31,862 matches
-
camera alăturată se auzea vocea subțirică a Larisei. Cânta copiilor ceva despre broscuța Oac. Privi din nou la semnele de pe calendar, de data asta distrat, fără să mai tresară de câte ori privirea i se oprea pe cruciulița verde, apoi rupse cartonașul bucăți, bucăți, strânse fărâmele în palmă și plecă la bucătărie. Apăsă pedala coșului de gunoi, capacul se săltă dezvelind conținutul învălmășit degajând un miros fad. Renunță și luă papucul de pe pedală. Se deplasă la baie și aruncă bucățile din calendar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alăturată se auzea vocea subțirică a Larisei. Cânta copiilor ceva despre broscuța Oac. Privi din nou la semnele de pe calendar, de data asta distrat, fără să mai tresară de câte ori privirea i se oprea pe cruciulița verde, apoi rupse cartonașul bucăți, bucăți, strânse fărâmele în palmă și plecă la bucătărie. Apăsă pedala coșului de gunoi, capacul se săltă dezvelind conținutul învălmășit degajând un miros fad. Renunță și luă papucul de pe pedală. Se deplasă la baie și aruncă bucățile din calendar în WC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apoi rupse cartonașul bucăți, bucăți, strânse fărâmele în palmă și plecă la bucătărie. Apăsă pedala coșului de gunoi, capacul se săltă dezvelind conținutul învălmășit degajând un miros fad. Renunță și luă papucul de pe pedală. Se deplasă la baie și aruncă bucățile din calendar în WC. O vreme le privi cum plutesc dezordonat în apa din vas, uneori putea să vadă câte o fărâmă de cruciuliță verde, câte o jumătate de cerc albastru apoi trase apa și rămase nemișcat lângă tron până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mine, dacă se bagă cu gura în perie ca prostul când eu vreau să strâng și atât și n-am nervi să mătur și cu o mână să țin câinele să stea departe, pun gunoiul pe linoleum și cu altă bucată fac făraș, el se bagă în gunoi, schelălăie, sună frate-meu, nu vii? hai, acum te-ai sculat, vin în 20 de minute, scoală-te, Prințesă! da... și eu trebuie să merg să stau cu câinele, mama se duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mea care procesa încet tot ce se întâmpla la nivelul ochilor, la nivelul urechii, nu mai eram în stare să gândesc nimic, nici măcar frânturi de cuvinte nu îmi mai veneau în cap, doar imagini, în timp ce creierul mi se dezlipea în bucăți ude, saturate de apă, ca o bucată de pâine din dreptul burlanului, vaci pe câmp, vacă mov, vaci pe câmp, vacă mov și cântecul pe care mi-l fredona iubita lui Marius și care pe mine mă scotea din minți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
întâmpla la nivelul ochilor, la nivelul urechii, nu mai eram în stare să gândesc nimic, nici măcar frânturi de cuvinte nu îmi mai veneau în cap, doar imagini, în timp ce creierul mi se dezlipea în bucăți ude, saturate de apă, ca o bucată de pâine din dreptul burlanului, vaci pe câmp, vacă mov, vaci pe câmp, vacă mov și cântecul pe care mi-l fredona iubita lui Marius și care pe mine mă scotea din minți dinainte, ea, iubită, prezentă peste tot, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ești vrăjitoare, sunt... Păăăianjenul stă tolănit pe spate și știe să vorbească doar cu buzele lui frumoase și să zâmbească dezvelindu-și dinții albi, rotunjiți, ca apoi să mai aibă ceva treabă până închide gura cu mișcări mărunte, consecutive, pe bucăți de buză, de dinte, de cută din colțul gurii... m-a făcut proprietara azi când am semnat contractul de închiriere, era acolo și cu bărba-su, tot țigan și el, fa, tu să nu te dai la băiatul ăsta, acum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
îl am pentru mine în seara asta, stă pe scaun și mă cheamă în brațele lui, îmi dă din gură un biscuite, iar degetele lui lungi stau la pândă în dreptul buzunarelor de pantaloni, la spate, pe piele, fur fericirea pe bucăți, dar asta voi simți mai mult în hotel, spre seară, când totul va fi doar la revedere, deși mai era ceva timp de stat împreună până dimineață, voi ști că pleacă a 2-a zi, de tot, și că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ce bine că râde Pinochio și nu e rece și imobil și căzut în el, cu privirea ațintită și întoarsă, și ce ai, hai să fim prieteni iar... hai să fim prieteni iar... Pinochio râde și face jocuri cu o bucată