4,654 matches
-
parașutiștii nu au putut fi înfrânți. La scurtă vreme după prânz, parașutiștii britanici au fost întăriți cu comandouri din cadrul Brigăzii I Servicii Speciale. Până la sfârșitul Zilei Z, parașutiștii Diviziei a 6-a își îndepliniseră obiectivele ordonate. În următoarele câteva zile, britanicii și germanii au purtat lupte grele pentru pozițiile din jurul capului de pod de pe Orne. De exemplu, pe 10 iunie, infanteriștii germani ai Diviziei a 346-a au reușit să străpungă liniile britanice în extremitatea estică a pozițiilor lor. După lupte
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
8 august. Brigada I servicii speciale a debarcat în al doilea val, din care făceau parte și Comandoul nr. 4, care avea și două subunități franceze. Debarcarea acestei brigăzi a rămas faimoasă pentru că a fost condusă de cimpoierul Bill Millin. Britanicii și francezii din Comandoul nr. 4 aveau obiective separate în Ouistreham: francezii trebuiau să cucerească o cazemată și Cazinoul, iar britanicii trebuiau să cucerească două baterii care controlau prin focul lor întreaga plajă. Dacă în cazul cazematei, armele din dotarea
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
avea și două subunități franceze. Debarcarea acestei brigăzi a rămas faimoasă pentru că a fost condusă de cimpoierul Bill Millin. Britanicii și francezii din Comandoul nr. 4 aveau obiective separate în Ouistreham: francezii trebuiau să cucerească o cazemată și Cazinoul, iar britanicii trebuiau să cucerească două baterii care controlau prin focul lor întreaga plajă. Dacă în cazul cazematei, armele din dotarea comandoului s-au dovedit ineficiente, Cazinoul a fost cucerit cu sprijinul blindatelor. Comandourile britanice au ajuns la pozițiile bateriilor de artilerie
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
succes. Imediat ce capetele de pod au fost stabilite, în regiune au fost remorcate prin Canalul Mânecii părțile componente a două porturi prefabricate „Mulberry”. Porturile au devenit operaționale în ziua Z+3 (9 iunie). Unul dintre aceste porturi a fost asamblat de britanici la Arromanches, iar celălalt a fost asamblat de americani în dreptul plajei Omaha. Până pe 19 iunie, când furtunile puternice au întrerupt livrările proviziilor pentru câteva zile și au distrus portul Omaha, britanicii au debarcat 314.547 soldați, 54.000 de vehicule
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
iunie). Unul dintre aceste porturi a fost asamblat de britanici la Arromanches, iar celălalt a fost asamblat de americani în dreptul plajei Omaha. Până pe 19 iunie, când furtunile puternice au întrerupt livrările proviziilor pentru câteva zile și au distrus portul Omaha, britanicii au debarcat 314.547 soldați, 54.000 de vehicule și 102.000 de tone de provizii, în vreme ce americanii au debarcat 314.504 oameni, 41.000 de vehicule și 116.000 de tone de provizii. În portul Arromanches, până la sfârșitul lunii
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
nu ar fi părăsit încercuirea pentru a acționa la Mantens, în pungă ar fi fost prinși mult mai mulți germani. În schimb, americanii au împiedicat inamicul să stabilească o linie defensivă puternică pe Sena, ceea ce le-a permis canadienilor și britanicilor să-și atingă obiectivele stabilite de Mongomery mai rapid și mai ușor decât se prevăzuse. La scurtă vreme a urmat eliberarea Parisului. Rezistența Franceză din Paris s-a ridicat împotriva ocupantului pe 19 august, iar Divizia a 2-a blindată
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
pe frontul repartizat lor mult mai rapid, prin executarea cu succes a Operațiunii Cobra. Istoricii americani denumesc luptele începute pe 25 iulie „Campania din nordul Franței” și includ în această campanie și luptele pentru închiderea pungii de la Falaise, pe care britanicii, canadienii și polonezii le consideră parte a Bătăliei pentru Normandia. Cartierul General al Forțelor Expediționare Aliate (SHAEF) din Londra și guvernele aliate au fost foarte nemulțumite de încetineala cu care s-a desfășurat înaintarea în fazele de început ale campaniei
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
chiar și cele mai optimiste previziuni ale planificatorilor aliați, chiar și după distrugerea de către furtunile din mijlocul lunii iunie a unuia dintre porturile prefabricate. Până la sfârșitul lunii iulie 1944, pe plajele din Normandia debarcaseră peste un milion de soldați americani, britanici, canadieni, francezi și polonezi, sute de mii de vehicule și provizii din toate categoriile. Deși s-a manifestat la un moment dat o lipsă a muniției de artilerie, aliații nu au intrat în niciun moment într-o criză de apovizionare
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
Pierderile umane au fost foarte ridicate, iar forțele Commonwealth au fost nevoite să creeze o nouă categorie care să descrie această situație - „Double Intense”. Pierderile omenești din această campanie au creat probleme armatelor britanice și canadiene pentru tot restul războiului. Britanicii au fost nevoiți să desființeze o întreagă divizie decimată în timpul luptelor, (a 59-a), și să treacă alte câteva la sarcini necombatante. Datorită pierderilor din campania din Normandia și a celor din Olanda, Canada a început în noiembrie 1944 primele
