3,155 matches
-
cea mai nerentabilă prestație a speciei umane este cultura. O carte poate instiga la colaborare generații întregi. Tinerețe fără bătrânețe - un deziderat pe care omul l - a cucerit deocamdată prin artă. În artă, drumul gloriei este presărat și cu numeroase cârciumi. Epigonul este puiul de cocor care nu poate pleca în țările calde. Creația înseamnă ferment generator de inedit. După acordarea premiilor literare, se dezlănțuie canonada frustraților. Sunt incinerate cărțile periculoase epocii. Niciodată - cele mediocre. Marii artiști sunt bântuiți de obsesii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care asigură artei durata. Polemica literară trebuie să fie scrimă intelectuală, nu linșaj. Arta autentică trezește în receptor sublimul sentiment al agorei. Mai este arta contemporană un reflex al eternității ? Artistul iradiază lumină fiindcă mâna lui arde în continuarea torței. Cârciuma rămâne locul geometric al consensului artiștilor. Ar trebui să fie considerat artist orice om căruia îi este necesară una dintre arte. Arta este încleștarea dintre artist și meandrele sufletului omenesc. Arta trebuie să fie alături de David, oricât ar fi de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Ci dacă le - a aplaudat sau le - a insultat. Ratează unii alfabetul, nu și contul în bancă. Cultura actuală seamănă tot mai mult cu un câmp de luptă al cauzelor pierdute. Intelectualul român salivează prin librării precum flămândul pe scările cârciumii. Trăim în plină teroare a vizualului. Pe seama culturii se ameliorează silueta multor bugete din lume. Marile puteri economice sunt gata să cadă de pe harta culturală a lumii. În fiecare cultură se scufundă, iremediabil, din când în când, câte un transatlantic
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
televizoarele ? Poeții contemporani se înjură fără să se mai citească unii pe alții. În artă, dacă nu mănânci jar la timp, rămâi definitiv răpciugă. Drumul cuvântului spre poezie este similar cu cel al lutului spre porțelan. În artă încape și cârciuma și altarul. Nimeni nu poate defrișa munții de doine. Poezia poate face dintr-un instinct o aripă de curcubeu. Orice debutant are în barbă firimituri din operele înaintașilor. Capodoperele - aceste creații fără rest. Cel mai râvnit post rămâne cel de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
scris precum rocile dintr-o stâncă detonată. Speranța și disperarea sunt talgerele fundamentale ale condiției umane. La nenorocire, omul descoperă potențialul farmec al vieții, dar și reala ei fragilitate. Există pași înapoi înțelepți, dar și pași înainte imbecili.. Are și cârciuma premianții ei. O scârnăvie de marcă : aurul. Cu timpul, indiferența se transformă în nesimțire. Printre performanțele moralei se află și transformarea impecabilă a binefacerii în măgărie. La unele popoare, bârfa este mai gravă decât incestul. La noi, a devenit o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
oameni sunt arbitrate mai mult de vicii, decât de calități. Marea voluptate a multor artiști e să simtă un vid valoric în jurul lor. Compromisul este o treaptă spre adaptabilitate. O mare parte din ideile și umorul lumii sunt risipite prin cârciumi. Crește apetitul turmei în efortul ei de a înghiți valorile. Nu toți cei care aleargă cu o cârjă și o frânghie în mână sunt alpiniști. Unii își caută soțiile. Unele păcate trebuie reabilitate. Ele dau piper vieții și fertilizează creația
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
când pentru Iuda, când pentru Iisus. De multe ori, suntem victimele imaginației celorlalți. Poți să fii rupt în fund. Important e să ai papion. Are și calomnia doctorii ei docenți. Când nu poți învinge pe cineva, coboară - l în derizoriu ! Cârciuma este portul în care ancorează aproape toate epavele condiției umane. Să fim realiști. Vodca se va vinde întotdeauna mai repede decât arta. Crisparea poate fi semnul unui deranjament, nu al inteligenței. Bețivii se sprijină de garduri. În semeni nu mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poeți caută stelele doar în coniac. Suntem atât de păcătoși și din vina celor care au populat lumea cu prea multe ispite. Cea mai multă energie o consumăm pentru regizarea aparențelor. S - ar putea scrie oricând un eseu despre rolul cârciumii în literatură. Cel mai rapid liant între oameni rămâne viciul. Și desfrânații și - au bătut joc de plăcere. Dar și asceții. Au existat întotdeauna scriitori