4,944 matches
-
care semănau unul cu celălalt, precum aceia care se țin de mână În reclamele la diamante. Josh, un bărbat foarte plăcut, părea să-și adore soția, cu care era Împreună de treizeci de ani, și avea și motive. Aceasta era blondă, Înaltă, subțire și feminină, cu un zâmbet vag Întipărit tot timpul pe chip. Josh și Charlie desfăcură papirusul lung, În tuș, intitulat „Munte prin nori“, nerăbdători să adauge Încă o podoabă camerei lor de zi, deja superbă. Papirusul gri, sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să lase o fotografie și să ia numele unei persoane de contact. Dar continuă să meargă și trecu de studio simțindu-se eliberată și parcă mai ușoară. Se opri să se odihnească pe o bancă. În stânga ei stătea o tânără blondă și suavă, Îmbrăcată În niște pantaloni scurți, zdrențuiți, de blugi și Într-un tricou. Fata nici nu păru s-o observe. Se uita În jos, Îngrozită. Kitty trase cu ochiul spre stânga. Văzu un gândac imens, care urca pe piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
voia ea pe fundalul picturilor murale celor mai colorate și mai trăsnite, dar entuziasmul lui scădea... Apoi, fără vreun avertisment, sosi ea, o adevărată bombă sexy din L.A., mai Înaltă decât Kitty, mai tânără, cu mușchii foarte bine definiți, păr blond, platinat, ochi albaștri, un bronz superb, Îmbrăcată În blugi strâmți, o bluză bleu deschis și o haină de piele crem, subțire ca hârtia. — Bună, iubitule... — Nepoata dumneavoastră? Robert zâmbi, mândru. — Ți-o prezint pe Grace, prietena mea. Kitty dădu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care credea că acum era Epoca de Aur a pariurilor. În mod absolut surprinzător, după ce Împături ziarul buna dispoziție nu-i dispăru. Se uită În jur; restaurantul era acum aproape gol, un singur bărbat stătea la bar - Înalt, musculos, vopsit blond, Îmbrăcat Într-un tricou gri zdrențuit. Mânca niște clătite, cu ochii țintă la ecranul unui televizor unde se transmiteau știrile locale din Los Angeles: — O felină domestică din Studio City este acum În cușcă pentru că terorizează vecinii. Autoritățile au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a jignit profund. — Din Întâmplare... zise Kitty, surprinsă. — Ba pot să te asigur că nu. Niciodată nu așază Întâmplător nota de plată. — Eu mă simt mereu ușurată când nu o pun lângă mine. Asta pentru că tu ești albă, drăguță și blondă, răspunse Diane, colorându-și adjectivele cu o nuanță de dispreț. — Stai puțin, sări Kitty, nu-mi servi mie rasisme pe dos aici. Eu sunt nouă pe continentul ăsta, nu e vina mea, nu e nici vina părinților mei. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
facă ceva măreț. Și Kitty Își spărgea creierul ce să facă, goală, Întinsă pe șezlong, cu părul lung fluturând În vânt. Voia să producă ceva, să creeze ceva, pe loc. Voia să-i dovedească lui Matthew că, deși era tânără, blondă, falită și avea un accent „exotic“, ființa ei Însemna mult mai mult decât atât. Ceva asupra căruia ea trebuia să-i deschidă ochii și inima. Se tot gândi la un lucru pe care putea să-l facă singură, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În pragul unei căderi nervoase. Începu să-și dorească dintr-odată compania prietenilor, voia să-și uite singurătatea, să se bucure de viață, să bea vin. Se Întâlni cu vechiul ei prieten, Spencer Magic, un englez foarte Înalt și atrăgător, blond, cu ochi verzi și un bronz exotic pe care Îl căpătase În recenta lui escapadă de șase săptămâni În junglele din Madagascar. În fiecare iarnă călătorea În Africa, pentru a se bucura de o singurătate absolută, departe de mrejele civilizației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe care o putea stabili cu Charlie de Sf. Valentin. Colega ei de cameră, Flan, o negresă dintr-o familie bogată din Botswana, studentă la Drept la New York University, tocmai plecase să se Întâlnească cu logodnicul ei, Christopher, un neamț blond, student la Științe Politice la Georgetown University. O suna În fiecare zi și vorbeau ore Întregi la telefon; În ziua aia venise la New York, ca să petreacă Împreună Sf. Valentin. Cei doi erau un Romeo și-o Julieta moderni, voiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vadă cum arăta acasă, În decorul ei. — Bună, iubito, zise emoționat. — Bună, iubitule, Îi răspunse, la fel