3,363 matches
-
E.D. Morel, Mark Twain și a diplomatului britanic-patriot irlandez Roger Casement al cărui raport despre Congo din 1904 condamna practica tăierii membrelor. Acțiunea lucrării "Heart of Darkness" a lui Joseph Conrad se desfășoară în Statul Liber Congo. În 1908 statul belgian a cedat presiunilor internaționale (în special din partea Marii Britanii) și a preluat în administrația sa Statul Liber, luându-l regelui. De atunci statul s-a numit Congo-ul Belgian. După ce guvernul belgian a preluat controlul asupra administrației Congo-ului de la regele
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
se desfășoară în Statul Liber Congo. În 1908 statul belgian a cedat presiunilor internaționale (în special din partea Marii Britanii) și a preluat în administrația sa Statul Liber, luându-l regelui. De atunci statul s-a numit Congo-ul Belgian. După ce guvernul belgian a preluat controlul asupra administrației Congo-ului de la regele Leopold II situația din Congo s-a îmbunătățit. Evoluțiile economice și sociale au transformat colonia. Au fost construite spitale și școli la care aveau acces mulți dintre congolezi. Chiar și limbile
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
porturi, drumuri, mine, plantații, zone industriale, etc. În anii '50 speranța de viață era în jur de 55 de ani; astăzi este de 51. În ciuda acestor evoluții congolezii nu aveau putere politică. Totul era decis în Leopoldville sau Bruxelles. Secretarul belgian al coloniei și Guvernatorul-general (conducătorul coloniei) aveau putere absolută; congolezii nu aveau deloc. Cu timpul a crescut rezistența congolezilor față de această lipsă de democrație. În 1955 clasa superioară a societății congoleze, așa-numiții "évolués", a pornit o campanie pentru a
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
urmat independenței, forțele de securitate congoleze s-au revoltat, fiind nemulțumite de faptul că întregul corp al ofițerilor era format din belgieni, administrația s-a dizolvat și dezordinea a cuprins țara. Belgia a trimis trupe suplimentare (s-au alăturat trupelor belgiene existente) în Congo, fără acordul guvernului congolez, pentru a restaura ordinea și pentru a proteja cetățenii belgieni. Pentru a recăpăta controlul asupra armatei ce se revoltase, primul ministru a numit un congolez ca nou comandant al soldaților, iar Joseph-Désiré Mobutu
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
ofițerilor era format din belgieni, administrația s-a dizolvat și dezordinea a cuprins țara. Belgia a trimis trupe suplimentare (s-au alăturat trupelor belgiene existente) în Congo, fără acordul guvernului congolez, pentru a restaura ordinea și pentru a proteja cetățenii belgieni. Pentru a recăpăta controlul asupra armatei ce se revoltase, primul ministru a numit un congolez ca nou comandant al soldaților, iar Joseph-Désiré Mobutu, cel ce va deveni mai târziu conducătorul acestei țări, a fost numit șef al statului major. Nemulțumit
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
în fosta sa colonie), cât și unul intern (cauzat de secesiunea unei provincii într-un stat nou). La 12 iulie 1960 guvernul congolez a cerut ONU să intervină militar pentru a proteja teritoriul național al statului congolez împotriva agresiunii externe (belgiene). ONU a trimis în Congo misiunea de pace ONUC, cea mai mare de până la acea dată. Belgienii, dorind să își mențină controlul asupra resurselor minerale ale statului, au susținut secesiunea Katangăi, deși nu au recunoscut independența provinciei. În această situație
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
René François Ghislain Magritte (n. 21 noiembrie 1898, Lessines, Hainaut, Belgia — d. 15 august 1967, Bruxelles) a fost un pictor belgian, reprezentant de frunte al suprarealismului în pictură. Încă din tinerețe, Magritte își pune imaginația sa neobișnuită în slujba picturii, care îi permite să-și transforme visele și viziunile în tablouri. Pictura lui Magritte, reflectare a gândirii sale misterioase, se bazează
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
încetează să picteze. La 28 iunie 1922 se căsătorește cu Georgette Berger, care îi va sta alături până la sfârșitul vieții. De la începutul anilor 1920, pictorul începe să întâlnească personalități marcante ale avangardei artistice, care în scurtă vreme va forma suprarealismul belgian. Printre aceștia se numără Paul Nougé, care la Bruxelles joacă rolul lui André Breton în mișcarea suprarelistă. Magritte se află la început sub puternica influență a cubismului și dadaismului, publică aforisme în revista ""391"", fondată de Francis Picabia. Pe la sfîrșitul
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
