3,162 matches
-
Bătrâna, ca să se convingă de ce spunea, repetă de câteva ori: Ea moștenește casa, ea. De un timp, fiica savantului nu mai ieșea în curte. Vecinii s-au alarmat, dar n-au făcut nimic. Seară de seară locuința ei rămânea în beznă. Într-o zi a venit poștașul. Bătrâna primise o telegramă din Franța: strănepoata anunța că vine în țară. Poștașul a bătut cu pumnul în ușă, s-a apucat să bată în geam, la una și la alta din ferestre. Nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Ion Brad și domnului Profesor universitar Gheorghe Doca, pentru sfaturile lor benefice, precum și ginerelui meu, domnului Cristian Bogaciu, pentru prețioasa colaborare. "Suntem ca norii, grei, lunecători, Ce acoperă, la miezul nopții luna, O clipă trec semeți, strălucitori Și pier în beznă pentru totdeauna". Revoluția privită de la nivelul străzii Noțiunea de revoluție, conform Dicționarului limbii române moderne, ediția 1958, cel care era la vremea respectivă valabil și căutat, presupune o "schimbare radicală și bruscă, pașnică sau violentă, și care constă în sfărâmarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
că priveam Două glezne-n adânc, două albe chemări, și-un cântec de fată-n adânc auzeam și plânsetul vinului curs în căldări. Afară era o căldură de iad și-o muzică-a iadului - scripci și pocale. Acolo-n răcorile beznei Luminile gleznelor albe și pale, Plânsetul vinului, cântecul fetei, Unde venite de jos, și gleznele-i albe și gleznele, Sâmburi de vid luminos. Oh, lunecoase miragii, Tandre ocoluri în timp, Miezul atâtor ravagii, Subteranul Olimp! Am plâns mult când am
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ele la deal, noi la vale către gară. Am avut tare multe situații în viață, când eram stăpânit de spaimă: stăteam în postul de santinelă, în fața bordeelor din tabără în munții Făgărașului, care gemeau de așa zișii partizani, anticomuniști, noaptea, beznă și ploua cu găleata, fulgere, trăsnete, săreau jerbele de flăcări în jurul meu de credeai că se desface pământul. Ba pe lângă astea mai umblau și jivinile sălbatice: lupi, porci mistreți și cine știe ce mai erau că parcă voiau să se adăpostească sub
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
făcut numai rău poporului român. Toată mass-media noastră nu cunoaște nicio faptă bună a acestora, doar crime și lucruri rele. Așa suntem noi românii... Simțul politic în administrarea statului a existat de când ne știm, am călătorit numai prin gropi și beznă. Așa se explică faptul că suntem mereu printre ultimii din Europa din punct de vedere al administrării și conducerii statului. Doar parte din poporul care a trăit evenimentele mai apreciază faptele acestor personaje, care au luptat din toată ființa lor
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
faptului că organele oficiale de presă instituiseră o tăcere totală. De fapt, mass media româ nești jucau de ani de zile doar un rol marginal în viața de zi cu zi a oamenilor. În anii ’80, românii trăiau într-o beznă informațională. Televiziunea publică renunțase la canalul 2 și transmitea trei, apoi două ore pe zi în timpul săptămânii și ceva mai mult în weekend. Programele de la televizor erau în mare parte propagandă de partid, lucru valabil și pentru radio și presa
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
aflăm în mai multe rânduri de drama unui copil traumatizat de răceala mamei, de neputința ei organică de a-și exterioriza afecțiunea, de altfel reală, față de fiul ei). Cum tot Jung observă, „anima are relații oculte cu «secretele», cu lumea beznelor în genere și, din acest motiv, are adesea o nuanță religioasă“. Faptul se verifică în Straja dragonilor și e încă o dovadă că silueta galactică este una imaginară; tot în debutul Autobiografiei, el pomenește de o bunică a sa, Filofteia
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și coborând-o la nive lul unei „psi hologii“ fără tenebre? Concepute sub ocrotirea nopților lipsite de somn, fără nimic supărător luminos în ele, Cugetările, frământări ale unui insomniac, ale unui spirit care se zvârcolește și se cris pează în beznă, nu vor fi niciodată, nu zic înțelese, ci simțite de aceia care nu văd clar decât în plină zi. Se exprimă în ele o dezolare care nu se lasă copleșită de amă ră ciune, de acea tristețe diurnă, degradată și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
întotdeauna cu un scop către care toate faptele lui năzuiau, cu o răbdare care nu-și găsea odihna decât în reușită sau în dovada repetată că nu poate reuși, dar și atunci, mergând în felul lui în hău și în beznă, spera să vadă o rază de lumină deschizând un alt tunel. Și astfel își petrecea viața săpând. Minciuna cea mai sfruntată devenise la el fire, dându-i un aer simplu, drept, sincer, adesea sfios. Ar fi putut vorbi cu har
