2,901 matches
-
Despicăturile (sau fantele) labiale și palatine sunt malformații congenitale ale feței caracterizate prin absența de substanță la nivelul buzei superioare și/sau palatului bucal (cerului gurii) determinată de lipsa fuziunii mugurilor labiali și/sau palatini în cursul dezvoltării embrionare. Despicăturile labiale și palatine sunt malformații congenitale frecvente (aproximativ 1/700 nou născuți) ce pot fi tratate chirurgical după naștere, în primii ani de viață
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
labială se poate asocia cu despicătura (fanta) palatină, malformație numită cheilognatopalatoschizis și cunoscută în limbajul popular sub numele de "„gură de lup”". În cazul acestei malformații, mai grave decât despicătura labială, despicatura interesează și structurile osoase (arcul alveolar maxilar, palatul bucal) astfel încât cavitatea bucală poate comunica cu cavitatea nazală și împiedica suptul la sugar. În unele cazuri, despicătura palatină (palatoschizis) poate fi izolată, fără despicătură labială, interesând, în forma completă, atât palatul dur (partea anterioară, osoasă a cerului gurii) cât și
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
asocia cu despicătura (fanta) palatină, malformație numită cheilognatopalatoschizis și cunoscută în limbajul popular sub numele de "„gură de lup”". În cazul acestei malformații, mai grave decât despicătura labială, despicatura interesează și structurile osoase (arcul alveolar maxilar, palatul bucal) astfel încât cavitatea bucală poate comunica cu cavitatea nazală și împiedica suptul la sugar. În unele cazuri, despicătura palatină (palatoschizis) poate fi izolată, fără despicătură labială, interesând, în forma completă, atât palatul dur (partea anterioară, osoasă a cerului gurii) cât și palatul moale (partea
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
cazuri, despicătura palatină (palatoschizis) poate fi izolată, fără despicătură labială, interesând, în forma completă, atât palatul dur (partea anterioară, osoasă a cerului gurii) cât și palatul moale (partea posterioară a cerului gurii). Formele incomplete interesează numai o parte a palatului bucal: partea anterioară, osoasă, sau numai cea posterioară, palatul moale, această forma fiind denumită despicatură palatină simplă. O formă incompletă de despicătură palatină este și despicătura submucoasă în care lipsa fuziunii interesează doar procesele maxilare (oasele cerului gurii) fără a afecta
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
anterioară, osoasă, sau numai cea posterioară, palatul moale, această forma fiind denumită despicatură palatină simplă. O formă incompletă de despicătură palatină este și despicătura submucoasă în care lipsa fuziunii interesează doar procesele maxilare (oasele cerului gurii) fără a afecta mucoasa bucală. Astfel, în acest caz, nu există comunicare directă între cavitățile bucală și nazală. Despicăturile labiale și palatine pot fi unilaterale, situația cea mai frecventă, sau bilaterale. Incidența acestui tip de malformații este variabilă în funcție de tip și de populația studiată. Incidența
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
denumită despicatură palatină simplă. O formă incompletă de despicătură palatină este și despicătura submucoasă în care lipsa fuziunii interesează doar procesele maxilare (oasele cerului gurii) fără a afecta mucoasa bucală. Astfel, în acest caz, nu există comunicare directă între cavitățile bucală și nazală. Despicăturile labiale și palatine pot fi unilaterale, situația cea mai frecventă, sau bilaterale. Incidența acestui tip de malformații este variabilă în funcție de tip și de populația studiată. Incidența despicăturii labiale, asociate sau nu cu cea palatină, variază între 1
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
parte din abdomen descoperită. Cele posterioare, mai mari, au formă de evantai, strânse sub cele anterioare prin două pliuri transversale, dar urechelnițele își folosesc rar capacitatea de a zbura. Au corpul lung și turtit dorso-ventral, antene lungi, filiforme și aparat bucal de tip masticator. Urechelnițele sunt nocturne; de obicei se ascund în locuri ferite și umede în timpul zilei, devenind active noaptea. Se hrănesc cu o varietate de insecte și plante. Se consideră a fi dăunătoare pentru unele culturi, în general specia
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
de difuzie prin piele și suprafață de aplicare sunt în general mici. În plus, pot apărea iritații locale ale pielii la concentrații mari de medicament. Sistemele de eliberare de acest tip pot fi atașate și îndepărtate ușor. PA absorbite pe cale bucala vor evita barieră hepatică, constituind un avantaj pentru eliberarea peptidelor și proteinelor. Preparatele cu eliberare bucala sunt eficiente pentru că ele urmăresc timpul de retenție în mucoasa printr-un mecanism de bioadeziune. Creșterea timpului de staționare în mucoasa bucala se poate
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
