inseparabile, avându-și originea În natura Eului. În felul acesta Psihologia Morală vine să completeze Psihologia Generală, căutând să explice natura persoanei și Înțelesul raporturilor interumane cu ajutorul valorilor morale. Reperele acestor raporturi nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sfera Psihologiei Morale, pentru simpatie distingem următoarele: - faptul de a participa la stările afective ale altuia sau ale altora, la suferința sau la pedepsele acestuia, fie printr-un fenomen de contagiune psihică spontană, fie printr-un act de atenție reflexivă; - atracția neexplicată, ireflexivă sau chiar irațională, pe care o Încercăm pentru o persoană Înainte de a o cunoaște mai bine; Înclinație sau atitudine spontană către ceva sau către cineva; - acordul sau fuziunea sentimentelor, comuniune sufletească Între două persoane. Responsabilitatea morală este o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
neliniștii care frământă persoana: o căutare a completării și a Împlinirii sale. Limitele lumii sunt resimțite ca o obligativitate, ca o condamnare de „a-fi-singură”, deși În lume sunt și alte persoane, dar care, la rândul lor, trăiesc aceleași neliniști sufletești. Atracția către celălalt, nevoia de „a-fi-Împreună” cu el, este dată de această tendință sau „pulsiune a completării” reciproce. Prin completarea cu celălalt, Eu Încetez de a mă mai simți singur. Dar persoana este Împlinită numai În cazul unui cuplu? Este oare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fel două existențe individuale se Întâlnesc și, completându-se, formează o existență comună, unică. Completarea este condiția echilibrului, a siguranței, a progresului, care asigură stabilitatea și durata existenței. Dacă existența individuală este fundamentată pe autoconservare, existența comună este fundamentată pe atracția simpatetică și pe completarea reciprocă. Persoana nu poate fi singură. Orice existență singură sfârșește tragic. Persoanei, ca și existenței acesteia, le sunt permanent necesare condiții noi, care să le Întărească, să le Îmbogățească și să le dezvolte. Ori acestea sunt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
numai deschiderea mea dezinteresată către și pentru alții, ci, dimpotrivă, el răspunde concomitent și nevoii mele de ceilalți, de „a-fi-Împreună” cu aceștia. Persoana umană nu poate fi singură, ea trebuie să fie Împreună cu ceilalți. Această relație interpersonală este atât deschidere, atracție, cât și nevoia mea de ceilalți. Dacă egoismul mă conservă, altruismul mă dezvoltă, mă Îmbogățește. Altruismul este comunicare În plan formal-extern, ajutor, iar În plan sufletesc-interior este Întâlnire și comuniune. Prin aceste aspecte, altruismul contribuie la completarea mea cu celălalt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
le prezentăm În continuare: aă Semnificația relațională a imaginii este dată de participarea directă a acesteia În cadrul Întâlnirii și al comunicării interpersonale. Imaginea este prezența concretă, specifică a persoanei. Ea este cea care, prin impresia pe care o produce, creează atracție, interes, simpatie sau, dimpotrivă, distanță, dezinteres, repulsie și antipatie. Este un tip special de comunicare prin imagine, o comunicare non-verbală, dominant emoțional-afectivă, o impresie interioară pe care fiecare o are despre celălalt. bă Semnificația psihologică a imaginii persoanei este dată
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
atitudini, mentalități, gusturi, idealuri care le sunt comune arată În fapt o nouă identitate, de cuplu a Eului celor doi parteneri de viață. Identitatea de cuplu are la baza ei identitatea psihosexuală a persoanei. Acordul dintre indivizi se stabilește prin atracție reciprocă, printr-o preferință interpersonală care, departe de a fi Întâmplătoare, este rezultatul unei „selecții valorice interioare”. Eu nu pot stabili o relație de cuplu decât cu o persoană similară mie. În caz contrar, totul este forțat, artificial și va
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este dat de inițiativa persoanelor angajate, de direcția de orientare sau de „vectorializarea sentimentelor morale”. În sensul acesta, inițiativa poate porni de la mine către celălalt, sau persoana mea poate fi solicitată de către celălalt. Dincolo de acest aspect formal-extern, intră În discuție atracția sau preferința interpersonală, În care simpatia are un rol esențial. Între două persoane care se află Într-o relație simpatetică se dezvoltă sau se construiește un spațiu emoțional-afectiv, În interiorul căruia se manifestă această acțiune de simpatie reciprocă. Acest spațiu, inițial