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o încheiere provizorie, fiindcă Alex se oprește pentru a-și găsi o pereche, cu care să producă un fiu, care fiu să continue sfârtecarea. Prezentul lui Ishiguro e un incident banal, după care se ascunde un coșmar afectiv. Lanark străbate bezna aventurilor lui fără să simtă nimic. Romanele Desperado sunt romane de oameni bătrâni. Tinerețea romanțioasă a pierdut demult partida, a ieșit din recuzită. Eroul Desperado e dependent de trecut. Hawksmoor nici n-ar exista dacă n-ar avea un dublu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
veche (vremea noastră). Pierderea luminii este un motiv pe care îl folosește și Alasdair Gray în Lanark. Acolo soarele răsare doar câteva clipe pe zi, iar eroul principal gonește să-l prindă, într-o nevoie disperată de a scăpa de beznă. Ca și Lanark, Documentele lui Platon se petrece în viitor. Diferența este că viitorul lui Gray este întunecat, pe când al lui Ackroyd vine după o vreme de întuneric și este un moment de lumină. Lumina nu e cu mult mai
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Lanark, Documentele lui Platon se petrece în viitor. Diferența este că viitorul lui Gray este întunecat, pe când al lui Ackroyd vine după o vreme de întuneric și este un moment de lumină. Lumina nu e cu mult mai bună decât bezna. Primele pagini sunt o înșiruire de citate din cărți, jurnale, ziare și din ceea ce romanul numește Documentele lui Platon, datate toate din anii 2030, 2299, 2302, 2304, 2310, 2350, 2998, 3399, 3506, 3640, 3705. Imaginea Pământului din 2030 (trecutul îndepărtat
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
curaj nu birui înfrângerile. Ce știu este că mai tot ce am făcut se datorează în mare parte prietenilor care m-au sprijinit. LV. Vezi îmbătrânirea ca pe ceva firesc. În Getting Older scrii: Ne apropiem cu toții de marginea aceleiași bezne care pentru mine e mută. Tinerețea nu e o temă la care să ții, dar îmbătrânirea este. Ai scris despre copii, dar nu despre propria ta tinerețe. De aici deduc că vârsta are răsplata ei. Vreau să spun prin aceasta
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mine cu sentimentul tandru religios al lui Herbert. Auden e un erou al meu, pentru darul limbajului și puterea lirică, mai puțin pentru înțelepciunea lui Goetheană. Pentru același motiv, îmi plac în Anglia Brodsky, Hecht și Fenton. Aceștia au înțeles bezna și au tăiat-o cu inteligența lor. Au fost și europeni, iar eu cred că sunt european înainte de toate. În inima Europei simt eu că dorm tot binele și tot răul din lume. Rațional vorbind, înțeleg că poate exista mai
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lucru. Nu-i prea rabd pe cei care au cultul victimizării. LV. Găsesc în Courtyards câteva rânduri care rezumă starea ta poetică în general: "De parcă și-ar putea trecutul pierde colții / De parcă ochiul ar putea dumica tot / lăsând lumea în beznă". Intensitatea sensibilității tale îl seacă pe lector, dar îl și regenerează, îi dă vlagă. Ești un poet prin excelență vital. Care sunt rădăcinile vitalității tale? Firea, harul, faptul că ai supraviețuit unui infern în care mulți s-au prăbușit, ai
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se ridică din văi către vârful muntelui îl fac și mai înfiorător. Nici o stea, nici un licăr de lumină de nicăieri. Nici o ființă, nici o mișcare. Tăcere încremenită ca stâncile, singurătate neagră și pustie. întreaga lume, întreaga viață a murit parcă sub bezna universală. Chiar sufletul poetului parcă a murit și s-a îngropat. Totul e groază sacră și haos cosmic. Suntem la începutul lumii: „Și pământul era fără chip și pustiu, și întuneric era deasupra adâncului, iar duhul lui Dumnezeu se purta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sufletul poetului parcă a murit și s-a îngropat. Totul e groază sacră și haos cosmic. Suntem la începutul lumii: „Și pământul era fără chip și pustiu, și întuneric era deasupra adâncului, iar duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor”. Bezna și groaza sacră dilată imaginația până la vedenia halucinantă a întocmirii universului: Așa înaintea creării A fost tohu-bohu, socot: Plutea peste-adânc Sevaot, Și, neștiutor al mișcării. Sta haosul tot. Aici, în sălbatica noapte, Cunoști ce e veșnic și sfânt. Ce soli
