3,500 matches
-
Așteptam un răspuns din partea lui, dar el Îl urmărea pe Sanger ca un vînător din ascunzătoare. Psihiatrul se apropia de piscină, ținînd În mînă un prosop uscat. CÎnd micuța franțuzoaică ieși din apă, el o Înfășură În prosop, uscîndu-i cu blîndețe umerii, În timp ce se holba la sfîrcurile ei În plină creștere. Ascunse pe sub prosop, mîinile Îi zăboviră pe sînii și fesele ei, apoi Îi adunară și-i răsuciră părul, lăsîndu-i-l pe ceafă Într-o coadă grea și umedă. Era o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
zâmbind, așezân du-și mâinile pe umerii mei și atingându-i ușor, parcă pentru a le simți conturul sub canadiană. îi simt atingerea parcă direct pe piele și mă înfior până în vârful degetelor. — Ba contează, ochelaristo! mă contrazice el cu blândețe. Contează al naibii de mult! Sunt mândru de tine! Mă farmeci neîncetat! Mă sărută iar, prelung. De data asta, chiar îl cred. Suntem numai noi doi în lume și nu am cum să nu-l cred. îmi dau oche larii jos, mi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că zuse. Căzuse de pe o stâncă, se prăbușise în gol. — Vreau să-l văd! Cu atât mai mult vreau să-l văd, Bobo! Trebuie să-l văd! am strigat, ridicându-mă de pe canapea. Bobo m-a tras de mână cu blândețe și m-am așezat din nou pe canapea, scoțându-mi ochelarii și ștergându-mi ochii cu furie. E dde-mo-ra-li-zzzat acum și nnnu are chef dde nimeni și de ni-mic, cccre-de-mă, a spus el. Vorbele lui Bobo treceau undeva, pe lângă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Mijeau zorii. Cerul se pregătea de o nouă zi cu un veșmânt cețos, destrămat din loc în loc de stângace scrijelituri violete de nori, ca în desenul neisprăvit al unui orb. Inspiră cu nesaț aerul ușor sărat, care îl învălui cu neașteptată blândețe, chemător. Trebuia să iasă neapărat din casă! își trase pe el un pulover subțire și porni înspre chemarea surdă a mării. Zărea spuma albă a valurilor licărind ici și colo, în ritmul zvâcnetelor regulate ale mării, ca niște bătăi de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o privească în ochi. Ce dracu’ vezi tu la marea asta? O apă tulbure și rece! Ce dracu’ faci aici? Te-ai scrântit? Vino înapoi, prostule! Vorbea tare, aproape strigând, ca să acopere vuietul disperat al mării. Eduard se desprinse cu blândețe din strânsoare și o mângâie ușor pe obraz. Nu mai e cale de întoarcere pentru mine. M-am schimbat. Nu mai sunt cel pe care-l știai și care te amuza. Chiar tu ai spus-o! Am nevoie de altceva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
transferă la fel de ușor precum obiectele... Doamna Martin îi evitase privirea și depusese umerașul în geamantan. Rămăsese o clipă pe gânduri, apoi, cu un gest hotărât, închisese geamantanul și se întorsese spre Clara. — Nu e așa cum crezi, șoptise ea cu neașteptată blândețe. Apoi tăcuse, privind-o cu intensitate pe Clara. — Din păcate n-am reușit să ne cunoaștem suficient, Clara. Eu credeam că te cunosc foarte bine, tu crezi acum că mă cunoști foarte bine... De fapt, nu ne cunoaștem decât foarte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Martin. Tatăl său. Clara se ridică de pe fotoliu și se duse spre el. îi șterse obrajii proaspăt bărbieriți, udați de la crimi, și îl sărută ușor. — Nu-i vina ta că a avut accidentul de mașină, tată! îi spuse, cu o blândețe care o surprinse și pe ea, mângâindu-l pe păr. — Dar tot am găsit ceva, zise domnul Martin, smârcâindu-se din nou și sculându-se din fotoliu. începuse să se miște mai lejer în pijamaua nouă. Se duse cu gesturi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu o putere nebănuită brațul moale și ea se lăsă purtată de braț spre cafenea, în aceeași tăcere deplină. — Mai știi ccă și acum douăzeci de ani mi-ai vvorbit de o problemă de ddislocare? o întrebă Bobo cu neașteptată blândețe, când se așezară la masă. Clara clătină din cap, stânjenită. — Eu țin foarte bine minte ziua ccând mi-ai vorbit de dis lo care... Țin minte toate întâlnirile noastre, continuă el. Țin minte perfect genunchiul tău jjulit, pe care-l
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o coajă proaspătă și galbenă, ca de bostan copt și cu un miez moale și puhav la înfățișare, de bine crescută ce era Și din creștetul acestei pâini, care se legăna unduind în preajmă, ieșeau niște muzici tânguioase, iar în blândețea ei și în netezimea ei, pâinea cea măreață mă amețea, ca ochiul de șarpe, sorbindu-mă și atrăgându-mă spre ea, cu toată ființa Deci, eu, ca să nu pățesc precum am pățit cu sarmalele și colacii cei mari, ca roata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