de brânză și creează unde care se înșurubează în jur cu viața, a fluturi, a curcubee, și râsul meu le face să danseze, să-și schimbe culorile de la unul la altul, într-o plăcere de gheare viguros înfipte dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Mai departe, la pagina 49, citim: Într-o zi, fiind Irinuca dusă în sat și având obiceiu a șede uitată ca fata vătămanului, noi n-avem ce lucra? Ne suim pe munte, la deal de casa ei, cu câte o bucată de răzlog în mână, și cum curgeau pâraiele grozav, mai ales unul alb cum îi laptele, ne pune dracul de urnim o stâncă din locul ei, care era numai înținată, și unde nu pornește stânca la vale, săltând tot mai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și prin tinda Irinucăi, pe la capre, și se duce drept în Bistrița, de clocotea apa! Asta era în sâmbăta lui Lazăr pe la amiază. Ei, ei! Ce-i de făcut? Gardul și casa femeii dărâmate la pământ, o capră ruptă în bucăți, nu-i lucru de șagă!” Faptele pârâtului întrec deja măsura lucrurilor: dărâmarea locuinței unor oameni săraci care au muncit din greu pentru construcția ei, omorârea unei capre, sunt pagube majore pentru vârsta inculpatului. Mai departe, la pagina 63, citim: ,,Odată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trist. Pe lângă mine trec oameni grăbiți, în grupuri mici și înfundați cu totul în șube. E frig, îngrozitor de frig. Mai am puțin și trebuie să ies din sat. poate că de aceea nu mă simt prea bine. Totdeauna mă întristează bucata asta de drum. Iată și ultima casă. Unu, doi, trei, patru ...nouă pași și am ieșit. ,,M-am depărtat de lume”, cum îmi place să spun. O, dar până acasă mai e mult!...urmăresc din greu poteca șerpuitoare acoperită de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de nea și, văzând copiii atât de entuziasmați, le-a spus: Voi sărbătoriți iarna... dar sunt copii care nu au nici hăinuțe, nici foc. Unii coboară în sate după drum lung, ducând în brațele înghețate de gerul aspru câte o bucată de lemn ca să încălzească școala. Sunt multe școli aproape îngropate iarna sub zăpadă, goale și întunecate ca niște peșteri, unde copiii se sufocă din cauza fumului sau tremură de frig, privind cu groază fulgii albi care cad fără încetare și se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
magazie cu fața spre el, gata să se oprească la cel mai mic semn. Dispăru după o perdea de pluș care masca ușa depozitului de unde se Întoarse cu un minunat cort cenușiu. O culoare pe care Petru o detesta. Singura bucată de două persoane. Toate celelante sunt de patru. Dar cel din vitrină? Întrebă el fals dezamăgit de Întorsătura pe care o luau lucrurile. Se vedea din nou În tren, printre tineri mai mult sau mai puțin cunoscuți, scoțând câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
continue și Își dădu seama că nu avea cui să vorbească. În genunchi, strângea cortul cu repeziciunea și știința celor deprinși cu drumețiile cu rucsacul În spate. El privea fascinat jocul mâinilor ei, tandre și energice În același timp, cărora bucata aceea de pânză li se supunea fără rezistență. Când se ridică sprintenă, cu graba femeii care are și altceva de făcut decât să rătăcească În dulcegării ieftine și fără rost, sau bune doar să Îmbrobodească burlaci abstinenți și sentimentali, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chestiunea somnului nu se mai punea. Rochia Îl intriga peste măsură. Și-o făcuse singură, anume pentru acest revelion. Muncise la ea o duminică Întreagă. Materialul acoperea covorul de iută al camerei. Înarmată cu un teu, trăgea linii cu o bucată de săpun. Apoi a luat foarfecile de croitorie ale doamnei Ster și a Început să taie. A cusut-o la Singer-ul aceleiași doamne. La ediția de noapte a telejurnalului rochia era gata. Îi venea atât de bine, Încât se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Făcea eforturi eroice să nu se risipească și el odată cu energia de care se simțea deposedat. I se părea că intrase În pământ până la brâu și că doar o minune l-ar mai salva. Îl apăsa ceva pe creștet. O bucată de plumb. De unde plumb? Nici măcar nu știa de ce făcuse baba asta vânt valizei. La ce i-ar folosi acum când i se prezise cu atâta precizie viitorul? Competența persoanei În materie de preziceri părea indiscutabilă. Simțea nevoia să fie singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