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
au trebuit să facă față grosului trupelor blindate germane. În timp ce americanii trebuiau să lupte cu doar câteva divizii blindate germane, propriile tancuri aveau o eficiență redusă datorată numeroaselor arme anti-tanc germane și terenului „bocage”. Terenul deschis de pe flancul atacat de britanici i-a făcut pe germani să-și amplaseze majoritatea blindatelor în acea regiune. În cele din urmă, această dispunere a trupelor germane a fost în favoarea aliaților atunci când s-a produs străpungerea apărării inamice, nu în est așa cum se temeau germanii
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
niciun articol pentru ziarul clandestin omonim. Pe de altă parte, Suzanne Buisson, cofondator al „Comité d'action socialiste” a fost trezorierul organizației până în momentul arestării sale. Marie-Madeleine Fourcade a fost șefa unei rețele de spionaj, dar mai trebuie spus că britanicii o credeau bărbat! În cadrul luptei armate s-au implicat doar câteva femei. În vreme ce femeile reprezentau o prezență normală, numeroasă și chiar temută în rândurile mișcărilor de rezistență din Italia, Grecia, Iugoslavia sau Uniunea Sovietică, în Franța ele puteau fi întâlnite
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
de rezistență din Franța. În zona ocupată de germani, Alfred Touny a fondat „Organizați civilă și militară” (OCM). Căpitanul Paul Paillole, șeful serviciilor de contraspionaj până la înfrângere, a continuat să exercite această funcție și după armistițiu, dar a colaborat cu britanicii și a continuat să vâneze agenții Abwehrului și RSHA-ului. Un al doilea val de militari aveau să se angajeze în Rezistență după invadarea „zonei libere” în noiembrie 1942 în mai multe organizații: În octombrie 1941, în cadrul mișcării Franței Libere
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
mai fost numită și „rețeaua Buckmaster”. Parașutările agenților în Franță au început în mai 1941, dar doar din septembrie 1942 această acțiune a căpătat amploare. Agenții parașutați au recrutat numeroși agenți în Franța care se aflau sub comanda directă a britanicilor de-a lungul întregii perioade a războiului. Drept urmare, secțiune franceză „F” privea rețele non-gaulliste, așa cum era „Organisation de résistance de l'armée”. Pe de altă parte, secțiunea „RF” colabora cu BCRA, iar secțiunea „AMF” (din Alger) a colaborat pentru puțină
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
parașutați în uniforme militare după debarcarea din Normandia pentru a ajuta luptătorii maquis. Partidul Comunist Francez a trecut în clandestinitate în septembrie 1939, după semnarea pactului de negresiune germano-sovietic. Până în aprilie 1941, comuniștii nu s-au implicat în lupta dintre britanici și germani, dar începând din iunie 1941, invadarea URSS de către naziști comuniștii francezi s-au implicat activ în lupta împotriva ocupantului. Experiența clandestinității le-a oferit comuniștilor un avantaj major față de alte mișcări de rezistență. Aripa militară a Partidului Comunist
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
un port neutru. Churchill a amenințat că dacă nu i se răspunde favorabil, flota franceză urma să fie atacată și scufundată. Royal Navy a încercat să convingă Marina Franceză să accepte termenii ultimatumului. Cum răspunsul francezilor a fost unul negativ, britanicii au atacat flota franceză de la Mers El Kébir (Algeria). Acest atac de pe 3 iulie 1940 a cauzat o mare amărăciune în rândurile francezilor, în special în rândurile marinarilor (în timpul atacului au pierit peste 1.000 de marinari), și a descurajat
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
fost cucerită de Imperiul Japonez în septembrie 1940, dar coloniile au rămas sub controlul formal al Regimului de la Vichy. Pe 9 martie 1945, japonezii au preluat controlul complet asupra Indochinei. Până la sfârșitul lunii septembrie 1945, Franța Liberă, cu sprijin din partea britanicilor, a reocupat coloniile din regiune. În timpul anului 1941, unitățile FFL au luptat împreună cu cele ale Commonwealthului britanic împotriva trupelor italiene din Etiopia și Eritreea. Mai apoi, unitățile FFL au continuat lupta alături de Aliați în Siria și Liban împotriva trupelor loiale
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
alegerile parlamentare din 9 decembrie Mihail Neamțu a candidat din partea ARD pentru un colegiu de deputat în Arad, pierzând alegerile. În 2013, Partidul Noua Republică a fost afiliat Alianței Conservatorilor și a Reformiștilor Europeni (grup din care fac parte conservatorii britanici și polonezi). Ca teolog și filozof, Mihail Neamțu a susținut în mai multe rânduri incompatibilitatea între creștinism și legionarism. Într-un articol din România liberă, Neamțu scria: "Nici sfârșitul martiric al unor figuri precum Valeriu Gafencu, ucis de comuniști, nu
