14,936 matches
-
pe 15 mai 1938, în localitatea Corbu, județul Olt, România. De câte ori revin în satul natal, regăsesc același pitoresc al locurilor și al casei în care m-am născut, cu neclintiții nuci sau meri aromitori, cu aceleași vechi obiceiuri de pe vremea bunicii Anica, a mamei mele Florica și a tatălui meu Marin, bărbat falnic și drept că bradul din fața pridvorului. Toți trei își dorm astăzi somnul de veci, sub aceeași lespede, în cimitirul din sat. De-a lungul celor peste șapte decenii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
și cu încrederea că neamul nostru românesc n-are de ce să se mai teamă de moarte. Cu timpul, am iertat totul; iam iertat pe toți cei care mi-au făcut rău sau mi-au dorit râul. Așa cum am învățat de la bunica mea, neștiutoare de carte: să iert, dar să nu uit! În ultimele două decenii, am împletit muncă de jurnalist cu cea de scriitor. La 19 ianuarie 1990, am fondat, împreună cu câțiva colegi, primul cotidian particular din România post-comunistă - „Curierul de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
prin care avea să-mi influențeze evoluția - relatarea unei întâmplări. În toate acele zile de inenarabilă suferință, lângă patul Tatei stătea, alături de Mama, de Geta, de mine, de mulți alții, dar mai mult și mai continuu decât oricare dintre noi, Bunica, mama Tatei, Mamana, cum îi spuneam cu toții. Subțire și firavă ca un copil, cu părul strâns întrun conci minuscul peste care era legată cu un batic negru și cu o broboadă neagră de lână, mi se părea - și cred că
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
la 15 ani îmi dau seama că nu avea nici 65 de ani, ceea ce acum nu mi se mai pare mult. Această impresie de bătrânețe îmi apare azi cu atât mai ciudată cu cât îmi amintesc perfect o fotografie a Bunicii de la vârsta de 15-16 ani (una din acele fotografii de la începutul secolului făcute pe carton gros și cu semnătura fotografului așezată „artistic“ într-un spațiu anume lăsat pentru ea în josul imaginii) în care stătea în picioare cu o mână sprijinită
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
un fel de jachetă-bolerou cu mânecile înfoiate, din același material, iar pe cap un batic țeapăn din tafta sau moar de o culoare asortată probabil, de asemenea închisă. (Când eram trimise, sora mea și cu mine, vara la Timișoara la bunici, visul nostru era să ajungem să încercăm hainele bunicii care umpleau un dulap întreg , diferind între ele doar prin nuanțele țesăturilor). Ei bine, Bunica cea de la 15 ani era aproape identică Bunicii de la 65 și la fel de misterioasă, după cum tata cel
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
probabil, de asemenea închisă. (Când eram trimise, sora mea și cu mine, vara la Timișoara la bunici, visul nostru era să ajungem să încercăm hainele bunicii care umpleau un dulap întreg , diferind între ele doar prin nuanțele țesăturilor). Ei bine, Bunica cea de la 15 ani era aproape identică Bunicii de la 65 și la fel de misterioasă, după cum tata cel în rochie de fetiță și Tata cel acoperit de crustele arsurilor era la fel de necunoscut. N-am știut niciodată dacă acel costum purtat de Mamana
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
cu contigente după contigente de țânci fără noroc și podgorii cu vinuri medaliate, interbelic, la Expoziția de la Paris. De Glodoasa o leagă doar amintiri vagi că fotografiile vechi și uitate Într-un scrin cu secrete de familie. Acolo, la moșia bunicilor, a fost fericită. Eliza, mama ei, fusese o femeie frumoasă dar fragilă că o păpușă din porțelan de Meissen. O dată lovită În plex de realitatea dura și implacabila, s-a făcut țândări. Odată cu moartea ei, vremurile bune au apus la
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
dacă te duci undeva în afara țării și ești chemat și a doua oară înseamnă că ești valoros. Opera Comică a fost peste tot, India, Coreea și toată Europa. Pe lângă factorul cultural, mai este și factorul social. Dăm ocazia părinților și bunicilor să își ia copilul de mână și să vină împreună la spectacol. Astfel, ei profită de factorul educațional și cultural, iar copilul profită de faptul că este cu părinții lor. Este un cârlig de a-i duce măcar puțin timp
Interviu emoționant cu Felicia Filip, în prag de aniversare. Secrete nedezvăluite până acum-VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/41193_a_42518]
-
strategică (e, doar, militar) nu e cu nimic mai benignă decât plecările discrete în toiul unei mese, pentru a rezolva cine știe ce daraveră. „Puiul” din Tren de plăcere nu merge nicăieri fără granmamma. Să fie atașamentul normal al unui copil pentru bunica lui, sau efectul unei lecții bine puse la punct? Aceeași lecție din tren, când puiul de cinci anișori e dat cu un an în urmă, ca să nu scoată bilet. Atitudinea bărbatului însoțit, fără putință de a scăpa, și de consoartă
