3,531 matches
-
405 34 06 Coperta: Florentina Vrăbiuță Reproducere după Salvador Dali (c) CONTANTIN MUNTEANU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA CONSTANTIN MUNTEANU Teona ROMAN Ediția a IIa EDITURA JUNIMEA IAȘI 2008 Soției mele, Lucica Moto: "Și prinde-n mîini și cupa și buclele iubitei. Ce clipe ca acestea în viață-ți mai rămîn?" Omar Khayyam No, servus! Mihai tresare. Abia acum, impresionat din nou, mai puternic, de rostirea acestor vorbe, înțelege pentru ce s-a grăbit încoace... Dacă ea nu ar fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
într-un gest plin de politețe, prin care, de fapt, face o măsurătoare pe verticală: de după lentilele ochelarilor parabolici, doi ochi vioi, scînteind în lumina slabă a becurilor din jur, îl fixează, iar părul negru, încadrînd ovalul feței, își risipește buclele peste marginea gulerului ridicat împotriva vîntului rece. Sărut mîinile! răspunde. Ai călătorit bine? Da. Cum a fost la școală? Fiică-mea s-ar părea că e îndrăgostită. Diriginta are motive să creadă... Bilețele în timpul orelor... Un tînăr blond trece pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
obrazul împietrit și-n adîncurile ochilor negri, se citește durerea profundă, redeșteptată acum. Doamne, Liliana, ce-am făcut?! spune Mihai încet, îngrijorat, atingînd cu vîrful degetelor obrazul palid. Pentru că femeia nu protestează, întreaga lui palmă lunecă pe lîngă ureche, peste buclele părului, coboară pe umăr, în jos pe braț și se oprește pe mîna atîrnînd inertă lîngă corp, strîngîndu-i-o ușor. Nimic, Mihai, nimic, tremură vocea Lilianei. Obrazul ei se dezgheață încet, recăpătîndu-și culoarea. Paranteza surîsului, devenit deja trist prin adîncimea încrustării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
rămîne perplex. În fața lui, pe pat, în semiîntunericul camerei, stă o femeie învelită cu o pătură din păr de cămilă îmbrăcată în cearșaf. Are doar o singură mînă scoasă deasupra, puțin întinsă spre el. Pe pernă, s-au răsfirat cîteva bucle ale părului. Ochii lui Mihai se închid strîns, pînă la durere. Nu! Nu poate fi Teona!... Dar așa a văzut-o ultima oară: întinsă în Mercedes-ul alb, învelită cu o pătură îmbrăcată cu cearșaf..., paralizată de la jumătate în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o mînă să se plimbe prin apă și mă priveai cu ochi atît de calmi, că m-ai scos din sărite. Am făcut chiar un gest mai neplăcut: la finele unei încercări de-a te alinta, ți-am prins o buclă a părului și, copilărește, te-am tras de ea pînă ai țipat și-ai vrut să-mi dai o palmă. Deci ții minte, ții minte! explodează Liliana și-l lovește ușor cu pumnii în piept. După ce Mihai o imobilizează, strîngînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
încet și întoarce capul puțin, să sărute mîna sprijinită pe gulerul paltonului. Daaa! aprobă Liliana, clătinînd afirmativ din cap. Coboară din vagon ajutată de mîna lui Mihai. Cînd ajunge jos, scutură capul încet, într-un răscolitor gest de mîndrie feminină, buclele părului ieșit de sub tocă îi tremură, apoi ridică fața spre fereastra vagonului: Dar va mai fi o data viitoare? O smucitură puternică îl dezechilibrează pe Mihai, tocmai cînd clatină afirmativ din cap. Trenul s-a pus în mișcare. O mînă flutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
sprijinea coatele pe pupitru și bărbia în pumni, iar ochii și-i închisese de teamă să nu-l observe cineva că-i are umezi. Într-o pauză, i-a deschis și, ridicîndu-i peste cei din față, i-a oprit pe buclele unui păr castaniu. Inconfundabile! După cîteva secunde, cu o precizie care trăda faptul că ea îl văzuse mai de mult, femeia și-a rotit capul, parcă să-și aranjeze mai bine gulerul pardesiului și a aruncat ochii spre el. Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lor se întîlnesc. Sînt amintiri și amintiri, încearcă Mihai un surîs. Uneori m-am gîndit să plec de-acolo, dar parcă-n altă parte... Palma lui urcă de-a lungul brațului gol pînă pe gîtul femeii, apoi trece ușor peste buclele desfăcute. Atunci, la ședința aceea, ochii lui au descoperit-o pe Teona undeva în fundul sălii, la capătul unui rînd. Venise la urmă și s-a așezat alături de cei care stăteau în picioare în spate. Un maistru mecanic s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vorbă. Cea de pe trotuar, îmbrăcată elegant, într-un pardesiu bej, s-a aplecat mult, parcă ar povesti ceva și-i e teamă să nu fie auzită. Trecînd prin spatele ei, Mihai reține parfumul discret și imaginea părului castaniu, ondulat în bucle frumoase, inconfundabile. Alături, dincolo de gardul din plasă de sîrmă, un cățel face scandal cît îl țin puterile. Mihai îl privește amuzat și-și continuă drumul. Are o stare ciudată de bună dispoziție. Știe că asta i se întîmplă mereu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