șoptească la ureche Zicând: nea Ștefan, cât lespede de marmură neagră, asta estem grijă pe suflet la mine Ci eu, căinându-l în sinea mea și părându-mi tare rău de ce făcusem, fără de a mea știință, l-am luat cu blândețe, spunând că: pentru ce, măi, Aliuță, să fii tu așa de neferice? Pentru ce să ai tu lespede de jale pe inima ta? Ia, mărturisește, tu, lui badea! Ia zi-i, tu, lui nea Ștefan Sturz!... Iar el, stând mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apropia de el, Profesorul observă că Vânătorul înainta fără a fi precedat de cercurile nevăzute ale înfricoșării celor din cale. Fața-i, cu toate că era boită în diverse și războinice sulimanuri, degaja o expresie familiară, iar căutătura-i arăta o neprefăcută blândețe. Omul cu ochelari demodați, cu plete fâlfâind la întâmplare și cu trenciul albineț îl contemplă, pipăindu-și, gânditor, zgârietura roșie și usturătoare de pe obrazul drept și, amintindu-și cu efort câteva expresii pe care le folosiseră cândva navigatorii din Sumer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de a pune tăiș iute de armă în palma nevinovată a unui prunc! Rotindu-și cu solemnitate vârtelnița lui de pene colorate prin văzduhul vernil al poienii de pădure, Aborigenul surâse către neagra lucire a ochilor Fetei. Îi spuse cu blândețe: Copilă, fără de rost temătoare, când Albert, prietenul și oaspetele nostru, va urca în lumea lui cu case încălecate una peste alta de pe malurile Săratelor Mări, i se va fi spulberat deja înțelesul a ceea ce aude de la noi; se va ispiti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Copiii mei! Copiii mei! Unde sunt copiii mei? Se uită cu ochi sticloși către cerul invadat până atunci de avioane. Oare pot ei să-mi spună unde sunt? Au plecat! Blestemați să fie! Toți să fiți blestemați! Toți... Încet, cu blândețe, Marius se desprinde din strânsoare și pleacă mai departe, urmat de soldați. Gemetele nearticulate ale femeii se pierd undeva, în spatele lor. "...copiii mei....copiii mei!" Gara arde toată, acoperită de un imens val de foc. Prin fumul dens și sufocant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la capătul patului. În zgomot de vase, un căruț greu rulează afară pe coridor. Probabil că este ora mesei, gândește Marius. Micul dejun se pare, deoarece miroase plăcut a ceai și pesmeți prăjiți. Unde mă aflu? Fata îi zâmbește cu blândețe. Are o față bucălată, rozie, plină de candoare. Părul negru, strâns într-un coc sobru, e acoperit cu o bonetă albă, scrobită. Pe mâini bune. Acum, te rog, stai liniștit cât merg eu după domnul doctor să-i spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Difuzorul aparatului tace pentru câteva momente, înlănțuit parcă și el în visare, apoi un bâzâit scurt anunță o altă melodie, brusc acoperită de țârâitul telefonului. Ridică receptorul și recunoaște vocea caldă a Smarandei. M-ai uitat, îi reproșează ea cu blândețe. Mai ții tu minte când am vorbit ultima oară? Că de văzut, parcă au trecut ani. La auzul vocii ei Marius încearcă un sentiment de vinovăție. Nu poate să nu-i dea dreptate. La insistențele lui părăsise casa din București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din umeri. Bunicii lui dinspre tată erau din Prusia Orientală, negustori de cai care, după ce cutreieraseră Rusia și Turcia, bătrâni fiind se stabiliseră la Constanța. Născut din tată german și mamă româncă, moștenise de la unul rigurozitatea comportamentului iar de la celălalt blândețea gesturilor. În civilie lucra ca ajutor de notar. Războiul îl prinsese soldat în termen. În răstimpul dintre lupte privea mereu fotografia soției și a fetiței de numai doi ani. În astfel de momente era trist, se retrăgea în el, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din nou bidonul pe buzele rănitului, dar apa se scurge în lături. Ochii albaștri, ațintiți asupra lui, nu-l mai privesc decât de dincolo de această lume. Îi ia mâna dreaptă și i-o așeză peste cealaltă, aflată pe burtă. Cu blândețe duce palma peste ochi ca să-i închidă pleoapele. Pacea fie cu tine, băiete. Numai Dumnezeu știe câți copii am văzut omorâți sau mutilați în războiul ăsta. Poate tu vei avea parte de un mormânt unde cineva îți va aduce flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