iritații locale ale pielii la concentrații mari de medicament. Sistemele de eliberare de acest tip pot fi atașate și îndepărtate ușor. PA absorbite pe cale bucala vor evita barieră hepatică, constituind un avantaj pentru eliberarea peptidelor și proteinelor. Preparatele cu eliberare bucala sunt eficiente pentru că ele urmăresc timpul de retenție în mucoasa printr-un mecanism de bioadeziune. Creșterea timpului de staționare în mucoasa bucala se poate face utilizând polimeri sau combinații polimerice cum ar fi hidroxipropil celuloza, etilceluloza, polimetacrilatul și poliacrilatul de
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
absorbite pe cale bucala vor evita barieră hepatică, constituind un avantaj pentru eliberarea peptidelor și proteinelor. Preparatele cu eliberare bucala sunt eficiente pentru că ele urmăresc timpul de retenție în mucoasa printr-un mecanism de bioadeziune. Creșterea timpului de staționare în mucoasa bucala se poate face utilizând polimeri sau combinații polimerice cum ar fi hidroxipropil celuloza, etilceluloza, polimetacrilatul și poliacrilatul de sodiu care au proprietăți adezive în contact cu salivă. Preparatele de acest tip includ tablete adezive, geluri adezive și plasturi adezivi. Administrarea
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
faringelui este separat de bază craniului printr-un spațiu de aproape 2 cm, în care devine aparentă fascia faringobazilară. Originea mușchiului se află pe lama mediala a procesului pterigoidian, rafeul pterigomandibular, linia milohioidiană a mandibulei, fata profundă a mucoasei planșeului bucal. De la aceste origini fibrele musculare ale mușchiului se îndreaptă înapoi, ocolind marginile faringelui, si se termină pe linia mediana a peretelui posterior al faringelui. Unele fibre musculare se inseră pe rafeul median al peretelui posterior al faringelui, altele se continuă
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
mușchiul milofaringian, milofaringianul ("musculus mylopharyngeus") cu originea pe extremitatea posterioara a liniei milohioidiene a mandibulei. 4. Porțiunea glosofaringiana ("pârș glossopharyngea musculi constrictoris pharyngis superioris") sau mușchiul glosofaringian, glosofaringianul ("musculus glossopharyngeus") are originea pe marginile rădăcinii limbii și pe mucoasa planșeului bucal. Prin contracția să constrictorul superior al faringelui îngustează faringele, blochează comunicația dintre orofaringe și rinofaringe în timpul deglutiției închizând rinofaringele, prin formarea unei proeminențe la nivelul peretelui posterior al faringelui (inelul sau torusul lui Passavant), pe care se sprijină valul palatin
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
lungime și până la 11 mm în lungime după ce s-au hrănit. Corpul căpușei este împărțit într-o regiune anterioară, capitulul (gnatosoma), și o regiune posterioară, idiosoma. Capitulul, se compune dintr-o regiune posterioară, baza capitulului, și o regiune anterioară, piesele bucale (rostrul) care sunt formate din palpi, chelicere și hipostom. Rostrul este lung și situat în parte anterioară, astfel încât privind căpușa pe partea sa dorsală sau ventrală rostrul este bine vizibil. Rostrul este susținut de un organ special: baza capitulului, dispus
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
Rostrul este lung și situat în parte anterioară, astfel încât privind căpușa pe partea sa dorsală sau ventrală rostrul este bine vizibil. Rostrul este susținut de un organ special: baza capitulului, dispus într-o depresiune anterioară a corpului, numită camerostom. Piesele bucale care alcătuiesc rostrul sunt formate dintr-un hipostom, în formă de măciucă, situat ventral. El are pe fața sa numeroși spini recurenți. Cu ajutorul hipostomului căpușa suge sângele. Hipostomul pătrunde în tegument și se fixează puternic și datorită spinilor recurenți nu
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
vârful cărora este articulată o pseudopensă bidactilă, prevăzută cu dinți. Chelicerele se mișcă în lungul hipostomului dinainte-înapoi și se retractă într-o teacă, numită teaca chelicerelor, care acoperă baza lor. Cu ajutorul chelicerelor căpușa tăie pielea gazdelor înainte de a introduce piesele bucale. Idiosoma este compusă din plăci chitinoase numite scuturi. Femela are pe suprafața dorsală o singură placă chitinoasă, care acoperă jumătatea anterioară a corpului. Ventral, femela este lipsită de plăci chitinoase. Masculul are plăci chitinoase atât pe fața dorsală cât și
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
efilate și lungimea totală a viermelui este de 3/5 pentru mascul și 1/2 pentru femelă. Parazitul are extremitatea posterioară curbată ventral într-o buclă de 360°. Gura este orbiculară și reprezintă o simpla deschidere, lipsită de buze. Cavitatea bucală este mică și este prevăzută cu o lancetă minusculă. Esofagul este foarte lung, ocupând aproximativ două treimi din lungimea corpului, și constă dintr-un tub cu pereți subțiri, înconjurată de glande unicelulare mari, numite sticocite. Întreaga structură este adesea descrisă
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