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care se află Într-o relație simpatetică reciprocă, sinceră și el crește pe măsură ce relația se adâncește și se consolidează. El poate fi asimilat cu spațiul afectiv al prieteniei, dragostei, cuplului marital etc. Este un spațiu care-și are originea În atracția simpatetică reciprocă, un spațiu al cooperării, În care fiecare dintre cei doi parteneri Își găsește confortul psihic, moral și spiritual al Împlinirii reciproce. El este condiția construirii unei intimități care completează persoana fiecăruia dintre ei. Relația simpatetică se desfășoară În cadrul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
atitudine de deschidere a mea către celălalt sau către ceilalți. Forma cea mai generală În care se manifestă sentimentele altruiste este simpatia, care desemnează situația sau atitudinea unei persoane de a avea aceleași sentimente pozitive ca ale alteia. Simpatia este atracția pe care o Încearcă o persoană pentru alta, chiar Înainte de a ajunge să o cunoască bine. Din acest motiv, prin natura sa, simpatia este considerată a fi elementul fundamental al afecțiunilor interumane de apropiere. În grupa sentimentelor altruiste sunt incluse
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mele cu ceilalți are la baza ei „existența dorinței ca fapt uman” (J.P. Sartreă. Eu Îl doresc pe celălalt, eu am nevoie de El, pentru că nu pot fi singur. Între un Eu și un Tu este o permanentă relație de atracție sau de respingere, care are la bază o dorință sau o repulsie, o curiozitate sau un interes etc. Dacă relația interumană este, din punct de vedere psihomoral, o dorință, Înseamnă că orice dorință este expresia unei nevoia mea de celălalt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
iar Înplan reflexiv, rațional, ca obiect al gândirii mele (J.P. Sartreă. Între mine și celălalt, sau ceilalți, se vor stabili relații concrete. Acestea sunt, din punct de vedere psihologic, atitudini de următoarele tipuri: aă prima atitudine este reprezentată prin limbaj, atracție, iubire, cooperare reciprocă și ajutor, apropiere; bă a doua atitudine este reprezentată prin distanță, rezervă, ură, respingere reciprocă care poate merge până la conflict. Care este cauza diferenței dintre mine și celălalt, și ce se află la baza acesteia? se Întreabă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
atingerea corporală reciprocă dintre cei doi. Mai mult decât atât, este o relație sufletească, emoțională, deschisă și Într-o continuă expansiune. Prin aceasta, subliniază D. Stăniloae, gândirea creștină depășește viziunea existențialistă. Iubirea creează o relație de comuniune Între persoane, o atracție reciprocă, o nevoie a mea de celălalt și invers. Ea este permanentă și inepuizabilă. Persoana umană nu poate exista singură. Ea are permanent nevoie de ceilalți. Chiar și când este singură, voit sau forțat, ea se află totuși În comuniune
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de a gândi, de a acționa, În comun și În aceeași direcție, unindu-ne , fără Însă a ne dizolva unul În celălalt. Intimitatea este prin urmare acordul reciproc dintre mine și tine, acord care se desăvârșește prin iubire. Ea este atracție și Întâlnire interioară a dorințelor reciproce. Se poate observa faptul că intimitatea se construiește din sentimentele morale, În primul rând de factură pozitivă, a două persoane Între care simpatia reciprocă, dar mai ales iubirea, ocupă locul principal. Se poate astfel
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se prezenta, fapt care va fi recunoscut de către ceilalți ca fiind specific cuplului respectiv. Realizarea acestui acord nu este posibilă fără concesiuni, fără cedări din partea fiecăruia, dar și printr-o mare cooperare Între parteneri. Intimitatea, fiind bazată pe iubire, este atracție reciprocă. Ea reprezintă o interiorizare de către mine a celuilalt și invers. Este un joc psihologic, de ordin emoțional de a da și de a primi În schimb. Prin initimitatea cu celălalt eu Încetez de a mai fi singur. Asimilându-l
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care m-au frustrat, m-au dominat, și alegerea acelora care m-au acceptat, m-au ocrotit, mi-au oferit sentimentul securității și al Împlinirii mele. Din acest motiv, se poate spune că la baza preferinței interpersonale stau sentimentele de atracție, simpatia, sau sentimentele de respingere, antipatia. Prin acest aspect, esențial În relațiile interumane, Psihologia Morală dovedește calitatea de a explica Într-un fel particular acest tip de relație, dincolo de aspectele sale exterioare, intrând În sfera interiorității umane. Preferința interpersonală, dincolo de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]