domnului Coriolan Moduna un scurt seism urmat de o moleșeală plăcută, cum numai recunoașterea târzie a vanității lumii Îți poate prilejui. Coriolan Închise ochii fericit, indiferent la echilibrul precar al valizei pe care Își odihnea trupul mătăhălos de o bună bucată de timp, Înconjurat de o ploaie de bețe până nu demult Înfășurate În smocuri de vată dulce, accesibilă oricui contra sumei anunțată cu tuș roșu pe boneta imaculată a Martei. Mai auzi doar ceva ce semăna cu Jezus Mária Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ruginit de un pitic din tablă colorată cu privirea zbanghie, având În loc de tradiționala barbă albă, un vălătuc din vată de zahăr străpuns de o limbă lubrică. Când s-a trezit, doamna Koblicska Îi tampona fruntea năpădită de transpirație cu o bucată moale de tifon, zâmbindu-i Încurajator. Schiță și el un zâmbet obosit, apoi Își răsuci ușor capul Într-o parte, lăsând astfel drum liber mâinii aceleia grijulii spre ceafă. Așa o zări pe Marta. Stătea pe un taburet, cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe care Îl uitase cu desăvârșire. Rămăsese doar cu gustul ăsta de cenușă În gură, iar În urechi cu Îndemnul batjocoritor al chelnerului: Să mai veniți pe la noi! Parșivul! Știa că Își făcuse praf fondul secret și că o bună bucată de timp va fi nevoit să ocolească restaurantul. Ajută-mă, Doamne, să-mi amintesc și te voi sluji cu credință până la moarte. Cum să mă Întorc acasă cu buzunarele goale? Cu sufletul sărac? Fie-ți milă de robul tău, Sebastian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ca să scape ele, Brândușă a anunțat mari reduceri de prețuri. În timp ce Își calcula pierderile a ajuns la concluzia că mărfurile se pot degrada și din motive neobișnuite, cum ar fi bunăoară emoțiile. Ele acționează și asupra lucrurilor. A luat o bucată de cretă colorată și, apropiindu-se de tabla pe care anunța zilnic prețurile cele mai interesante, a scris cu litere mari de tipar: Emoțiile e un factor de risc! După care a semnat: Ignat P.Brândușă. Pentru diminuarea lor, Brândușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
compatriote, vorba Compatriotului nostru transfug De la Biserica Ortodoxă Română Din Paris-Bien-Sur-Seine 9 bis rue Jean de Beauvais La doi pași de Eminescul nostru Și la unul doar De Cioranul tuturor Pitit În sicriu De teama vânătorilor de autografe plătiți Cu bucata De Ambasadă și Academie Sub ochii spleenetici a doi Seinarzi Anonimi dar adevărați. Amețitor acest joc de cuvinte Ai putea scrie așa chiar romane De-a dreptul voluminoase Și totuși profunde Și tot atât de românești Pe cât de joyciene ori faulkneriene cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
grosime, mai mult decât o banală felicitare. El Însă Îl deschise fără emoție și bătrânii putură să vadă că Într-adevăr nu se Înșelaseră: fiul lor primise o felicitare muzicală de care nu vor Înceta să se minuneze o bună bucată de timp. Violeta Rancea-Reichler nu se dezmințea nici acum. Indiferența cu care fiul lor parcurse cele douăsprezece rânduri pline de simțire era de bună seamă jucată și nu puteau decât să regrete că nu le-a fost dat să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rețină, să zâmbească numai când simțea nevoia și nu tot timpul. Până atunci nu fusese decât un zâmbet Înghețat rătăcind Într-o mare de zâmbete reci și priviri de o apăsată curiozitate, care o hăcuiau fără milă ca pe o bucată de carne nelipsită din meniul tradițional de revelion. Dansa cu mâinile Încrucișate pe sâni, vrând parcă să se asigure că Îi mai avea și că nu fusese deposedată de ei și de nici o parte vizibilă a corpului, prin cine știe ce scamatorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai ușoare, cămăși, proteze de șold și dentare, până și de o mână de mici vieți chinuite, care acum valsau cu grație printre atâtea lucruri brusc inutile. Eu am rămas pe loc căci am văzut cum autocarul se desfăcea În bucăți iar bucățile În nimic. Aici mă opresc Întrucât nimicul nu se poate descrie. Ca o părere personală aș zice că era ca un curcubeu tricolor. Lumina buimac, cu tarif redus, aiureala din piață fără nici o tragere de inimă. Când lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]