de dezvoltare. În cec viermele penetrează celule din baza criptelor Lieberkühn și se fixează sub epiteliu și în straturile superficiale ale corionului mucos prin extremitatea efilată anterioară și săpă un tunel în interiorul epiteliului cu ajutorul unui stilet situat la nivelul cavității bucale și al enzimelor citolitice. În procesul de maturizare a viermelui, porțiunea posterioara îngroșată iese afară din epiteliu și proeminează în lumenul intestinal, facilitând copulația și ponta. Extremitatea anterioară subțire rămâne înglobată în mucoasa intestinului, și viermele în esență este un
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
zile), erupția poate fi asemănătoare cu cea din rujeolă. Pe piele pot apărea mici pete roșii (peteșii) care nu dispar la apăsare. Apariția acestor pete roșii se datorează spargerii vaselor capilare. În plus, sunt posibile sângerări ușoare la nivelul mucoasei bucale și nazale. Febra tinde să scadă (se apropie de valoarea normală), dar apoi revine pentru încă o zi sau două. Totuși, boala se manifestă diferit de la o persoană la alta. Există persoane la care boala atinge faza critică după ce febra
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
atunci când gura este închisă; premaxilarele puțin protractile. În partea anterioară a fălcilor poartă dinți asemănători cu incisivii mamiferelor, mărginiți pe laturi de dinți mai lați. Dinții sunt bine dezvoltați, diferențiați în dinți conici (caniniformi), aplatizați (incisiviformi) sau rotunjiți (molariformi). Plafonul bucal (vomerul și palatinele) sunt fără dinți. Au 6 raze branhiostegale și 24 vertebre. Capul cu sistemul canalelor mucoase slab dezvoltat. Osul accesor este prezent. le au o singură înotătoare dorsală, formată din două regiuni aproape egale între ele: una țepoasă
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
atingere) de talie mijlocie sau mare. Gura este terminală, relativ mică, mai mult sau mai puțin protractilă, adesea înzestrată cu buze groase, bine dezvoltate. "Gomphosus" are un bot alungit. Fălcile și oasele faringiene inferioare sunt prevăzute cu dinți puternici; boltă bucală (palatinele) este lipsită de dinți. Dinții fălcilor sunt caniniformi, cei anteriori (una sau două perechi), de obicei sunt mai mari și îndreptați înainte; dinți faringieni sunt molariformi. Înotătoarele au raze țepoase. Au o singură înotătoare dorsală continuă, cu partea țepoasă
Labride () [Corola-website/Science/330706_a_332035]
-
inferioară proeminentă sau subîntinsă. Ochii mici sau mari, acoperiți cu o pleoape adipoase mai mult sau mai puțin dezvoltate. Dinții fălcilor sunt pluriseriați sau în benzi, mici sau minusculi, uneori cu un rând de canini mari recurbați. Dinții de pe bolta bucală (vomer, palatine) sau de pe limbă prezenți sau absenți, în funcție de specie sau de stadiul de dezvoltare. Fantele branhiale mari, membranele branhiostegale neunite și separate de istm. Raze branhiostegale 6-10 (de obicei 7). Numărul și lungimea branhiospinilor este variabilă în funcție de specie, numărul
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
Candidoza este o infecție fungică determinată de Regnul Fungi, în special de fungul Candida Albicans care se manifestă prin înmulțirea exagerată a acestor ciuperci la nivelul altor organe. Există două tipuri de candidoză, candidoza bucală și candidoza vaginală. Candidoza bucală este o infecție ce se dezvoltă la nivelul gurii, limbii și a gâtului. Candidoza bucală este cel mai des întâlnită la nou născuți. Atunci când afectează gura, are denumirea comună de aftă. Semnele și simptomele includ
Candidoză () [Corola-website/Science/329321_a_330650]
-
Candidoza este o infecție fungică determinată de Regnul Fungi, în special de fungul Candida Albicans care se manifestă prin înmulțirea exagerată a acestor ciuperci la nivelul altor organe. Există două tipuri de candidoză, candidoza bucală și candidoza vaginală. Candidoza bucală este o infecție ce se dezvoltă la nivelul gurii, limbii și a gâtului. Candidoza bucală este cel mai des întâlnită la nou născuți. Atunci când afectează gura, are denumirea comună de aftă. Semnele și simptomele includ pete albe pe limbă sau
Candidoză () [Corola-website/Science/329321_a_330650]
-
Albicans care se manifestă prin înmulțirea exagerată a acestor ciuperci la nivelul altor organe. Există două tipuri de candidoză, candidoza bucală și candidoza vaginală. Candidoza bucală este o infecție ce se dezvoltă la nivelul gurii, limbii și a gâtului. Candidoza bucală este cel mai des întâlnită la nou născuți. Atunci când afectează gura, are denumirea comună de aftă. Semnele și simptomele includ pete albe pe limbă sau pe alte zone ale gurii și gâtului. Mai mult de 20 de tipuri de "Candida
Candidoză () [Corola-website/Science/329321_a_330650]
-
slăbite și după utilizarea antibioticelor. Riscul de infecție la scară largă include aflarea într-o unitate de terapie intensivă, după operație chirurgicală, la sugari cu greutate mică la naștere și la aceia cu sistem imunitar slăbit. La sugari simptomele candidozei bucale constă în pete de culoare albă localizate la nivelul gurii și pe limbă cu aspect brânzos și scăderea apetitului la nou născut. La adulți simptomele candidozei bucale constă în senzație de arsură la nivelul gurii și a gâtului, pete albe
Candidoză () [Corola-website/Science/329321_a_330650]