Secrete mari și mici by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4145_a_5470]
-
ei. Sentimentul e că privim un film mut, în trei culori (negru, roșu și alb), prin ochii unui regizor atent la detalii și insistent peste poate în privința incompatibilităț ilor. „Pretutindeni unde e o casă, unde-s mame și tați și bunici, și copii și animale domestice cu toți și cu toate buluc, acolo totdeauna-i și frică. Eu simt uneori frica. Simt frica de frică. Asta nu-i frica însăși”, spune naratoarea. E o formulă în care fobiile și moartea familiei
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
dimineața aceea când într-o mașină plină cu respirații umane mergeam cu bunică-mea spre Pasvale, la Vytautas al ei. Autobuzul ne leagănă, torcând și zburdând de-a lungul întinderilor gălbui ale Lituaniei. Eu și soră-mea stăm în poala bunicii ca într-un cuibar moale și cald. Șoferul fumează când și când, mașina se umple de un fum amar și de o boare de vânt leneș. Peste arăturile împietrite în neclintirea lor, cerul e o față de masă întinsă pe jumătate
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
Marin: „Am părăsit convenția cocoșată a trecerii timpului. / Râd de ceasul din turn.” Telefonează cei doi Prexl. El, voce încă tânără, la 84 de ani.Ți-a cam stricat o bună parte din viață cu convingerea că e bolnav. Nefiind bunici, ei sunt acum copiii fetei lor. Hotărâm oarecum să ne întâlnim la toamnă, ducându-ne toți la Timișoara, unde ea vrea să mai vadă o dată mormântul părinților. Cât să fie de când am fost noi la ei, la Leonberg? Cincisprezece ani
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3875_a_5200]
-
un neo-noir - din păcate încă timid la noi, dar care ar putea oferi surprinză toare perspective romanești. Corina Sabău se remarca prin subtilitățile cu care înregistra degradarea unei familii prin ochii unei nubile (de 12 ani). Irina Pelmuș alegea modelul bunicilor respinsă fiind de realitatea nocivă a părinților. Rezulta un tablou atipic al feminității în formare, ce absorbea paradoxal automatismele unui fel de-a fi al bătrâneții. Nubila-bătrână (Irina) și bătrâna-copilă (bunica) explorau identități și ipostaze ale nefericirii dintr-un destin
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
unei nubile (de 12 ani). Irina Pelmuș alegea modelul bunicilor respinsă fiind de realitatea nocivă a părinților. Rezulta un tablou atipic al feminității în formare, ce absorbea paradoxal automatismele unui fel de-a fi al bătrâneții. Nubila-bătrână (Irina) și bătrâna-copilă (bunica) explorau identități și ipostaze ale nefericirii dintr-un destin capricios. În cel mai recent roman al Corinei Sabău, Dragostea, chiar ea, ideile lăsate în seama tinerei naratoare în Blocul 29 sunt preluate de un narator ironic și experimentat, hotărât să
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
intimizare a distanței, laolaltă cu un proces destul de nebulos al identității. Nerezolvat. Misterul se împărțea în Blocul 29 între faliile unor realități la fel de incerte: adolescența devoratoare, bătrânețea limitelor și perspectivele sufocante. Dacă Irina se salva prin imaginarul livrat de o bunică talentată, Mia trebuie să-și nuanțeze vulnerabilitățile pentru a se putea îndrăgosti. Într-o lume a cuplurilor destrămate, ele doar supraviețuiesc, uitând să trăiască pasional. De aici tensiunile bovarice. Narațiunile Corinei Sabău ies din rosturile predictibile odată cu deciziile - niciodată cu
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
suferinzi de o boală identică. Reuniți ca amanți, ei descoperă că pasiunea e, totuși, undeva în urmă, și că relația lor împlinită erotic este o formă stranie de vindecare. Procesul deciziei, așadar, în Dragostea, chiar ea, și boala galopantă a bunicii din Blocul 29, invită la autoscopii tardive. Mia este o Irina ajunsă la maturitate, ele împărțind, iată, la vârste diferite, drama frustrărilor întreținute genetic. Mia nu a reușit să devină Femeie, nici prin căsătorie. Adulterul ei și continuarea relației, până la
Copilăria adulterului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4074_a_5399]
-
pe care numai vîntul știe să le deschidă.” Vîntul este Ada Mîlea. A deschis Apolodor și l-a răsfoit în tranșă inspirației ei. În neliniștea inteligenței ei. În fustele talentului ei l-a purtat pe micuțul pinguin tot așa cum fustele bunicii materne l-au dus pe Oskar și toba lui de tinichea. Gellu Naum a revenit cu tot alaiul de cuvinte halucinante rostitecîntate ludic-nebun de Ada Mîlea, Dorina Chiriac și Radu Bînzaru. Am mers după acest Apolodor prin teatre și cămine
