3,939 matches
-
Consiliul Național pentru protecția mediului înconjurător (1973ă, inițiator și membru al conducerii Casei Universitarilor - Iași (19501968ă și multe altele, permanent avea o grijă aparte față de bunurile materiale ale locului de muncă, inclusiv de florile de pe aleile din fața facultății și de becurile de pe holuri. Totdeauna era dispus să facă orice, să ajute pe oricine la rezolvarea corectă a oricărei probleme, dar nu s-a plâns niciodată de oboseală. A găsit permanent toată înțelegerea din partea familiei, pe care a venerat-o și pentru
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
șoareci ori găurită de timpul scurs peste ea. Am așezat geanta undeva lângă un calorifer abia călduț... Mi-am aruncat geaca, oarecum nervos de ceea ce avea să mi se întâmple, deasupra bagajuluiundeva, într-un colț al cămăruței, luminata de un bec aproape mort. * * * O individă grasă, cam de vârsta a doua, mi a ordonat scurt să trec pe cântar. (...) Ai 48 de kilograme... treci să te măsurăm!... ai 168 de centimetri... Da... Acum să-ți luăm sânge: întinde brațul pe marginea
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
linge rănile sângerânde. Imaginile acestea, de oameni scheletici și de câini așișderea, sunt destul de șocante destul de ,,normale’’ aici. Sunt constatări din cele văzute și din cele povestite paciențide ,,veteranii’’ spitalului. Pe stânga și pe dreapta culoarului aproape luminat de câteva becuri palide, se găsesc saloane mici, cu 4-6 paturi ocupate în totalitate, saloane pentru bărbați și saloane pentru femei. Dinspre garderobă vin ,,indienii’’, tăcuți și triști, care se pierd aproape subtil în saloane nici curate dar nici mizerabile. Se zăresc siluete
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
un ritm rapid pentru a pleca mai repede către corpul ,,G'' (spitalul nou și început a fi construit încă de pe vremea regimului comunist și neterminat de aproape 20 de ani), acolo unde am fost și înainte de ,,învoire’’. Mă veghează un bec de putere mică ce abia mai pâlpâie, licăre ,,sistematic’’ și incoerent parcă mi-ar face cu ochiul, într-un anume fel ce semnifică șiretenie. Sentimente și gânduri cel puțin ciudate ori plăcute, mă mângâie pe suflet, mă sensibilizează, ori mă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
și să aflu cât mai multe...despre Vera. * * * Salonul 7 e la fel cum l-am lăsat. Frigiderul ghiftuit ca de obicei își făcea siesta, rezemat de peretele din partea stângă a salonului după partea...de cum intri pe ușă. Deasupra acestuia, becul care de abia mai lumina pentru el însuși. Masa și cele două scaune cu rezemătoare defectăîn set complet, în același spațiu restrâns dintre frigiderul ,,Arctic’’ (de tip nou), și stâlpul structurii de rezistență al camerei. Drept în față, ușa termopan
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
nouă de culoare albastră, masa și cele două rezemători de scaune închipuie doi veșnici jucători de șah înmărmuriți în timp și spațiu. Deasupra patului, de la fereastră atârnă permanent ca un spânzurat, o bară metalică ce ține suspendat suportul unui presupus bec. Îmi pare o natură statică de un comic vulgar și de aceea de multe ori evit a o privi. Camera e deosebit de curată. Iluminatul e modest și mai mult deranjează ochiul decât să-l ajute. Fiecare pat are în partea
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
chibritului, totul doar la trecerea timpului. Necruțătorul timp! Încerc supraviețuirea, precum Universul cu gândurile, în schimbul privirilor pironite în tavanul de un alb mincinos. De sus se prăvale peste mine gânduri...idei obscure, imagini ale unui viitor sumbru. Acel suport de bec precum un spânzurat inert ( mortul de care vorbeam ), bălăngănind aiurea. Am intrat în salonul 7, bucuros după pozitiva discuție cu Vera. Am dat mâna cu Marian, ca și cum ar fi fost pentru prima oară în viață, ne-am urat ședere plăcută
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
am cerut scuze, i-am mulțumit și am plecat rapid către ieșire. Unii dintre colegi ajunseseră deja în corpul ,,G’’. Am urcat în salon și după ce am mâncat desertul primit m-am trântit pe pat privind tavanul ca de obicei. Becul camerei e stins și nu cred că am vreun chef să cobor și să-l aprind. Privesc... Ascult radioul local... Mulțumesc doamnei doctor și bunului Dumnezeu că sunt bine! Îmi amintesc că astăzi a intrat în concediu fosta directoare, medicul
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