de emoționată. — Arăți minunat, atât de elegantă... spuse măsurând-o din cap până-n picioare. Era Îmbrăcată Într-o haină lungă, neagră și elegantă, cu șuvițele blonde răvășite de briza rece, arăta ca o doamnă, ca o femeie, nu ca fetița boemă care dormise Într-o rulotă neîncălzită În Los Angeles. Se Îmbrățișară stânjeniți, cu prudență, aproape ca niște cunoștințe, apoi plecară În plimbare. Fascinat de lucrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sau fără să-i pese, Emilia stătea nemișcată, cu o pălărie mare de pai înfundată pe cap până la sprâncene, în rest îmbrăcată în negru, semănând cu o călugăriță obosită de mătănii și de rugăciuni. Când și-a scos pălăria, părul blond i-a strălucit în soarele dimineții reci de toamnă. Era singurul lucru expresiv la ea. Pentru nimic în lume nu mi-ar fi trecut prin minte că ființa aceea fadă, tăcută, urma să fie folosită de soartă ca să-mi încurce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tresărisem prima oară, când îl cunoscusem. Din pricina numelui, care îmi amintise de fratele meu? Numele era totuși destul de frecvent. Mai frapantă era poate coincidența ținând de ceea ce se numește „aerul” fiecărui om. Ochii cenușii, cu un început de miopie, părul blond, rărit oarecum de vârstă, fața cu trăsături frumoase, dar bătrânicioasă înainte de vreme, gesturile moi, șovăielnice m-au făcut din primul moment să mă gândesc că așa ar fi putut arăta la maturitate fratele meu. Și mai ales vocea. O voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
hochmarschall: „Mefista, ce cauți aici?” Da, Mefista, de la Mefisto. E drept, un Mefisto feminin cu chip de înger, la care numai ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moașa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos și tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca niște lipitori roșii, cu sânii mari, umflându-i provocator halatul, Moașa mă cântărea fără menajamente din priviri. În mod ciudat, nu părea foarte încântată de venirea mea. Nici nu m-a invitat să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deranjează. M-am întors cu fața la perete ca să nu-l înjur. Avea un mers de pisică, încât nici nu-l simțeai când umbla prin cameră și mi se părea că-l mai întâlnisem undeva, dar nu mai știam unde. Era șters, blond, cu un neg mare la rădăcina nasului și mergea drept, țeapăn, cu pieptul ușor bombat, în ciuda artei de a nu produce nici un zgomot în mers. Când m-am răsucit cu fața spre fereastră, era tot în cameră. Stătea întins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se pare, în mine o lașitate și o nepăsare care au ieșit la iveală foarte devreme, încă de la patru ani, la înmormântarea bunicului meu dinspre mamă, pe care nu-l țin minte decât din fotografii; avea o mustață lungă și blondă, era un bărbat frumos și înalt, care își bomba pieptul când stătea pe scaun. Fugisem de lumea care jelea, nu-mi plăcea să văd lacrimi și mă furișasem în grădină. Printre merii și prunii de-acolo moartea nu mai exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
marmură răsărind albe dintre florile violete ale scaieților. A trecut atunci pe acolo Vecu, despre care se zicea că în tinerețe fusese poet. Era un bătrân foarte taciturn, uscat la trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în care încăpea doar un pat. Ideea mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Fiat Balilla negru. Mustăți negre, păr negru, creț, cămașă neagră și dinți negri, oribil de cariați. Și se săruta cu o fată. Iar mie mi-era scârbă de dinții ăia negri care sărutau un lucru așa de frumos și de blond, nu-mi mai amintesc nici măcar ce față avea, dar pentru mine ea era fecioară și prostituată, era eternul feminin. Și mult fierbeam În mine, ca să zic așa“. Adoptase din instinct un ton afectat ca să-și declare atitudinea ironică, conștient că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ocupat de fasciști. Și mi se spusese că, după cum se șoptea, el era un infiltrat al partizanilor. Cum era, cum nu era, Într-o seară mi ți-l văd În aceeași Balilla neagră, cu aceiași dinți negri, sărutând aceeași fată blondă, dar cu o basma roșie la gât și cu o cămașă kaki. Trecuse la Brigăzile Garibaldine. Toți Îl cinsteau, și-și luase și un nume conspirativ, X9, ca personajul lui Alex Raymond, despre care citise În Aventurierul. Bravo, X9, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nevastă pe Cecilia, androgina cu ochii de gheață, de care acum nimic nu mă mai desparte. Am regăsit-o după secole, căci Îmi fusese răpită de bărbatul acela cu saxofon. Acum ea merge În poante pe spătarul băncuței, azurie și blondă, nici acum nu știu ce ascunde sub tulul vaporos ce-o Împodobește. Capela e săpată În stâncă, altarul e străjuit de o pânză neliniștitoare ce Întruchipează chinurile condamnaților În măruntaiele infernului. Câțiva călugări cu glugă Îmi fac loc să trec printre șirurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
