3,370 matches
-
să impulsioneze și prin aceasta coacerea mai profundă a fructului, care este sămânța. După ce se usca bine-bine, se întindea în curtea casei un țol și pe el începeam să batem la cânepă. Adică cu un bătător, care putea fi un băț oarecare dar care să nu deranjeze la mână, desprindeam prin lovituri repetate semințele de tulpina plantelor. Ce rezulta se trecea prin ciur și dârmon, separând-se sămânța de cămașa ei, se îndepărta pleava. Uneori, realizam un fel de vânturare a
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
aruncam în brazda ogorului, ca să crească roadă bogată iar parte era amestecată în hrana animalelor și a păsărilor, ca să dea frupt și ouă, după cum o vrea Dumnezeu, adică să fie binecuvântate. La vreme potrivită, noi copiii, ne luam trăistuța și bățul, să ne apărăm de câinii cei răi, și pleca m în vecini, la rude, la prieteni, -veneau și ei la ai noștri - să ducem și să ne aducă vestea minunată a Învierii spunând „Hristos a înviat”, după care primeam - iar
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
a spus că așa se va tot mișca până la asfințitul soarelui. Și așa a și fost. s-a tot mișcat. Apoi a aruncat-o. Să se hrănească cu ea alte viețuitoare ale pădurii. Pielea șarpelui a fost trasă pe un băț, pe care îl avea pregătit drept baston. Toamna, când terminasem de lucru, am văzut bastonul cel învelit cu pielea șarpelui, că începuse să-i cadă solzii. Cunoscător, șeful care ne conducea echipa, ne-a explicat că era perioada când șarpelui
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
trei, veneau la furat câte 2-3 inși, in trau în grădină, se urcau în pomi, unul pândea, și ne trezeam că poamele s-au împuținat. Exact-exact, nu puteai ști la ce oră veneau răufăcătorii. Câteodată reușeam să-i vedem, luam bățul care era pregătit din timp și mă luam după dânșii, dar până ajungeam eu în fundul grădinii, cel care îi p ăzea îi și anunța cu... șase-șase; ei săreau din pomi, își luau ce aveau de luat, și îndată se și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
toate lucrurile, îndeosebi pușca și cofăielul cu branșe, în mijlocul unei căruțe cu fân, cu câte un țol pe cap și cu încetineală de flămânzi, cam pe după-amiază, am luat drumul spre Huși pășind cu fereală peste tot și pipăind cu bețele adâncimea apelor. Dacă nu am fi plecat în ziua aceea, puhoaiele ne-ar fi închis acolo pentru două-trei săptămâni pe ghebul mai înalt unde era coliba. Drum greu până am ieșit din zona inundată, peste tot, drumuri, ogoare, poteci, marile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Acum venea la rând cea mai complicată problemă, sălile pentru expoziție. Colegii de la U.A.P. simțiseră ceva, dar se pare că tot nu credeau că am intenție durabilă; când au aflat ce vreau să întreprind, au început manevrele și pusul bețelor în roate. Succesul de public a fost foarte mare, presa a tăcut, nu a avut "ochi" să scrie. * În februarie 1940, îmi pregăteam expoziția, ramele aduse acasă și tablourile erau așezate grămadă. Înainte de a transporta lucrările la Ateneu, unde trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
hoinar mișcă agale săbiile trestiilor, încrețind ușor oglindă apei. Spre apus, se întind colinele împădurite, iar norii, plutind pufoși pe cerul verii, alcătuiesc un tablou feeric de umbre și lumini. Pe malul abrupt al apei, o tânără pescuiește cu un băț de trestie, peștișorii mici, aurii. Pe cap poartă o frumoasă pălărie de paie, iar ochii îi sunt protejați de ochelarii mari de soare. Pantaloni pescărești de un bleu-ciel, picioare goale, maieu decoltat lasă să-i expună soarelui brațele marmoreene, picioarele
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și cu numeroase argumente poziția și, culmea, era greu să nu le dau dreptate și unora, și celorlalți, deși pozițiile lor erau total opuse. Ce-i de făcut? Să nu uităm că acest conflict se ascute la o aruncătură de băț de granițele României. Din toată presa, românească și străină, pe care am reușit să o consult, din luările de poziție ale unor înalte oficialități europene, americane, rusești etc., n-am reușit să aflu o soluție care să mulțumească ambele părți