mari, mediocri și cei care fac trotuarul literaturii. Mascota haitei este ciolanul. Secretul viciului : știe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sau de școli postliceale, în calitatea lor de principali beneficiari ai acestui mijloc de transport. Ei se plimbă în liniște pe lângă nenumăratele uși închise, unde cu ani în urmă funcționau tot felul de birouri, săli de așteptare, baruri și restaurante, cârciumi veșnic pline, în care se serveau obligatoriu, pe lângă orice băutură botezată și răsbotezată, pârjoale cu gust de pește, de multe ori armate prin interior în mod discret cu o rețea de scobitori. Nu era nici o mirare când consumatorul găsea, în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
transformat în afaceri. Căminul cultural, în care se organizau diferite serbări și spectacole, în care caravana cinematografică era prezentă în fiecare săptămână, a fost privatizat și transformat într-un fel de bar cu terasă și discotecă. În realitate, e o cârciumă a satului. De tradiție și cultură, nici vorbă. Frumoasele costume naționale făcute în casă, în care fetele și flăcăii din sat se îmbrăcau de sărbători sau la șezători, nu mai pot fi văzute decât la muzee sau în magaziile marilor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
preț derizoriu și să-și expedieze mama la Brașov la sora lui. Din proprietar devenise chiriaș în fosta lui bucătărie de vară, apoi alungat, deoarece își pierduse și serviciul. De câte ori pleca spre școală nu mai ajungea, se oprea la prima cârciumă ieșită în drum. Nu s-a lăsat până nu a vândut tot pe băutură, în afară de cavoul în fața căruia a murit... Da!... Așa a sfârșit bunul meu prieten din copilărie Mișu Borza!..., vorbind de unul singur, se pomeni exclamând în momentul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lui soră, căci el, deși lucra ca simplu funcționar la minister - o slujbă, de altfel, chiar utilă oamenilor și întrucâtva vrednică de cinste -, cu o leafă bunicică pentru nevoile sale de zi cu zi, își cheltuia aproape toți banii la cârciuma din colțul P 14 Rareș Tiron străzii, iar, cam o dată la două-trei luni, își mai cumpăra și câte o carte de la librărie, nu ca s o citească, ci ca s-o colecționeze, căci știa că întotdeauna o bibliotecă dă bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la asta, și gata cu problemele! La urma urmelor, nici măcar n-am prădat cine știe ce; este doar un fleac ce se poate trece cu vederea ușor...”, și încheind astfel, el continuă să meargă mai departe. Drumul ce lega locuința sa de cârciuma la care trebuia s-ajungă nu era prea lung, însă este cu adevărat de mirare cum mii de gânduri îi străbătură tânărului, pe tot parcursul lui, cugetul, iar asta într-un timp atât de scurt! Dintr Istorisiri nesănătoase fericirii 165
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tare și ritmic clopotele; dangătul lor gros era mai aparte astăzi, parcă spuneau ceva, parcă transmiteau un mesaj anume, dar totul i se părea prea tainic și de nedeslușit băiatului; pesemne că liturghia era pe cale să înceapă. Concomitent, din inima cârciumii ușor sosi în zbor și o boare iute de alcool împuțit, ceea ce-l făcu pe Șerban să tresară, parcă trezindu-l imediat la realitate. „Ei bine, am să adun în mine toate drogurile lumii și desfătat voi fi de tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cumpere drogurile pe datorie. „Trebuie să mă creadă și să-mi vândă pe datorie, doar le sunt un client fidel, cel mai credincios client, pe care-l au!” Și astfel, cu acest gând în minte, el purcese cu emoții spre cârciuma sufletului său, tocmai pentru a și-l pune și-n practică. Și, spre adânca lui surprindere, nu fu deloc refuzat. Totul decurse exact așa cum își închipuise el acasă că va decurge. Aproape că-i venea să strige de bucurie, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
va lăsa întunericul de-a binelea, îl va suna pe soțul verișoarei, adică pe tata. Dar nu. Era convinsă că Epa o să revină târziu acasă. S-o fi întâlnit cu vreun prieten și or povesti la una mică în vreo cârciumă. Da. Mai obișnuia să treacă pe la cârciuma din colț. Ori s-o fi întâlnit cu colegul lui de table la Clubul Pensionarilor. Și acuma or fi întrat la una mică. Cu siguranță. Deschise televizorul și, în lipsă de altceva, adormi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