povestise toată tărășenia lui. Și atunci Diotallevi, respirând ca Lucrul Misterios din filmele științifico-fantastice, vorbise. Și tot ca Lucrul acela, avea și el aceleași transparențe, acea absență a limitei Între exterior și interior, Între piele și carne, Între firavul păr blond ce i se mai Întrezărea prin pijamaua descheiată și acel amestec de viscere transformate Într-un mucilagiu, pe care numai razele X, sau o boală În stadiu avansat, reușesc să-l facă vizibil. „Jacopo, eu stau aici Într-un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
afișul de la Sloane. Circul era prezent În păr, cu staff, poliție, coregrafi ai ritului. I-am văzut pe Alex et Denys, pe așa-zișii Géants d’Avalon, blindați În niște armuri de piele cu catarame, cu adevărat uriași, cu părul blond, stând sprijiniți de masiva locomotivă stradală, Obéissante, cu brațele Încrucișate În așteptare. N-am avut timp să-mi pun alte Întrebări. Cineva intrase solemn, impunând tăcere cu mâna Întinsă. L-am recunoscut imediat pe Bramanti numai pentru că purta aceeași tunică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
deranjează. Căsuța lui Maggie e un haos prietenos de jucării, haine și cărți. Dialogurile unui film de Disney se revarsă dintr-un televizor uriaș, umplînd sufrageria și doi căței lățoși sar pe Wakefield. O fetiță cu o claie de păr blond Își suge degetul la un capăt al canapelei, absorbită de desenul animat, În timp ce o bătrînă sforăie la capătul celălalt. Maggie sărută copila, care nu-și desprinde ochii de la ecran, apoi smulge cîinii de pe Wakefield. Prezentările sînt scurte; mătușa Greta Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Mariană mai tineri, ieșind pe ușa uneia din case cu pruncul Margot În brațe. Intră Într-o zonă de recepție luminată de un reflector uriaș. Așezat În spatele unui birou de sticlă, pe un scaun În stil Deco stă un tînăr blond și vesel, cu un cercel cu diamant În urechea stîngă. Este ministrul Culturii din Suedia. O mînă de studenți plini de respect Îl ascultă vorbind Într-o engleză cu accent. Pare ușor plictisit, așa că atunci cînd se apropie Mariana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
s-a Îndrăgostit subit și iremediabil. Restul grupului prinde repede ideea: — OSUPOR, vine cu acronimul unul mai isteț. Orașul Suedez Ușor Pentru Orfanii Români. Și astfel s-a născut pe loc Orașul Suedez Ușor Pentru Orfanii Români (OSUPOR). TÎnărul ministru blond nu are de ales decît să asculte ce planuri fac străluciții viitori arhitecți, care nu numai că s-au constituit imediat Într-un comitet ad-hoc, „Echipa MIT pentru OSUPOR“, dar au și Început să facă schițe În carnețele lor. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield l-au Întîlnit pe Anton la o vînzare de vechituri; Wakefield pusese ochii pe o cutiuță de lemn, cu o ferestruică pe capac prin care se putea vedea o bancnotă de un dolar, Mariana voia o păpușă cu păr blond, cîrlionțat. Rareori se Întîmpla ca interesele lor să conveargă În același loc și Wakefield s-a simțit bine pînă cînd cutia pe care pusese ochii a fost apucată de o mînă. MÎna era atașată de Anton, un tînăr cu Înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
loc și Wakefield s-a simțit bine pînă cînd cutia pe care pusese ochii a fost apucată de o mînă. MÎna era atașată de Anton, un tînăr cu Înfățișare nevinovată, cu niște ochi de un albastru spălăcit și cu păr blond cîrlionțat, semănînd neașteptat dar, avea să se dovedească, semnificativ cu păpușa pe care o voia Mariana. Anton știa ce era cu cutia aceea; văzuse una exact la fel la un spectacol de magie. Tot șpilul era să desfaci cutia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]