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a forțelor oarbe din om. Ne poate mulțumi felul acesta de a lămuri fenomenele de origine transumană? E forța oarbă izvorul celor mai mărețe fapte omenești? E arta zămislirea unor puteri ale întunericului? E religia o simplă halucinație proiectată din bezna inconștientului? Căci la asemenea concluzii duce teoria inconștientului, investit cu toate privilegiile creatoare împotriva inteligenței omenești, despre care noi știm că e „chipul lui Dumnezeu în om” și din care psihologismul modem nu face altceva decât un fel de birou
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
veacurilor, ci s-a păstrat intactă în acest fond inconștient, cristalizându-se în forme sau tipare generale pe care doctorul Jung le numește arhetipuri. Aceste arhetipuri de o valoare universală populează inconștientul colectiv. În raport cu ele, individul care le poartă în bezna sufletului fără săși dea seama este el însuși, adică individ, în măsura în care e atipic. Față de individualitatea netipică, arhetipurile exercită o covârșitoare influență de o putere supraindividuală. Inconștientul colectiv e dinamic ca și cel personal, imaginat de James, și împinge rând pe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de toate lucrurile vizibile...”(Același, p. 203) Astfel conștiința prezenței divine, cunoașterea ci prin vederea nemijlocită a spiritului, care caracterizează doctrina ortodoxă despre contemplație, ne arată limpede care e adevăratul loc al inspirației în sufletul omenesc. Psihologismul modern năclăit în bezna inconștientului, cu iluzia că-l organizează științific, stă la antipodul doctrinei ortodoxe despre demnitatea omului ca ființă rațională. Dacă omul e în sens larg colaboratorul lui Dumnezeu în toate lucrurile bune ce se creează în această lume spre folosul tuturor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
estetic tocmai în virtutea irealității faptului reprezentat. Volkelt distinge în sublimul distructiv un sublim care ne înspăimântă, cum e cel din exemplele pomenite; un sublim care ne terorizează, cum ar fi în natură namilele diforme, pe care fantezia le sculptează în bezna nopții, sau strigoii, sau fantomele morților, descrise în romane ori în drame cum e Hamlet; un sublim repulsiv cum ar fi o ciumă reală ori imaginată în scris sau pe pânză; și un sublim deprimant cum ar fi un spectacol
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de existență ce transcende condiția terestră prelungind destinul omului peste limitele acestei vieți. Geniul adevărat se cunoaște după forța gigantică cu care sparge tavanele și podelele închisorii unde se zbate mizeria umană, și proiectează pe om între lumina paradisului și bezna iadului, cele două dimensiuni extreme ale veșniciei. în epopeea și în tragedia greacă și în general în arta antică, valul existenței se repercutează pe planuri felurite până când, în cele din urmă, se izbește de marginea de sus a Destinului, a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a umbrelor, unde merg deopotrivă și cei osândiți chinurilor ca Sisif și Tantal, dar și eroii. El are ceva din iad și ceva din rai. Virgiliu îl descrie zguduitor ca pe o mlaștină pestilențială, plină de hățișuri apocaliptice și de beznă. Dar nici în partea mai luminată a câmpului de asfodele, umbrele nu se simt prea fericite. Când Odiseu coborât acolo sacrifică animale, umbrele se reped să soarbă sângele vărsat. Sângele e simbolul vieții la care ar vrea să se reîntoarcă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mi-e interzisă pe una din ușile sale; lucrurile naturii, șterse pentru mine, nu-mi mai înfățișează decât un alb universal; marea carte, al cărei studiu e atât de înălțător, în fața mea s-a închis pentru totdeauna”. Dar din această beznă a nefericirii, orbul de geniu a văzut ca nimeni altul misterul lumii și frumusețea raiului primordial. Milton a asistat în duh la creație și a trăit în Eden. Opera a fost dictată celor două fiice ale sale. Ea cuprinde lucruri
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de după cealaltă dungă a orizontului. Razele se retrag treptat de pe fiecare făptură ce asfințește în negură. Lumina s-a absorbit în adânc și nimic nu se mai vede. Orice amurg seamănă cu sfârșitul acestei lumi Dar inima îngrozită de spaimele beznei vrea soare, soarele marii amiezi, care dogorește ființa toată, care nimicește impresia începutului și tristețile amurgului și îneacă orizontul lumii în reverberații de larguri infinite. Arta nu e, fără îndoială, această mare amiază fără început și fără sfârșit, a veșniciei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]