va suna pe soțul verișoarei, adică pe tata. Dar nu. Era convinsă că Epa o să revină târziu acasă. S-o fi întâlnit cu vreun prieten și or povesti la una mică în vreo cârciumă. Da. Mai obișnuia să treacă pe la cârciuma din colț. Ori s-o fi întâlnit cu colegul lui de table la Clubul Pensionarilor. Și acuma or fi întrat la una mică. Cu siguranță. Deschise televizorul și, în lipsă de altceva, adormi buștean. Abia pe la unsprezece seara, constatând că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
parcă pripășite, luminau zadarnic, spărgând ici-colo, bălțile și sclipind doar scurt și dispăreau în întuneric ca și când n-ar fi existat. Parcă dispăreau toate după o imensă cortină: lumini, umbre și iarăși lumini. Scrutcircuitate doar... Gerard ar fi intrat într o cârciumă, da, din minut în minut, se suna deja de ora închiderii. Da, era ora zece fără zece. Păcat. Acolo, confundat cu mușteriii, ar fi povestit cu cineva. Cu oricine ar fi povestit? Până și cu ultimul bețiv ar fi stat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
alte cuvinte. Numai că, așa cum descopere autorul, mai există și buzunare proprietate personală. Un soi de cămașă, care, se știe, este mai aproape de piele decât haina. De aici și până la “achiziționarea”, pe căi oculte, a unor bunuri - dughene și chiar cârciumi, dar și terenuri tocmai potrivite pentru tot felul de construcții (mai ales comerciale) - nu era mare distanță, stăpânii găsind de cuviință să se comporte mai mult decât autoritar; abuziv chiar. Scopul scuză mijloacele, iar mijloacele se dovedesc extrem de eficiente în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
scopului. Nu 8 conta că o moșie, cu sate cu tot, se afla la distanțe de sute de kilometri față de mănăstirea închinată. Ele erau oferite pe tavă, fără nici o reținere. Înaltele fețe aveau pasiune mai ales pentru vii, dughene și cârciumi. Era și normal, dacă avem în vedere că gâturile acelor fețe trebuia să fie împărtășite zilnic. Ba chiar de mai multe ori pe zi. Vasile Ilucă înfățișează și alte aspecte, unele de-a dreptul ciudate, descoperite în cărțile de documente
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
două sau trei săptămâni. După care, fiecare: își căuta liniștit, mulțumit și bucuros de drum. și fapta și-o muta, cu repetabilitate matematică, în fiecare din satele acelei porținuni de țară. Uneori, la mijlocul localității, unde se afla, de regulă, și cârciuma satului, oprea. Cobora, din car, în mână cu o traistă, iar din ea, scoteau capul, pe rând, butelci umplute cu rachiu făcut din cazanele de la casa boierească, de la Cracalia-Liveni, și, pe toți cei care-i întâlnea acolo, îi împărtășea, cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un oraș levantin cu mahalale sordide, cu femei grase, cu mustării și cu braga, cu copii desculți, pășea șovăielnic ca un intrus În halele asurzitoare ale uzinei de autobuze, ale bumbăcăriilor, În aerul greu, irespirabil, al fabricii de anvelope, În cîrciumile mucede de la barieră, unde pe tejghele mai stau și azi Înșirate cîteva țoiuri ciobite pe gura cărora și-au lăsat urma buzele atîția oameni singuri. Spații mizere fără așteptări, fără perspectivă, așa cum bat eu cîmpii acum pentru că mă cuprinde din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prima noastră Întîlnire În teniși În fiecare seară Înainte de culcare beam cîte o sută de grame de amalfi la bufetul din colț Tiberiu avea doar cîteva luni Îl lăsam dormind și ne strecuram ca niște infractori În raiul afumat al cîrciumii așa ne strecuram și În poezie așa și În dragoste - „Uite-l pe Eminescu În mizerie!“ și un hohot de rîs - a trecut un grup de eleve gălăgioase, bondoace gheretele unde se vînd gogoși ziare și răcoritoare de la capătul liniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Volk und Kultur“, trec cincizeci de minute bune, timp În care pot să privesc pe fereastră și să mă gîndesc În liniște la lucruri plăcute. Atunci se Întîmplă miracolul, se deschide cutia Pandorei. țaici În colț pe Pantelimon era o cîrciumă Începuse să viscolească spre seară cînd cutiile de tablă În care se țineau În timpul războiului măștile de gaze se umpluseră de monede mărunte de 1 leu și zornăiau pe umerii noștri terminasem colecta pentru Crucea Roșie pe ușa de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
avut tată, zice Martin. Gata acum. Dă-i drumul domnule. — Dumnezeul cui? zice cetățeanul. — Oricum unchiul său a fost evreu, zice el. Dumnezeul vostru a fost evreu. Cristos a fost evreu ca și mine. Și cetățeanu odată hopa Îndărăt În cîrciumă. — Pe Dumnezeul meu, zice, