3,080 matches
-
care își pot vedea propriul chip le fascina atât de mult, încât s-ar fi putut crede că, din acel moment, viața lor avea să se învârtă mereu în jurul acelor cuțite, oale sau oglinzi, care din fericire se găseau din belșug printre resturile galionului și printre recifele de corali din împrejurimi. Pentru tânărul Tapú Tetuanúi adevărată revelație fu o arbaleta. În ziua când văzu cum unul dintre acei oameni urât mirositori ia o arbaleta, îi fixează o săgeată și perforează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o constituție robustă; cu pielea deschisă la culoare, dar cu trăsături orientale, aproape mongolice; cu privirea crudă, dar cu zâmbetul deschis și râsul spontan. Să tot fi fost strânși vreo douăzeci, majoritatea bătrâni, dar erau și mulți războinici pictați din belșug și nu s-ar fi putut spune care era căpetenie, vraci sau șef mai mic de trib, căci nici unul nu părea să dețină autoritatea asupra celorlalți. Toți apăreau goi, cu excepția clasicei fâșii roșii înnodată de penis, și vreo șase erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lătratul câinilor, care se transmiteau la foarte mari distanțe, cu o claritate de necrezut, pe când vocile omenești, de pildă, se stingeau de obicei foarte curând. Yubani-i luau măsuri drastice față de cocoși, dar nu și față de câini, care se găseau din belșug în sat. Îi obișnuiau de foarte mici să nu latre și pe cel pe care nu reușeau să-l obișnuiască, îl mâncau, și cu asta, basta. Sări din hamac, se dezmorți icnind și se îndreptă spre mal să se spele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
gîtul, replică fetița tremurînd. Hai, hai să mergem repede. Robilă lasă totul deschis și aleargă la cumătrul său, la a patra casă. Din urmă fetița dă detalii despre crimă și criminal. Inima bătrînului dă să crape. Imagini cu sînge din belșug, cu morți în poziții de groază se perindau prin capul său, stimulînd inima să se autodistrugă. Ajuns la vecin, gîfîind și cu 200 de bătăi de inimă pe minut, asistă la o scenă tîmpă: La mulți ani, cumetre! strigă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cresc și fără apă. Într-o văioagă, în care era apă în timpurile normale, acum crescuse o iarbă verde buratec, suculentă și moale ca mătasea de porumb în pîrg. Proprietarul, Gheorghe Bulhac, era mîndru că el putea hrăni vitele din belșug cu otava aceasta, invidiată de toți. După ce că Bulhac ăsta avea așa un noroc, mai și fusese zămislit ca un făt frumos, îndrăzneț și șugubăț, încît femeile nu-i puteau servi niciodată un "nu" categoric. Numai Saveta tontălăului de Adrian Lupu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Înainte de masa de la ora șapte. De obicei, Bruno nu izbutea să mănânce decât la prânz, când mâncau și elevii semi-interni; seara, rămâneau numai Între interni. Erau mese de opt locuri, primele fiind ocupate de cei mari. Aceștia se serveau din belșug, apoi scuipau În mâncare ca să-i Împiedice pe cei mici să se atingă de restul. Duminică după duminică, Bruno ezita să-i vorbească tatălui său, ajungând În final la concluzia că nu era cu putință. Un băiat, credea taică-său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cunoscuse lipsurile războiului și care avea douăzeci de ani la Eliberare; iată lumea pe care voiau s-o lase moștenire copiilor lor. Femeia stă acasă și se ocupă de gospodărie (dar, este ajutată mult de aparatele electrocasnice; are timp din belșug pentru familie). Bărbatul lucrează În exterior (dar grație robotizării, lucrează mai puțin timp, iar munca Îi este mai ușoară). Cuplurile sunt fidele și fericite; trăiesc În case agreabile În afara orașelor (În suburbii). În timpul liber, meșteresc, se ocupă cu grădinăritul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
apăru din nou. — Vreți să beți ceva? Întrebă el pe un ton glacial. — Te cred, bătrâne! urlă Bruno. Mai Întrebi? Scoate o sticloanță, Bulache! Tânărul ieși, apoi reveni cu o sticlă de whisky și două pahare. Bruno Își turnă din belșug, trase o primă dușcă. — Scuzați-l, e tulburat..., făcu Michel cu o voce aproape imperceptibilă. — Așa-i, confirmă fratele vitreg. Lasă-ne-n durerea noastră, Bulache. Își goli paharul plescăind din limbă, Își turnă din nou. — Au tot interesul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fragilă, moment al unui echilibru precar. În veșnica mișcare de contrarii, fericirea rămîne un ideal, dacă vreți, o aberație de cugetător. Echilibrul înseamnă inerție, adică moarte. Așa susținea Goilav. Omul însă se poate apropia de condiții mai demne pentru sine: belșug, instrucție, comodități, morală, sănătate. Dacă prin toate astea se înțelege fericire, atunci există și aceasta. Trăiască lupta pentru noua societate, o luptă de eroi. Vor fi și drame în romanul meu. Să presupunem, de pildă, că excavatoristul, care urma să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