se înmulțesc expozițiile și aparițiile sale editoriale. Începând din anul 1932 reînnoiește legăturile cu prietenii săi din Paris, în anul 1933 ia parte la expoziția suprarealiștilor organizată la galeria pariziană "Kolle", ca reprezentant oficial și activ al grupului de suprarealiști belgieni. Magritte dobândește renume internațional. Participă la importanta expoziție ""Le Nu dans l'art vivant"" ("Nudul în arta vie", 1934), organizată la Bruxelles, execută compoziția ""Violul"" pentru coperta cărții lui André Breton ""Qu'est-ce que c'est le surréalisme?"" ("Ce este
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
anii următori organizează o expoziție individuală la New York (1936) și participă la prima "Expoziție Internațională a Suprarealismului" la Londra (1937). Din anul 1940 participă în mod activ cu articole în paginile revistei ""L'Invention collective"", în care pictorii și scriitorii belgieni se străduiesc să pună capăt tăcerii artiștilor din țările afectate de război. Ei se pronunță în mod deschis în favoarea "revoluției proletare". Magritte, de altfel, va adera la partidul comunist belgian în anul 1945, dar se va retrage câteva luni mai
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
paginile revistei ""L'Invention collective"", în care pictorii și scriitorii belgieni se străduiesc să pună capăt tăcerii artiștilor din țările afectate de război. Ei se pronunță în mod deschis în favoarea "revoluției proletare". Magritte, de altfel, va adera la partidul comunist belgian în anul 1945, dar se va retrage câteva luni mai târziu. Sub influența atrocităților războiului, Magritte își schimbă stilul, pictând în manieră impresionistă sau expresionistă, fără a se bucura de prea mult succes, revine însă la suprarealism și, în 1948
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
Faubourg". La începutul anilor cincizeci, mai multe instituții și-l dispută pe Magritte în vederea efectuării unor lucrări de decorațiuni interioare, astfel execută printre altele plafonul de la "Théâtre Royal" din Bruxelles și opt compoziții pentru salonul cazinoului din Knokke-Heist, pe litoralul belgian al Mării Nordului, iar mai târziu va realiza și câteva picturi murale pentru "Palais des Beaux-Arts" din Charleroi și pentru clădirea congresului din Bruxelles. Artistul pictează adeseori mai multe versiuni ale aceleiași idei, cum ar fi compoziția ""Bărbat cu melon"", ascunderea
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
-o un geniu: "în viața mea am întâlnit trei genii: pe Clara Haskil, pe Einstein și pe Winston Churchill". La 6 decembrie 1960, însoțită de sora ei Lili, sosită cu trenul la Bruxelles pentru un turneu de concerte, împreună cu violonistul belgian Arthur Grumiaux, se împiedică și cade pe peronul de beton al gării, suferind un grav traumatism cranian. În primele ore ale dimineții de 7 decembrie se stinge din viață, cu o lună înainte de a împlini 66 de ani. A fost
Clara Haskil () [Corola-website/Science/297427_a_298756]
-
A fost instituită o locotenență domnească alcătuită din Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu și colonelul Nicolae Haralambie din partea armatei. Conducerea guvernului a revenit lui Ion Ghica; apoi Senatul și Comisia au proclamat ca domnitor pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgiană, dar acesta nu a acceptat coroana. Provizoratul locotenenței domnești a luat sfârșit abia după ce Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a acceptat să devină principe al României, la 10 mai 1866. Proclamarea domnitorului Carol I și aprobarea Consituției din 1866 s-au făcut
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
atribuită noului stat Regatul Unit al Țărilor de Jos. Faptul că noul stat era neerlandofon precum și politicile sociale, economice și religioase ale regelui protestant Wilhelm I al Țărilor de Jos au făcut ca burghezia și clerul regiunii să susțină Revoluția Belgiană din 1830 care a dus la formarea Regatului Belgiei. În urma Tratatului de la Londra din 1839, independența noului stat este recunoscută Valonia a fost ocupată în Primul Război Mondial de către trupele germane și în al doilea război mondial de către trupele naziste
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
și comerțul exterior. De asemenea regiunea supraveghează provinciile, comunele și companiile de utilități intercomunale. Din anii 1970 partidele politice din Belgia sunt organizate pe criterii lingvistice, neexistând partide politice majore naționale. În Valonia, principalele partide politice ce moștenesc partidele istorice belgiene sunt: Centrul Democrat Umanist (cdH), Mișcarea Reformatoare (MR) și Partidul Socialist (PS). În ultima jumătate de secol, au apărut numeroase partide noi cum ar fi partidul ecologist Ecolo și partidul naționalist Frontul Național (FN). Regiunea valonă acoperă 16.844 km²
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
din Flandra au făcut ca centrul economic al Belgiei să se deplaseze dinspre regiunea minieră și metalurgică Valonia spre nord. Belgia fiind membră fondatoare a UE, economia Valoniei este bine integrată în economia europeană. Din 2002 Euro a înlocuit francul belgian. Din 1922 Belgia și Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944 aceste țări fac parte din zona economică Benelux. Populația Regiunii valone era de 3.435.879 la începutul anului 2007. Charleroi, Liège, Namur și Mons sunt cele