privirile ei. În minte îi apare imaginea celor doi frățiori mai mici, morți împreună cu toată familia ei în bombardamentul efectuat asupra orașului ei, Heilbronn. Parcă îi vede aievea cum stăteau în fața casei ținându-se de mână atunci când ea plecase. Cu blândețe și grijă le explicase că ea trebuie să lipsească ceva timp, dar sigur o să revină. Războiul maturizase la extrem copiii, amândoi puștii simțeau instinctiv adevărul de sub vorbele ce se doreau liniștitoare și anume că pleacă într-un loc de unde puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pregnant expuse în momentele cheie, confortul indus de momentele de tutti, captarea atenției în cele camerale. Am înțeles încă o dată toate acestea prin extraordinara șansă de a îl vedea dirijând pe Marek Janowski. O conducere muzicală de o profundă umanitate, blândețe, fermitate și precizie. Un dirijor ce induce siguranță ansamblului său și soliștilor, care dăruiește audienței cele mai subtile aspecte ale muzicii pe care o interpretează, care trece cu noblețe peste orice mic incident, vizând cu înțelepciune linia mare a partiturii
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
la corn și a condus scenic și dramaturgic toată opera, în deplină conformitate cu rolul său, de inițiator și orchestrator al dramei tuturor personajelor. Glasul său este unic, fenomenal. Grave de bas rus, agilitate fantastică, culori nebănuite, tristețe, multă generozitate, blândețe, dar și sarcasmul cel mai dur, viclenia cea mai adâncă a unui personaj negativ. Corul Filarmonicii „George Enescu” din București a cântat foarte mult și extrem de bine pe tot parcursul festivalului. În Wagner, dirijorul Iosif Ion Prunner ne-a arătat
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
Odată voievozii românești dăruiau prin hrisoave pe "mișei" în înțelesul lor, astăzi mișeii în înțelesul nostru stăpânesc toată țara de la un capăt la altul. Calitățile morale ale unui popor atârnă - abstrăgând de climă și de rasă - de la starea sa economică. Blândețea caracteristică a poporului românesc dovedește că în trecut el a trăit economicește mulțămit, c-au avut ce-i trebuia. Deci condiția civilizației statului este civilizația economică. A introduce formele unei civilizații străine fără ca să existe corelativul ei economic e curat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
iar mai cu seamă bugetul. Nici o altă gândire mai înaltă, nici un interes de ordine superioară nu poate fi înțeles de ei. De aceea se și vedea că, pe când public și Senat ascultau în adâncă tăcere cuvintele spuse lin și cu blândețe de arhipăstorul Moldovei, câteva naturi catilinare, câțiva roșii din Senat, câțiva indivizi, a căror ignoranță și înjosire morală îi împiedică de-a avea vro credință în lume, întrerupeau cu vorbe necuviincioase pe bătrânul și venerabilul mitropolit, ba-l înjuriau chiar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
împreună cu domnul Latcu (era numele subdirectorului), dacă adică și sufletul lui e nemuritor, prefer să ne mănânce viermii pe amândoi și nemurirea să înceteze". Am fost chemat în cancelarie de părintele Dobre, profesorul nostru de religie. M-a mustrat cu blândețe (fusesem, bineînțeles, turnat). "Cum, băiete, tu nu crezi că sufletul e nemuritor?" Nu cred, părinte!" "Rău trebuie să fi trăit tu în cei șapte ani de acasă! a exclamat el cu sinceră compătimire. Mama și tata nu te-au învățat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
într-o celulă, dacă nu și mai rău. Care va fi soarta intelectualilor, adică a noastră, profesori, medici, oameni de cultură ețetera, care considerăm, politica drept ceva murdar? Întâi că ni se va cere de-aici înainte, la început cu blândețe, mai apoi cu persuasiune s-o considerăm ceva curat. Apoi se va trece foarte rapid la faza următoare, a aderării. Și toți oportuniștii nu numai că vor adera, dar vor mima fanatismul și curând ne vor înlătura pe noi, cei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o răvășește... Îmi dispar cărțile, îmi descompletează cele mai frumoase ediții. Unde sânt cărțile mele? Nu zice nimic, se uită la mine cu ironie și are o putere colosală în a tăcea, în timp ce eu mă epuizez, pe toate gamele, ale blândeții, ale apelului la rațiune, ale înțelegerii, ale amenințărilor. Târziu de tot am aflat că le împrumuta. Edițiile mele rare din Racine, Balzac, Montaigne, Rabelais, Pirandello, pe care mi le-a dăruit tata, care a călătorit la Paris, avocat bun, a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]