Robinson e singur singur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4076_a_5401]
-
pun punct. Și să rămîn singură singură singură pe insula pustie plină de lume. Poate că asta și fac spunînd că poemul melancolic despre libertatea ființei, despre Robinson-ul din noi, despre Sirenă din noi și despre Vineri și Pirat și Bunicile Selkirke este doar călătoria fiecăruia spre centrul pămîntului. O spumă de cuvinte, de sensuri și revelații care ne poartă în valurile fanteziei fără de margini. Acolo există Ada Mîlea. De acolo se naște spectacolul ei aiuritor de frumos și de altfel
Robinson e singur singur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4076_a_5401]
-
Cucu, Cristian Grosu, Adriana Băilescu, Romina Merei, Silvius Iorga, Cristian Rigman. Și de sunetele inventate și ordonate de Ada Mîlea. O muzică-poem-însoțitor-operă rock ca să poți găsi drumul ieșirii din tine. Să iubești inocent-păcătos că Sirenă, să te strecori pe sub ochelarii Bunicilor și să pierzi șirul anilor, să poți să ameninți că un Pirat fioros, să mergi după capre și să poți să auzi, dincolo de forfota, vocea lui Robinson: „ce singur sînt,Doamne! Și cîtă lume! Ce singur sînt, aici pe Insula
Robinson e singur singur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4076_a_5401]
-
nu va fi marele Janusz Korczak, ci modestul Triplu B. „...nu e bunicul meu. Sângele nu ne leagă. Tatăl mamei mele a murit la Auschwitz în 1942. BBB - să-i zicem așa, ca să fie mai scurt - este bărbatul cu care bunica mea, adevărata, mama mamei mele, și-a refăcut viața. Dacă se poate spune așa...” În urma Holocaustului, două familii de prieteni au o soartă asemănătoare: soția unuia și soțul celeilalte au pierit. Văduvul și văduva au hotărât să trăiască împreună fără
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
schimbă stilul de viață: poartă costume de marcă, frecventează un club, joacă bridge, organizează ieșiri cu prietenii în oraș și, o dată pe an, dă un dineu de gală într-un restaurant rusesc pentru a celebra, cu întreaga familie, memoria adevăratei bunici, între timp dispărută. Se mănâncă icre negre stropite cu vodkă, piroști, bline, kulibiak de somon, se vorbește rusește, invitații primesc cadouri. Cu orice prilej, Triplu B distribuie bani în dreapta și în stânga, neuitând menajera, portăreasa, vecinii, fără să ceară sau să
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
Anca Murgoci Un cunoscut jurnalist a căzut pradă furiei unui fotbalist. Este vorba despre ziaristul Adi Soare care susține că a fost agresat atât verbal, cât și fizic de fostul jucător al Gloriei Buzău, Romeo Bunica. Afirmațiile sale sunt negate vehement de partea acuzată. Incidentul s-a petrecut în incinta unui complex sportiv. "Am vrut inițial să-l salut, însă nu am mai apucat, pentru că a început să mă înjure pe mine și pe familia mea
Un jurnalist român a fost agresat de un fotbalist by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/40955_a_42280]
-
s-a petrecut în incinta unui complex sportiv. "Am vrut inițial să-l salut, însă nu am mai apucat, pentru că a început să mă înjure pe mine și pe familia mea, fără niciun motiv. Deși am încerct să calmez spiritele, Bunica m-a lovit cu o geantă în spate și apoi a început să mă înjure din nou, că din senin. Nu am vrut sa ma cobor la mintea lui și, după ce am fost lovit, am luat-o la fugă, pentru că
Un jurnalist român a fost agresat de un fotbalist by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/40955_a_42280]
-
m-a lovit cu o geantă în spate și apoi a început să mă înjure din nou, că din senin. Nu am vrut sa ma cobor la mintea lui și, după ce am fost lovit, am luat-o la fugă, pentru că Bunica a început să mă amenințe și să mă înjure. De față la acest incident au mai fost și alte persoane. Este incalificabil ce mi-a făcut pentru că acum mi-e frică să merg și pe strada", a declarat Adi Soare
Un jurnalist român a fost agresat de un fotbalist by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/40955_a_42280]
-
înjure. De față la acest incident au mai fost și alte persoane. Este incalificabil ce mi-a făcut pentru că acum mi-e frică să merg și pe strada", a declarat Adi Soare pentru Ziua de Buzău. Pe de altă parte, Bunica spune că nu a avut loc niciun incident: "Are tot felul de dereglări și de-aia inventează. E un dezaxat care minte pentru că eu nu i-am făcut nimic. Dacă susține că l-am bătut, să probeze". Jurnalistul Adrian Soare
Un jurnalist român a fost agresat de un fotbalist by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/40955_a_42280]