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
fost compusă și muzica de către Louis Hillier , când de asemenea a fost adoptat sub numele de Cântecul Valonilor.Pe 21 septembrie 1913 a avut loc prima dată ziua națională a Valoniei la Verviers, cu ocazia comemorării participării valonilor la "Revoluția belgiană" din 1830. Aceasta are loc în a treia duminică, din luna septembrie. Cu această ocazie, Adunarea prezentă a ales ca și motto"Valonia pentru totdeauna" iar ca și strigăt "Libertate". În 1998 Parlamentul valon a adoptat oficial toate aceste simboluri
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
special în estul Belgiei. Franceză vorbită în Belgia este similară cu cea vorbită în Franța, cu excepția unor cuvinte ca "septante"(70) și "nonante"(90) ale căror echivalență în franceză este soixante-dix și quatre-vingt-dix. De asemenea există și un accent specific belgian,care este mult mai evident în zona Liege-ului. Valonii in mod normal vorbesc o limbă romanica, din grupul limbilor "d'oil". In Valonia in cea mai mare parte se vorbește valona, dar totodata se folosește și limba Picard in provincia
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
() este o regiune din nordul-vestul Europei, una dintre componentele statului federal Belgia. Actualmente termenul generic se referă la două entități federale belgiene: Regiunea Flandra (, , ) și Comunitatea Flamandă (, , ), ambele conduse de un singur guvern și parlament instituții aflate la Bruxelles În anul 54 î.Hr. Cezar cucerește regiunea în timpul campaniei sale din Galia și o integrează provinciei Gallia Belgica. Regiunea era ocupată de o
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
Flandra este atribuită noului stat Regatul Unit al Țărilor de Jos. Cu toate că noul stat era neerlandofon, politicile sociale, economice și religioase ale regelui protestant Wilhelm I al Țărilor de Jos au făcut ca burghezia și clerul regiunii să susțină Revoluția Belgiană din 1830 care a dus la formarea Regatului Belgiei. În urma Tratatului de la Londra din 1839, independența noului stat este recunoscută, dar suveranitatea asupra Flandrei Zeelandice este lăsată Regatului Țărilor de Jos care până în 1863 prelevează o taxă pentru traficul portului
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
bătălie din Primul Război Mondial, cele trei bătălii de la Ypres fiind extrem de sângeroase. Războiul a fost un moment important în formarea identității și conștiinței populației flamande. Aceasta, formată în principal din țărani și muncitori slab educați, era dominată în statul Belgian de o elită francofonă. Măsurile prietenoase către populața flamandă luate de către ocupantul german și traumele soldaților flamanzi de pe front, conduși de ofițeri francofoni a permis catalizarea conștiinței flamande. Aceasta a permis recunoașterea drepturilor flamanzilor și a dus la reorganizarea statului
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
Conform unui sondaj din 2006, franceza este cunoscută de aproximativ 59% din populația Flandrei. Din anii 1970 partidele politice din Belgia sunt organizate pe criterii lingvistice, neexistând partide politice majore naționale. În Flandra, principalele partide politice ce moștenesc partidele istorice belgiene sunt: Partidul Flamand Creștin-Democrat (CD&V), Flamanzii Liberali și Democrați (VLD) și Partidul Socialist - Diferit (Sp.a). În ultima jumătate de secol, au apărut numeroase partide noi. Mișcarea naționalistă flamandă Volksunie s-a separat în partidul naționalist de extremă dreapta
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
Anvers este al doilea port european după Rotterdam și este conectat la o rețea importantă de canale și văi navigabile. Belgia fiind membră fondatoare a UE, economia Flandrei este bine integrată în economia europeană. Din 2002 Euro a înlocuit francul belgian. Din 1922 Belgia și Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944 aceste țări fac parte din zona economică Benelux. Populația regiunii flandra era de 6.117.440 la începutul anului 2007. Bruxelles ("Brussel") este enclavat în Regiunea Flandra
Flandra () [Corola-website/Science/297502_a_298831]
-
32 de locuri disponibile în Campionatul Mondial de Fotbal 2006, 14 sunt alocate echipelor naționale UEFA. UEFA a fost fondată la 15 iunie 1954 la Basel, Elveția după discuții între Federația Franceză de Fotbal, Federația Italiană de Fotbal și Federația Belgiană de Fotbal. Sediul a fost stabilit la Paris, până în 1959 când a fost mutat la Berna. Henri Delaunay a fost primul secretar general iar Ebbe Schwartz președinte. Centrul său administrativ este începând cu 1995 în orașul Nyon, Elveția. Inițial alcătuită
UEFA () [Corola-website/Science/297516_a_298845]