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
doilea război mondial)|frontul de răsărit]]. În vreme ce liderii militari americani erau în favoarea „Operațiunii Sledgehammer” - debarcarea în Europa ocupată - cât mai curând posibil, comandanții britanici credeau că o asemenea tentativă ar fi dus la un dezastru. În locul unei debarcări în Europa, britanicii au propus un atac în Africa de nord franceză, care ar fi dus la alungarea [[puterile Axei|forțelor Axei]] din nordul Africii, ar fi îmbunătățit controlul naval aliat în [[Marea Mediterană]] și ar fi fost o etapă necesară în pregătirea unei
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
Vichy nu vor opune rezistență, această opinie fiind bazată pe informațiile oferite în principal de consului american de la [[Alger]], Robert Murphy. Comandanții aliații se temeau într-o oarecare măsură de resentimentele francezilor față de [[distrugerea flotei franceze de la Mers-el-Kebir|distrugerea de către britanici a flotei franceze]] din portul [[Mers-el-Kebir]] din 1940. Inacțiunea forțelor franceze din Africa era esențială pentru operațiune, aliații făcând chiar planuri în care nu numai că francezii nu ar fi opus rezistență, dar chiar ar fi cooperat. Aliații plănuiau să
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
intrând și o brigadă britanică). Comanda primului val al debarcării a fost încredințată generalului american [[Charles W. Ryder]], liderii aliați considerând că francezii vor reacționa mai favorabil în cazul în care comandantul ar fi fost un american și nu un britanic. Debarcările s-au desfășurat în trei zone distincte, două la vest de Alger și una la est de oraș. Unele operațiuni de debarcare au fost făcute pe alte plaje decât cele planificate, dar aceasta nu a avut un efect negativ
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
sub controlul ferm al generalului de Gaulle (uniunea tuturor mișcărilor rezistenței franceze sub autoritatea lui de Gaulle nu a fost pe placul președintelui american Roosevelt). Comitetul Francez de Eliberare Națională avea să devină guvernul în exil recunoscut oficial atât de britanici cât și de americani. Ca urmare a ocupării întregului teritoriu francez de armatele germane și a eșecului încercării de capturare a flotei franceze de la Toulon, ("Vedeți și": [[Sabordarea flotei franceze de la Toulon|Operațiunea Lila]]), forțele franceze din Africa, „Armée d
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
Libia]] au intrat în Tunisia sub comanda generalului [[Erwin Rommel]]. După a serie de lupte în care au înregistrat înfrângeri, ([[bătălia de la Pasul Kasserine]], [[Operațiunea Capri]]), aliații s-au reorganizat, au primit numeroase întăriri și au contraatacat. Pe [[6 mai]], britanicii au cucerit [[Tunis]]ul, iar pe [[13 mai]] [[1943]] forțele Axei din Tunisia au capitulat. [[Categorie:Invazii|Torch]] [[Categorie:Bătălii în 1942|Torch]] [[Categorie:Campania din Africa de nord|Torch]] [[Categorie:Istoria Algeriei|Torța]] [[Categorie:Istoria Marocului|Torța]] [[Categorie:Regimul
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
și i-a forțat pe italieni să se retagă. Pentru a-și salva aliatul, Hitler a hotărât să intervină în Grecia. Germanii au invadat totodată și Iugoslavia. Grecii au fost reticenți în ceea ce privește admiterea trupelor aliate pe teritoriul lor național, deoarece britanicii nu puteau asigura suficiente forțe pentru a garanta victoria. Grecii au acceptat pentru început ajutorul aerian asigurat de RAF în timpul luptelor împotriva italienilor în Albania. Forțele Commonwealthului au fost transferate masiv în Grecia doar în momentul în care în Bulgaria
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
se întindea din nord-vestul până în sud-estul Greciei. În ciuda concentrării de trupe și materiale militare, linia defensivă avea mai multe puncte slabe. Forțele grecești erau plasate pe poziții mai înaintate decât ale aliaților lor, iar liderii militari eleni au ignorat sugestiile britanicilor să se retragă pe un amplasament comun cu cele engleze. Datorită acestei dispersii relative a forțelor, grecii au fost învinși relativ rapid. Între flancul drept al grecilor și cel stâng al britanicilor a rămas o mare porțiune neapărată, care a
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
lor, iar liderii militari eleni au ignorat sugestiile britanicilor să se retragă pe un amplasament comun cu cele engleze. Datorită acestei dispersii relative a forțelor, grecii au fost învinși relativ rapid. Între flancul drept al grecilor și cel stâng al britanicilor a rămas o mare porțiune neapărată, care a fost exploatată din plin de atacatorii germani. După ce Aliații au fost alungați din Grecia continentală, forțele greco-britanice s-au retras în Creta. Germanii au exploatat din plin și aici slăbiciunile apărării printr-
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]