am aruncat în această problemă, nu mie trebuie să-mi reproșezi că ai pierdut două luni făcînd trei delegații în Ardeal! Mihai o privește perplex. De mult n-a mai văzut-o pe Tamara așa de furioasă. Ba, poate, niciodată. Buclele părului tuns scurt tremură la fiecare mișcare bruscă a capului, iar el are impresia că interiorul biroului se va umple cu flori de măr scuturate din părul ei. Ți-am reproșat așa ceva? o privește surîzînd, știind cu siguranță că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
umplut interiorul mașinii, acoperind tot timpul ropotul ploii. Accentul pus pe "noștri" a fost ironic, iar rostirea lui "story" a avut în ea ceva dramatic. Și peste toate, zîmbetul femeii, ce-și scutura mereu capul, parcă să-și aranjeze frumoasele bucle ale părului castaniu. Tamara n-a răspuns întrebării pusă de Teona; Mihai a simțit-o departe, absentă. Vă duc pînă la stația din marginea orașului, s-a oferit Teona, aruncînd o privire mai lungă în oglindă. Dacă Tamara nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ridicat și a alergat cîțiva pași prin fîn, după plicul gol. Dincolo de deal, copiii se joacă. Rîsetele lor se aud pînă aici. Ridicată în picioare, lîngă pătura întinsă pe iarbă, Tamara își trece degetele desfăcute prin păr, să-și aranjeze buclele. Apoi își scutură capul într-un gest scurt și rămîne cîteva clipe cu fața în sus și buzele întredeschise. Răsuflă încet, ritmic, parcă ar bea din lumina soarelui, care i-a ars din plin pielea. Mihai ține în mîini paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
culorilor convenționale ale căștilor de protecție, femeia s-a dus la oglindă, să vadă cum îi stă cu casca lui. Mihai s-a ridicat din fotoliu și a venit în spatele ei. Sub pretext că-i aranjează casca, i-a atins buclele părului, ținîndu-i un timp capul între palme. "Să nu intre cineva", i-a șoptit Teoria. "E singurul motiv?" a întrebat-o. "Absolut!" a venit răspunsul, care a fost prima piatră solidă la temelia relației dintre ei. Sfînta sinceritate a inocenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
aș vrea să cad, să rămîn aici definitiv, în locurile în care am cîștigat bătălii, dar... Brațul stîng al lui Mihai nu-i mai alintă umerii și gîtul. Stă în atingerea părului la ceafă, gata să-și încleșteze degetele în bucle la cel mai mic gest al femeii. Pe sub cămașă, pe spatele lui, simte broboane mari, rostogolindu-se reci. Cînd coboară din teleferic, își dă seama că picioarele îi tremură. Oglinda pe lîngă care trece aruncă spre el imaginea unui obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
apropierea unui scaun, face un gest sigur, o împinge un pas și o obligă să urce împreună cu el. Brațul drept al lui trece peste pieptul femeii ca o bară de protecție, încleștîndu-și degetele în laterala metalică. Palma stîngă lunecă peste buclele umezite de norii traversați și se oprește la ceafă, cu degetele desfăcute, gata s-o rețină. Stau așa, nemișcați, respirînd apăsat, ca într-o încleștare. Deasupra prăpastiei celei mari, Liliana închide ochii strîns, șoptind o chemare. Sărutul lor e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
trezindu-se din somnul plin de frisoane ce-l cuprinsese, a descoperit-o pe Teona lîngă patul său, ștergîndu-i fruntea fierbinte; seara cînd, întinzînd brațele să atingă obrazul femeii, și-a plimbat degetele peste tîmplele ei și i-a luat buclele castanii între palme, șoptindu-i un bun venit, în timp ce ea continua să stea nemișcată în fața lui, cu ochii închiși strîns și palmele alăturate în fața gurii, ca la rugăciune. A urmat clipa cînd Teona a deschis ochii încet, feminin și tandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
unde erai cătrănit și plin de tristețe, arată privirea Simonei spre ușă. Aici, spune ea cu drag, ridicînd palma să-i alinte obrazul, am adus un copilaș să se joace în nisip... Pe țărm, toată seara, copilașul ți-a stricat buclele părului, umplîndu-le de nisip... De obicei, citesc fragmentul celălat, dinspre ziuă... continuă Simona să se iute în ochii lui. Și care se petrece tot pe nisip... Mihai se apleacă puțin, așteptînd. După cîteva secunde, femeia se ridică pe vîrfiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
poate chiar să adoarmă așa, în timp cu tu s-o alinți ușor, plimbîndu-ți un deget prin părul ei; abia atunci se va simți împlinită", își amintește Mihai sfatul primit. Ai nisip de aur în păr... îi șoptește Simonei, răsfirîndu-i buclele cu vîrful unui deget. Știu... vine răspunsul șoptit, de femeie gata să alunece în somn. Îl port de cincisprezece ani... După un timp în care pare că amîndoi au adormit, Mihai o aude șoptind: Cînd ai fost la noi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
capul între palme și-mi vorbeai, amăgindu-mă cu sărutul pînă la exasperare, ca astăzi, și forțam eu nota. Știi ce-mi repet adesea? Un vers pe care mi-l șopteai atunci noaptea: "Și ține-n mîini și cupa și buclele iubitei./ Ce clipe ca acestea în viață-ți mai rămîn?" Retrăiam beția zilelor cu tine la mare cînd m-ai tratat ca pe o prințesă, dar pe care n-ai lăsat-o o clipă să piardă ritmul impus de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
un fel de Teona... Femeia stă chiar pe buza malului înalt, cu fața spre larg și cu mîinile în buzunarele paltonului de blană. La spate, de sub căciula de vulpe argintie, au ieșit cîteva șuvițe rebele, pe care le flutură vîntul bucle castanii, inconfundabile. Mihai a ajuns chiar în spatele ei. Are impresia că trăiește momentul crucial al vieții sale... Vrea să desfacă brațele și s-o cuprindă: este Teona! Simte brusc privirea senină a Simonei, care i-a purtat copilul în trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
buzele lui ating dosul mîinii întinse pe pat. Apoi se ridică încet și, cu privirea rătăcită, ca un învins, pornește spre ușă. Observă că Teona a întors din nou fața spre perete; îi zărește doar puțin din obrazul alb și buclele răvășite pe pernă. De pe celălalt pat, Doris îl privește lung. Ella și Doris... Nu, ele nu fac parte din sistemul Teonei. Nu fac, pentru că sînt sistemul însuși, al cărui centru a fost, de fapt, Teona. Ella l-a prefigurat, Doris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
din nou unghiile acasă și Își călca singur pantalonii. — În primul rînd e vorba de sergentul Stensland. Se ocupă de bagabonți. Oricum, plata tot aia e. — Păcat. Îmi place stilul lui Dick. Știi asta, Wendell. Drăguțul de Johnny. Spilcuit, cu buclele bine strînse Într-o creastă deasupra frunții... Bud auzise că era Înzestrat de la natură cu o sculă ca de cal și pe deasupra mai purta și suspensor. Dar umbla vorba că e pe drojdie și că ar face orice pentru bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Spre sud-vest: de pe Los Feliz pe Western, apoi pe Sunset, drum În linie dreaptă, cu cincisprezece kilometri la oră peste limita regulamentară. Șanse mari ca tipa să fugă speriată acasă la Patchett, nevrînd să vorbească la telefon. Jack făcu o buclă spre sud, o luă pe scurtătură și ajunse În mare viteză pe Gretna Green la numărul 1184. Un conac În stil spaniol, cu o pajiște uriașă În față. Lynn Bracken Încă nu apăruse. Inima Îi palpita. Uitase ce pățești cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pentru masă. Dudley radia de Încîntare. — Ne vedem mîine la 7, flăcău! Dar de ce ne părăsești așa de brusc? Ai o Întîlnire cumva? Da, cu Veronica Lake. *** Îi deschise. Bucățică ruptă din Veronica Lake: rochie de seară cu paiete, o buclă blondă căzută peste un ochi. Dacă sunai Înainte să vii, n-aș fi arătat așa de caraghios. Părea destul de țîfnoasă. Vopseaua de păr se cam ștersese și era inegală. La rădăcini se vedea părul negru. — O Întîlnire neplăcută? — Un bancher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și "casă de bătrîni", care, potrivit inscripției, a funcționat fără întrerupere din 1292. Însă este de neînțeles cum o comunitate atât de prosperă, deschisă către restul Europei, nu a obținut, vreme de opt secole, nici o formă de cultură mare." Închidem bucla excursiei noastre, ieșind din Cisnădioara pe șoseaua care taie pădurea și dă spre Rășinari; un drum de vreo 5 km, pe care, înainte de război, îl făceau și sibienii pe timp de vară, întorcîndu-se acasă cu caleștile, după o zi petrecută
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]