răspunde Hans râzând de gluma bună pe care‑a făcut‑o. # Ca să intre în joc și natura - de care la o adică te poți delimita ca un corp străin -, gașca o ia spre faimoasa Pădure vieneză, unde există natură din belșug, și de fapt nimic altceva. Doar excursioniști în căutarea unui mod de viață natural, căci în prezent industrializarea face pași serioși înainte, iar drumeții pășesc și ei. Ultimele fâșii din ceața dimineții urcă pe colinele acoperite de frunziș; și tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nici sens, nici scop, și anume: să se cațere pe munți. Pe Sophienalpe, pe Schöpfl, pe Satzberg. Îmbrăcați într‑un costum sportiv ce aduce vag cu portul din Stiria. Dar ei sunt orășeni, iar elementul rural e un semn de belșug, semn că lumea nu mai trăiește la țară și nici în sărăcie. Pălăriuța tiroleză le stă chiar foarte bine. Aruncă resturi de mâncare în toate părțile și distrug mediul natural pe care‑l transformă într‑unul artificial; însă Anna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nenumăratele cutii de detergent, geamantane vechi, lăzi și ambalaje care stau claie peste grămadă până la tavan și care au înmagazinat în decursul anilor cenușiul unei mici gospodării burgheze (multă prea mică pentru patru persoane), de unde acest cenușiu se revarsă din belșug peste cei doi adolescenți. Nici nu ridici bine un capac oarecare, că se și răspândește imediat un miros neplăcut care‑și face meseria: miroase urât. Nimic nu se aruncă, totul trebuie să rămână aici și să depună mărturie despre murdăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stea norocoasă pentru că‑mi amintesc cu plăcere de fiecare clipă a acelei seri palpitante. Am dansat împreună și totul mi s‑a părut atât de frumos și îmbătător. Cei doi liceeni folosesc imperfectul și, cu toate că‑l folosesc întruna și din belșug, rostit de ei rămâne totuși ca nou. Hans mai aude și că tipul de la masa alăturată, care cu siguranță că habar n‑are ce trebuie și ce poate să facă un bărbat adevărat, a fost la schi în Alpii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
îi proorocește tatei, cu multe vorbe, că urmează să‑i distrugă - lui, tăticului - viața. Acum părinții, puși la țol festiv, tata, ca de obicei, ca scos din cutie (își cumpără în fiecare săptămână o cravată nouă, iar cămășile, scrobite din belșug și călcate la marea artă, se transformă în niște cumplite arme tăioase - că doar omul e un crai și are și reputație de așa ceva), iar mami ca scoasă din gunoi, cu lucruri distonante, care nu se asortează de nici o culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe pământ semnul ciutanului, ca să-l uite mai ușor ai săi, Runa Îi desfăcu lui Enkim frunzele din jurul rănii. Carnea nu putrezise Încă, dar pielea era roșie și umflată. Ne-am dus după apă curată și l-am spălat din belșug, după care Runa a adus niște ciuperci de copac care creșteau peste tot În jur. Le-a pisat cu piatra de mână până ce a făcut un terci pe care l-a presărat pe rană, după care a pus deasupra frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai ieșit de câteva ori În timpul zilei, ca să fiu sigur că nu greșisem direcția pe care o arăta sulița și, de fiecare dată după ce mă vâram Înapoi În casa din piele, Îi spuneam lui Enkim: - Mâine vom avea apă din belșug și ne vom răcori la umbră. Apoi adormeam, veseli nevoie mare, Înfășându-ne În pieile moi pe care ni le dăduse Aban. La căderea nopții, am strâns degrabă casa din piei și am Încercat să vedem dacă luna licărește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
acela era foarte Înalt și avea un gât care, numai el, era cât două-trei staturi de om. Avea blana galbenă tărcată cu pete cafenii, iar la cap semăna cu o capră. Rumega. Păștea, dar nu iarba care se afla din belșug În vale, ci frunzele și fructele din copaci. Trăia În turme, iar mărunțeii lui N’jamo se și pregătiră să doboare unul. Animalele erau atât de sperioase Însă Încât o luară la fugă de Îndată ce ne văzură de la marea Înălțime a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