bostani printre păpușoi și m-am resemnat. Pregătiri de Sfintele Sărbători Sosirea Sfintelor Sărbători, precum și aniversarea zilelor de naștere sau onomastice, pentru toți ai satului, însemna nu numai bucurie, ci multă muncă. În primul rând toată gospodăria trebuia să arate "bec" (cum spuneau bătrânii). Curățenia era o cerință stringentă. Se văruiau pereții din interiorul și exteriorul casei, se spălau geamurile, ușile și tot mobilierul existent și dacă se impunea, se lăcuiau. Se trecea apoi la bucătăria de vară, la grajd și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
350 kg, care, în mod normal, în acele vremuri murea. Noroc că părinții erau de meserie și tatăl meu, care a fost și moașa mea!, a știut să improvizeze un incubator dintr-un pătuț de nou-născut, mult tifon și un bec electric. Iarăși noroc că satul nașterii mele, Vlădeni, era electrificat pentru că avea un SMT... și mai este și curiozitatea uriașă care mă însoțește de la naștere. O curiozitate de copil, probabil, că filosof nu mă socotesc! Nu cred că am regretat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mâncatul într-un picior, sărarea excesivă a mâncării urmată de interzicerea hidratării timp de câteva zile, interval după care deținutului i se oferea apă sărată, sute de genuflexiuni, fandări, tumbe, sărituri ca broasca, statul într-un picior cu ochii la bec ori cu mâinile ridicate timp de câteva zile, legarea de spate a unor bagaje de zeci de kilograme timp de mai multe ore, culcatul pe burtă cu patru sau cinci oameni deasupra, obligarea deținuților să se dea cu capul de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lovească iar tu să profiți pentru a-ți schimba cît de cît poziția (metoda Neculai Popa); să faci sute de genuflexiuni, fandări, culcări, tumbe pe ciment, sărituri ca broasca; să stai cîte o săptămînă într-un picior, cu ochii la bec sau cu mîinile în sus, supravegheat de plantoane; să stai în picioare, cu mîinile în sus și bagaj în spate, cîte două zile și două nopți; să fii pus să te îmbraci cu tot ce ai și apoi să ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ești strivit și să te acopere cu pătura ca să te sufoci; să stai într-un picior pe hîrdău, cu mîinile în sus, cîte 24 de ore, pînă cînd cădeai leșinat; să stai cîteva nopți cu picioarele în sus, uitîndu-te la bec. Bătăile erau și ele înfiorătoare: te băteau la palme pînă se învinețeau; te puneau să te bați unul cu altul; se urcau și jucau cu picioarele pe tine, te loveau cu bocancii sau cu ciomege, în cap și în coaste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bătea ca în anii '50. Va fi anchetat luni de zile, supus presiunilor psihice și iradiat. Va povesti mamei, înainte de a muri, că la Securitate "nu l-au bătut, dar îl puneau să stea cu mîinile în sus, cu un bec puternic în fața ochilor. Și-l "serveau" întotdeauna cu cafea!" Va fi ucis, prin iradiere, pentru cîteva înscrisuri în contra dictaturii. Cezar Zugravu, fost și el deținut politic, publică la Iași, în 2004, O antologie a crimei și terorii comuniste. În cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
timp, am fost iar luat în primire de același grup și bătut cu picioarele în cap și la coaste. În următoarele două nopți, am fost pus să stau cu picioarele în sus și să mă uit cu ochii țintă la bec. Apoi am stat o săptămînă cu ochii la bec. Într-un singur picior, în tot acest timp eram supravegheat de un planton și cum oboseam și puneam piciorul jos, eram lovit de acesta". Procesul verbal este semnat de arestat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
grup și bătut cu picioarele în cap și la coaste. În următoarele două nopți, am fost pus să stau cu picioarele în sus și să mă uit cu ochii țintă la bec. Apoi am stat o săptămînă cu ochii la bec. Într-un singur picior, în tot acest timp eram supravegheat de un planton și cum oboseam și puneam piciorul jos, eram lovit de acesta". Procesul verbal este semnat de arestat și de Slt. de Securitate Filip Vladimir. Petrache Chirilă (n.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
oficiat-o prin ușa celulei, pe atunci măturătorul-șef al penitenciarului, episcopul Alexandru Todea. În ziua de 5 februarie 1953, directorul închisorii, ofițerul de Securitate Vasile Ciolpan, a sunat la București anunțînd că în camera nr. 3 s-a stins becul. Artizanul Marii Uniri nu mai avea nici nume. A fost tîrît pe scări, ca și ceilalți, pus într-un sac și aruncat într-o groapă comună în cimitirul săracilor, pe de malul Tisei" (L.H.L.). Între cei epurați din Academia Română, transformată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
