3,762 matches
-
a privit-o nervoasă, dar nu a putut-o imita. Era la datorie. Era, de asemenea, destul de beată - o combinație de epuizare, calmante și alcool, bineînțeles - și spera să poată sta în picioare destul de mult timp, încât să poată duce buchetul cu care fusese însărcinată pe scări în sus. În timp ce Lisa își ținea micul discurs, își ținea ochii pe Jack sau, conform poreclei ei pentru el, Cireașa de pe Tortul Acestei Seri. El se sprijinea de perete, cu mâinile încrucișate, îmbrățișând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
putea odihni pe un pat de lauri în această seară și avea toate intențiile de a se odihni alături de el. Ea privi audiența cu un zâmbet mulțumit. Unde dracu’ era Ashling? Aha, acolo. Lisa dădu din cap, era timpul pentru buchet. După discursuri, petrecerea se desfășura intens. Calvin părea chiar alarmat - la New York nu se bea în felul acesta. Și unde dispăruse Jack? Jack, epuizat de atâtea strângeri de mână, găsise un scaun ascuns într-un colț și se prăbușise ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
strigă vocea. Și-a dat seama că o recunoaște. Era Beck. Ei bine, nu acesta era numele lui adevărat, însă era unul dintre acei băieței iubăreți de pe stradă, cel cu vocea foarte puternică. —ȘTIU că ești acolo. A sosit un buchet MARE de flori pentru tine, îl vrei? Nu, strigă Lisa încet. —CE? — Nu. — Nu te aud, ai spus da? Furioasă, Lisa s-a dat jos din pat. Pentru numele lui Dumnezeu! Toată viața fusese puternică. Nu cedase niciodată sindromului premenstrual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
chestii de genul acesta. Și singura dată când luase hotărârea să aibă o cădere nervoasă, oamenii o tot întrerupeau. A deschis ușa brusc și i-a urlat lui Beck în față: — Am spus nu! —Foarte bine. I-a pus un buchet mare învelit în celofan în brațe și s-a strecurat pe lângă ea în hol. —Repede, înainte să mă vadă careva. Ar trebui să fiu la școală. Lisa privi plictisită florile. Erau numai din cele bune. Nici urmă de garoafe sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sunt mândri de mine! Numele meu este Sonia Alexandra Sitea. În familie mi se mai spune și Soniutza. M-am născut la întretăierea celor doua secole, mai exact în luna lui Mărțișor, a anului două mii. Prin urmare, am adunat în buchetul vieții unsprezece ghiocei. Voi încerca în câteva fraze să-mi redau înfățișarea. Dacă mă uit în oglindă, pot să observ cu ușurință trăsăturile care mă definesc: înaltă și zveltă, cu ochii mari și uneori melancolici, care uneori parcă scapară scântei
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
dat una lui Dolphine și i-am spus: — Ia-o înainte. Mergeam cu pași mari prin groapa de nisip, ca niște nelegiuiți, cu bețele aprinse în mână. Terenul nisipos ne îngreuna înaintarea. La lumina torțelor am zărit ofrandele de pe morminte - buchete pricăjite de flori și statuete religioase plasate ici și acolo pe mici ridicături de nisip. Dolphine mormăia nemulțumit că pe gringos îi îngropau în marginea îndepărtată, iar eu simțeam cum sub picioarele noastre pârâie oasele morților. Am ajuns la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zâmbească la viteza cu care își schimbase hainele. - Viața... Un trandafir roșu apăru în mâna ei. - ...devine moarte... Strânse trandafirul în palmă, iar acesta se transformă într-o floare uscată și galbenă. - ...care devine viață. Avea acum în mână un buchet de flori proaspete. Îl aruncă unei femei din public, care fu foarte încântată. Rhyme auzi o șoaptă de surpriză: - Sunt adevărate. Kara își lăsă mâinile să cadă pe lângă corp și privi din nou spre public cu o expresie serioasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
zarzări și duzi, câmpia aceea, care asemenea stafiilor ce sunteți, nu poate fi decât câmpia fericirii. Toate dintr-o viață care nu va fi niciodată așa cum ți-ai fi dorit-o. Mama ta alergând spre voi, În brațe cu un buchet uriaș În care mii de tufănele se zvârcolesc mlticolore printre firele de iarbă, de fân tremurător. Ea aleargă spre tine, venind dintr-o toamnă fabuloasă, neîntâlnită, tainică, cu belșugul acela ireal În brațe, belșug de flori, struguri, mere, rodii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