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Venezuela una socialistă în urma experiențelor de care am amintit este cel puțin un gest riscant, dacă nu un anacronism istoric. Faptul este cu atât mai curios cu cât exemplul cubanez o adevărată fosilă social-istorică se află la o aruncătură de băț de Venezuela. De aceea, eu mă gândesc că înfrângerea lui Chavez, la limită e drept, se datorează mai mult acestei intenții anacronice decât poftelor lui dictatoriale care, în America Latină așa cum spuneam nu prea mai miră pe nimeni. Lecția pe care
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
un zeu pământean, șef al unui partid politic. Este greu de conceput o cale de conciliere între două "credințe" atât de diferite. Ar mai fi, însă, un element în spatele conflictului chino-tibetan, și anume interesul unor mari puteri de a pune bețe în roate Chinei țară care devine, pe zi ce trece, tot mai puternică și care amenință, tot mai evident, actualul echilibru de forțe. Și ce ocazie ar putea fi mai bună de a arăta Chinei pisica, decât folosind o problemă
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
1996, ora 12:55, cănd Cezar Zubravu Îi oferea lui Tăcu leași suferințe cu palma, cu pumnii sau cu piciorul, e cu cravasa, cu vâna de bou sau cu o scurtătur ului cu capul În jos cu ajutorul unui scripete cu bețe subțiri de lemn sau de cauciuc pe spate după ce anch pecial; e victimei, după ce acestea e anchetatului cu flacără oxiacetilenica; ment victima r volumul ,,Mărturii ale suferinței” Îi scria pe pagina rezervată dedicațiilor: ,,Lui Alexandru Tăcu, martor al relatărilor mele
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se reflectă convingerile lui Diogene în viața lui. Protagonistul piesei este un ins obsedat de ideea de libertate. Exilatul din Sinope, izgonit pentru falsificare de bani, apare la banchetul lui Aristodem desculț, cu o manta veche, largă și zdrențăroasă, un băț grosolan și o desagă, fără a arbora însă atitudinea umilă obișnuită la cei dependenți de generozitatea altora (p. 107). Diogene îl interpelează pe Aristip pentru faptul că acceptă o poziție de subordonare față de amfitrion : Salut pe filosoful Aristip. Nu și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-l cheamă pe Diogene să pregătească împreună libertatea de mâine (p. 157). Filosoful cinic, care în tot timpul petrecut în casa protectorului său și-a dorit un singur lucru, să fie liber, se grăbește să-și ia mantaua, traista și bățul și să plece, deoarece acum socotește că poate să fie liber (p. 158). Dornic să facă ordine în cetate, proaspătul arhonte se adresează o dată în plus celui pe care-l socotește a fi un om dintre cei mai folositori societății
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la Direcția accizelor, venind să aducă denunțuri. De cele mai multe ori denunțurile lui erau exacte. Fiindcă Sevillio, ca om deștept ce era, avea un întreit scop când denunța: 1) Că lua parte din prima cuvenită destăinuitorilor unei contrabande; 2) Fiindcă punea bețe-n roate concurenților săi în contrabandă, contribuia ca să fie desființați și rămânea el singurul contrabandist în ramura spirtului. 3) Fiindcă depărta bănuielile de la dânsul. Sevillio era foarte dibaci. Și iată cum: dacă afla, în mod cert, că o contrabandă mai
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Pentru orice năzdrăvănie făcută, în special în afara școlii, erai identificat prin notarea numărului și pedepsit aspru de directorul liceului. Participarea la spectacole deocheate era interzisă. Nota de la purtare era socotită importantă. Sportul național era oina. Un joc cu minge și băț. Era sportul pe care aveam voie să-l practicăm în curtea liceului. În fiecare an se ținea campionatul de oină pe țară, între echipele liceelor. Fotbalul era la începuturile lui la noi. Nu se juca în echipe, ci mai mult
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Dar cred că sînt împăcat de reacțiile celor ce m-au citit. Se confirmă că nimeni nu-mi poate contesta... harul, cel mult o anumită "dezordine" în structurarea cărții (cu voia editorilor). A scris și Constanța Buzea! Cam în două bețe. Femeile nu trebuie să știe niciodată prea multe despre bărbați. Aș vrea să fiu comentat cu competență, nu să fiu lăudat. Nu-s abonat la nici o revistă și nu pot afla pe unde se scrie, dacă se scrie. La P.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