firește. Zice: „Domnul și-a revărsat binecuvîntarea asupra pămîntului acesta cu prea multă dărnicie“... măi, ce om Învățat mai era și ce limbă frumoasă și Înflorită vorbea... și zice: „Vino aici. Aici este o adevărată minune a naturii, bogăția și belșugul Întrec tot ce poate visa cel nesătul și toate stau Încă neatinse“ - zice. „Dacă vii acum, În cincisprezece ani ajungi bogat“ - zice, și-l tot Îndemna să vină. „Vinde totul imediat“ - zice - „vinde tot ce ai și vino imediat.“ „Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tatăl tău - „dar cine l-o fi mituit? De unde să fi primit bani?“ „Cum așa“ - am zis - „din ținutul Yancey, unde trăiesc toate neamurile și rubedeniile lor, de-acolo-i vin banii.“ „Adică sînt oameni Înstăriți?“ „Au de toate din belșug“ - am zis - „din belșug, și-ar fi dat și ultimul ban să-i vadă scăpați.“ Știam eu bine cum stau lucrurile. „Nu uita c-am trăit toată viața acolo“ - am zis - „și-i cunosc mai bine ca tine. Am crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
l-o fi mituit? De unde să fi primit bani?“ „Cum așa“ - am zis - „din ținutul Yancey, unde trăiesc toate neamurile și rubedeniile lor, de-acolo-i vin banii.“ „Adică sînt oameni Înstăriți?“ „Au de toate din belșug“ - am zis - „din belșug, și-ar fi dat și ultimul ban să-i vadă scăpați.“ Știam eu bine cum stau lucrurile. „Nu uita c-am trăit toată viața acolo“ - am zis - „și-i cunosc mai bine ca tine. Am crescut printre ei și știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai de seamă juriști din Yancey, a cheltuit peste zece mii de dolari ca să-i apere. „N-avea grijă“ - i-am spus tatălui tău - „că n-a fost decît o picătură dintr-un ocean. Unde se află ei acum au din belșug de toate, nu te mai prăpădi cu firea din pricina lor“ - am zis. „Oricum, mă bucur c-au scăpat“ - a zis. „A curs și-așa destul sînge. Nu văd la ce-ar folosi să mai curgă.“ Am dat din cap. „Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ieșită din neam de negustori greci de la Stănișești, a suferit toată viața că a fost ținută printre mujici - ea, fată de prăvăliaș, crescută cu servitoarea Marița, care numai să fi bătut din palme și venea într-o fugă, obișnuită cu belșugul din prăvălie, cu beciul doldora de butoaie cu stridii, cu rahat turcesc, cu măsline aduse cu vaporul până la Galați și de acolo cu carele cu boi până la Stănișești, învățată cu respectul jidanilor care-și scoteau pălăria în fața ei pe uliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
explică și ușurința cu care părinții lor, unul la Botoșani, altul la Arad, au făcut praf vreo cinci case. Mitul poșetei roșii le dădea tuturor iluzia că pot risipi oricât, undeva cândva, din interiorul articolului de marochinărie se va revărsa belșugul asupra tribului. În sânul familiei Tupilat, dar și în al clanului Taubergher, s-a discutat mult dacă Leo moștenea trăsăturile și caracterul neamului său, adică acea îmbunătățire a rasei rezultată din încrucișarea greco-austriacă. Părerile au fost împărțite: într-adevăr, mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
făcuse roșie ca un rac, se umfla. Mi-am zis că cel mai bine ar fi fost să-mi iau tălpășița. Am burdușit o valiză cu țoale și cărți - la fundul ei am înghesuit blugii contaminați -, m-am parfumat din belșug cu Prada, am făcut comandă la taxi Cobălcescu și am ieșit în strada mare. Planul era să iau trenul spre Roman - acolo aveam bunicii, pe soră-mea Cristina, mătușă-mea Cucu. Înțelesesem chiar că venise din Banat și taică-meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
recidivează” în această direcție, cartea fiind scrisă în continuarea unor tomuri cuprinzând alte creații de acest tip, iar seria lor, probabil, nu se va opri, scriitorul părând a-i fi oferit până acum cititorului doar un fragment dintr-un inepuizabil belșug spiritual. Cu toate că, potrivit unor studii critice, creația lui Emilian Marcu este încadrabilă în neoromantism, pe ansamblu, se pot identifica destule argumente care o situează, cel puțin în egală măsură, în neoclasicism, nefiind, de asemenea, neglijabile nici trăsăturile baroce. Pregnanța neoclasicismului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]