noaptea când iubești / ceea ce nici iubirea nu poate salva.” E singurul lucru care a mai rămas? Iubirea e chiar singurul lucru. Să iubești o femeie. Reapere În viața ta Gaetana. Zi de zi, seară de seară, lună de lună un buchet de flori În fiecare zi, În fiecare seară, de la ghioceii cruzi și violetele mirosind a pământ și a seră, până la floarea miresei și trandafirii de sfârșit de iunie. Plutind peste zăpezi, peste iarba parcurilor, peste asfaltul trotuarelor, zi de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bine ascuns, bine antrenat În minciuna de a nu spune nimic, fără să ai curajul să-i spui că arzi, că te mistui și preferi să te faci scrum decât să-i mărturisești iubirea ta inocentă. Când Îi așezi ultimul buchet de flori la ușă, pe furiș, să nu te vadă vecinii sau oamenii intrați Întâmplător În bloc, florile nu mai sunt pentru Gaetana, florile sunt pentru moartea unei iubiri nemărturisite. E singurul fel În care te mântui și te apropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Tovarășul Nicolae Ceaușescu a plecat la Budapesta pentru a lua parte la Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varșovia. Un grup de pionieri a oferit cu dragoste și stimă tovarășului Nicolae Ceaușescu și tovarășei Elena Ceaușescu buchete de flori. La ora 10, 30 aeronava prezidențială a decolat de pe Aeroportul Otopeni, Îndreptându-se spre Budapesta ... De ce nu cade odată și aeronava asta prezidențială... Povestea cu supraviețuitorul unei catastrofe rămas singur pe lume: O planetă moartă cu un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
niciodată. În seara următoare, când mă întorceam de la birou, m-am oprit în drum spre casă și am cumpărat o camelie. Spusese să nu îi cumpăr flori, dar știam că nu vorbise serios. Și, în plus, acesta nu era un buchet care murea în câteva zile, ci o plantă care va continua să înflorească. „Gusti șHuberț a fost prima actriță din Austria eliberată de guvernul militar american.“ Joseph Besch, fost căpitan în Armata Statelor Unite, soțul lui Gusti Huber, citat în rubrica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Încerc să țin pasul cu tata, care se grăbește prin seara roșiatică din Amsterdam, spre mama, care va deschide ușa apartamentului proaspăt frecat, care miroase a cină, pentru a-i vedea pe soțul și pe fiul ei stând cu un buchet de lalele stacojii, arzătoare, între ei. Un bărbat se lovi de spatele meu, își ceru scuze și merse mai departe, dar eram deodată conștient de prezența altor trecători. Se uitau la mine, apoi repede în altă parte, rușinați, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o femeie care începea să semene puțin cu mamele prietenilor mei. Dar, altfel decât ele, mama stătea adesea minute în șir nemișcată la marginea unui răzor, se uita fix la el și pământul brun fărâmițat în bulgări se umplea de buchete, deschidea corole deasupra frunzelor cărnoase, desfășura petalele într-un evantai de culori care trebuiau să se asorteze, nuanțe de un maroruginiu treceau imperceptibil într-un roșu închis sau într-un galben saturat care forma un fundal perfect pentru o paletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
evantai de culori care trebuiau să se asorteze, nuanțe de un maroruginiu treceau imperceptibil într-un roșu închis sau într-un galben saturat care forma un fundal perfect pentru o paletă de stânjenei care scoteau vârfuri de lance albastre - compunea buchete, adevărate desfrâuri de gura-leului și ochiul-boului, mănunchiuri aranjate artistic pentru un salon și răzoare pentru un parc. Seara avea să se plimbe, când încă mai era lumină afară, într-o rochie lejeră de vară de-a lungul răzoarelor, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
așezarăm în spatele răzorului doldora de flori; își potrivi pe chip râsul lui larg, debordând de tinerețe și făcu o poză cu declanșatorul automat, care ne reprezenta în plină floare a vârstei, de parcă am fi fost fiecare o floricică din acest buchet văratic, de o veselie fără griji, nedorindu-ne nimic altceva decât să fim în perfectă concordanță cu noi înșine și cu ai noștri, cum sunt florile în lumina strălucitoare a unei dimineți de duminică, în așteptarea unei zile tihnite. Xtc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