băieților despre toată tărășenia... ci numai că le-am dat apă. Fiind sătule, s-au culcat și ele și-au stat așa, până băieții au copt și porumbul. Era în lapte și avea boabele tare dulci. Mihai înfigea câte un băț în coceanul știuletelui și-i pârlea la flacără, ca la rotisor. Când se lăsă seara, am luat vitele la cireadă și toți am pornit-o cântând spre sat. Mama m-aștepta cu o cină pompoasă, cu toci la tavă, dar
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cei mai isteți din ulița noastră, Vasile și Iliuță Grigoraș ne acordau tot sprijinul. Acolo unde nu ajungeam cu drughinile, ei se cățărau ca niște pisici, pe vârfurile nucilor și le culegeau cu mâna, sau le băteau cu câte un băț. Multe nuci aveau încă coaja verde, așa se făcea că mâinile mele și-ale Oltei, sora mea, erau în fiecare toamnă, de culoarea castanelor coapte. Când ieșeam duminicile în sat, căutam să-mi ascund mâinile, căci nu mă simțeam bine
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și comportare). La nuntă, mirii se îmbrăcau frumos, în costume naționale. Nunta începea de sâmbăta după-masă, când se dădea cămașa mirelui, a soacrei și se lua zestrea miresei. Vătăjeii (vorniceii) veneau cu sticle de rachiu în casă, cu năframă pe băț, cusută de o drușcă (domnișoară de onoare). Când se încărca zestrea în căruțe frumos împodobite se jucau pernele, cuverturile, scoarțele etc. Se strigau strigături și se chiuia. Cânta fanfara de la Grămești, care era nelipsită de la nunțile din Costișa. Nunta se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să le tragă, prinzând destul de repede secretul lor. Eu cu Aurel nu ne am încumetat. Ne era de-ajuns că le-am auzit atât de aproape. La toacă a fost mai ușor. Parcă bătea toba. Pe o scândură, cu două bețe, lovea respectând ritmul. Am încercat și noi, dar n-am deprins tainele de prima dată. Pălimarul Luchian Vasile ne-a zis să repetăm acasă, cât de mult. Ne-a promis că sâmbăta viitoare, la ora patru (la toacă) ne lasă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la făcut țevi pentru pânza în patru ițe, ce-o avea în stative. Seara am încercat "toaca" în pragul de la bucătăria de vară și la grajd. Tata, văzându-mă, mi-a arătat el cum se bate mai bine cu două bețe ce mi le-a șlefuit anumit. Sâmbătă, la ora patru, am fost prezentă în clopotniță și nu m-am făcut de râs. Am bătut toaca toți trei, pe rând. Gheorghe s-a arătat cel mai priceput. De bucurie, priveam din
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a văzut că lătratul nu mai contenește, cu baticul căzut pe spate și părul albicios într-o dezordine caricaturală, a pus mâna pe bastonul ei de corn, a ieșit din cămăruță și i-a aplicat bietului animal o lovitură de băț cu atâta ură, încât, de durere, s-a întins cu burta la pământ. Văzând cine i-a aplicat corecția nemiloasă, și-a adunat ultimele puteri și s-a târât anevoie spre adăpost, la locul lui, sub prispă. Dar-ar naiba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
plod în fața ei. Voia și avea tot dreptul să respire ceva mai slobod, în deplină singurătate. Dar să revenim. M-am trezit cu un retevei în mâini, care avea cam lungimea a două făcălețe puse cap la cap. Era un băț zdravăn de corn, plin de noduri, având oarecum conformația unei bâte de baseball. În timp ce eu stăteam amorțit cu măciuca aia în mână, am primit un al doilea ordin: Puni-l, măi țâcî, la spatili tău. Așă. Bini. Am executat mișcarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Eu eram în transă. Parcă eram hipnotizat: am înțeles ce voia să facă bunica. Dă-mi scurtătura, măi țâcî, șî dă-ti mai încolo. Așă! Câinele era tot în picioare și-i urmărea cu atenție fiecare mișcare. Bunica a ridicat bățul deasupra capului și l-a repezit cu toată forța în capul câinelui. Din reflex, într-o fracțiune de secundă, Haiduc s-a tras înapoi, lanțul a dezechilibrat-o pe bunica, iar lovitura năprasnică a transformat în așchii botul sărmanului câine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
voce calmă și chiar bucuroasă, ca și cum i-ar fi reușit o afacere deosebit de profitabilă, a zis: De-amu am isprăvit șî cu aista, n-o sî mai mânânși căcat. Hai, măi țâcî! Ajunși acasă, a pus lanțul sub prispă alături de bățul plin de sânge și a intrat în căsuță, văzându-și mai departe de treburile ei, ca și cum cele întâmplate erau lucruri perfect normale, intrând în desfășurarea firească a evenimentelor cotidiene. "S-a prăbușit vecia. Pe marginile gropii, În bâlciul de morminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]