privire rece, dură, și zâmbindu-i ironic din spatele biroului. Imediat i se alătură și piticul mustăcios care ordonase arestul. Cristi observă că, deși aranjată decent, camera nu avea nicio fereastră, iar singura lumină, slabă și ea, gălbuie, venea dintr-un bec din tavan, care din când în când începea să pâlpâie. Închideți ușa ! le ordonă colonelul brutelor, iar aceștia o trântesc imediat și îi mai dau un brânci lui Cristi, pentru a se apropia de birou. — Marele dizeur Cristian Vasile, ai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
C, o varietate de bomboane de tuse Riccola, ghimbir proaspăt, trei pungi mari de cipsuri Cool Ranch Dorito’s, o sticlă de Cristal în congelator și o linie telefonică pentru exterior cu număr secret“, și la fiecare episod de lectură becurile de deasupra podiumului trebuiau să fie de „nuanță oranj“ pentru că atunci lumina punea în evidență tenul meu bronzat în saloane de specialitate. Dacă aceste cerințe contractuale nu erau respectate, amenda urma să fie împărțită între mine și Knopf. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bucătărie, unde Jayne tăifăsuia cu femeile de la catering costumate sugestiv în vrăjitoare sau pisici cochete. În spatele lor, dincolo de ușile glisante care dădeau în grădină, se turna gheață uscată în jacuzzi, al cărui sistem de iluminare subacvatic fusese înlocuit cu un bec de un roșu închis pentru a genera efectul de cazan fierbând în draci. Iar în continuare lovitura de maestru: toți cei nouă acri care duceau din grădină până la un pâlc întunecat de copaci fuseseră transformați într-o imitație de cimitir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
continuat să râd de mine - la modul în care combinația dintre coca și pasăre declanșaseră ceva oribil în mine, iar sentimental acela s-a disipat complet când m-am aplecat și am ridicat păpușa. Am întors-o și am văzut becul roșu pâlpâind în ceafă, semn că fusese activată. Am închis întrerupătorul minuscul de sub luminița roșie și l-am închis pe Terby. Se auzi un huruit, apoi păpușa rămase țeapănă. Când am lăsat-o jos pe patul lui Sarah, lângă perna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
leneșă într-un lac special proiectat în care am zărit o clipă zvâcnirea portocalie a unui pește koi. Crengile copacilor se legănau deasupra noastră și liane groase și aspre drapau zidurile de granit înconjurătoare colorate în galben și verde de becurile lămpilor de la nivelul solului. Nadine își încheie strâns haina cu toate că era destul de cald afară (deși nori de ploaie începuseră să acopere luna), apoi își termină vinul și fără să scoată un cuvânt se rezemă de mine, iar eu am lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Robby să strige alarmat. Am ridicat lanterna și am îndreptat-o spre arătare, care s-a oprit - aparent nedumerită. Afară, lătratul lui Victor devenise isteric. Arătarea s-a repezit din nou spre noi. Și atunci iar mi-a scăpat lanterna. Becul s-a spart, înecându-ne în întuneric, în timp ce arătarea venea peste noi. Am înhățat mâna transpirată a lui Robby, alergând spre camera lui și deschizând ușa. M-am împiedicat, căzând în cameră și lovindu-mi fața de podea. Am simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
politică, erau percepute drept o revanșă simbolică a popoarelor ocupate de sovietici. Cu toții simțeam asta. VITALIE CIOBANU: Probleme tehnice cu aparatul de fotografiat, care și-a „epuizat” încărcăturile, apoi căutarea febrilă a unui magazin Optica, la care să-mi repar „becurile”, vorba lui Vasile, după un mic accident, la Malbork, cu rama mea de ochelari. Dezagremente banale, dar destul de supărătoare, care intervin inevitabil într-o călătorie: este reversul „spectacolului lumii”, consemnat cu predilecție într-un jurnal de călătorie, în timp ce partea umbroasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mie două sute în cartierul armenesc. Nici în partea exterioară a zidurilor n-ai nevoie de hartă pentru a afla unde te afli. Partea arabă a "Ierusalimului reunificat" este acolo unde ai gropi în asfalt, bene-pubele al căror conținut se revarsă, becuri sparte pe stâlpii de iluminat, trotuare nemăturate, nori de fum negru ieșind din țevile de eșapament ale autobuzelor și ale maxi-taxiurilor, pungi de plastic atârnând pe cablurile electrice, deșeuri de tot felul umplând șanțurile. Trotuare pline de lume în timpul zilei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]