copaci parcă erau niște crăpături în aerul sticlos; despre plimbările cu trăsura la Șosea până la grădinile de vară, unde soarele se spărgea ca un glob printre copaci și cădea în cioburi luminoase peste întinderile de iarbă și pe drumuri; despre buchetele de primăvară care, înghesuite în găleți la Piața de Flori, așterneau un adevărat firmament de culoare sub un cer încă subțiratic; despre piramidele de pepeni galbeni toamna, despre mirosul gunoaielor care emanau un iz dulceag; în galbenul acela parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Franck-Aroma sau cine știe ce alt flecușteț, înainte de a merge pe un drum ocolit la magazinul cel nou cu rucsacul în spinare. Nu trebuia să ne vadă nimeni și, dacă totuși am fi fost văzuți vreodată, Felix fusese povățuit să cumpere un buchet de garoafe. Florile, toți erau de acord, erau mai proaspete acolo - toată lumea și le procura de la magazinul cel nou - și așa se face că la părinții lui Felix era întotdeauna un buchețel de garoafe în camera de duminică, ce acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a fructului, spuse tata, uitase cum se numea, dar era vorba de o delicatesă servită mai nou ca aperitiv. Mama împărți fructul și-i puse fiecăruia un sfert pe farfuria serviciului din Cöln; pe porțelanul alb ca zăpada, decorat cu buchete, această felie făcea o impresie stranie, ceea ce îi sărea oricum în ochi oricui, datorită cojii de un oliv închis. Tata se aplecă peste sfertul lui, curios, cu obrazul lui ascuțit, își vârî lingura de argint în masa verde-gălbuie - Vi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
era acum exilul lui, luminată călduț de lampă, dar și de focul din cămin, unde revenea seară de seară dintr-o lume exterioară ostilă, era tăcut și cărând cu el o nesfârșită oboseală. Vara punea trandafiri în vaze, culegea un buchet de lupini și de nemțoicuțe în care mai înfigea și câteva margarete galbene și o frunză de ferigă, fiindcă lui W. îi plăceau așa de mult florile și oricum nu puteau să lipsească dintr-o gospodărie îngrijită. Dar în ciuda acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
făcut o întreagă arcă a lui Noe. Îți dai seama ce animal reprezintă și sunt chiar și perfect proporționate. —Așa și trebuie să fie, am replicat eu sec. Maria luă în mână o vază pe care o umplusem cu un buchet de diferite flori de hârtie aranjate conform principiilor japoneze tradiționale Ikebana. Trandafiri, crini, frezii... și privește frunzele, habar n-aveam că poți face așa ceva. Sunt opere de artă! Nu eram obișnuită să mă laude atât de mult. Păi, voi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Kieran ne plictiseau încă, repetând la nesfârșit sketch-ul Dead Parrot al celor care făcuseră și Monty Python, pe care-l gustau și când aveau 18 ani, Phil ne repovestea anecdote de la partidele de golf și ne recomanda vinuri Sauvignon cu buchet îndrăzneț. Iar viața sa profesională extenuantă și plină de coerciții îl făcuse să îmbătrânească și fizic. Părul său era rar și alb, iar fața trasă prematur. Avea chiar și un început de burtă. —Mulțumesc pentru cadoul minunat, spuse el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ești? Am crezut că-l voiai înapoi. Tally își plimbă degetul pe paharul neatins de șampanie. Îl voiam, dar am crezut că totul va fi din nou ca înainte. Phil mă înnebunește. Ieri a venit acasă după-amiaza devreme, cu un buchet de flori și a insistat să stăm amândoi de vorbă. Și-mi aduce în fiecare dimineață ceaiul în pat. Se străduiește prea tare. — Dar exact asta ți-ai dorit! Eram încântată că intervenția mea fusese încununată de succes. Tally căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
având în vedere că ne tot hotărâsem și ne răzgândisem în legătură cu divorțul. Prima aniversare este de „nunta de hârtie“. Mi s-a întâmplat des să mi se ceară să confecționez cadouri speciale din hârtie pentru soți. Uneori o floare din buchetul de nuntă sau simbolul țării vizitate în luna de miere. Ce i-aș putea dărui lui Mark? Știam trucul perfect pentru a împături hârtia în formă de inimă secționată la mijloc foarte realist - inima frântă perfectă. Ce era în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
domnilor se citea o revoltă surdă. Nici unul însă dintre ei nu cutează să-mi ceară socoteală. Eram hotărât să plăsmuiesc pe îndrăzneț. Domnii se retraseră cu toții în colțul cel mai îndepărtat al sufrageriei, unde Vladimir făcea chetă pentru cumpărarea unui buchet de garoafe italiene. Doamna Pipersberg le primi împreună cu cele mai distinse condoleanțe, mulțumind cu surâsul ei luminos, răsărit brusc pe obrajii inundați de lacrimi. Mariana care venise să mă caute, luă loc pe scaunul cu spătar înalt. Mângâia o pisicuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]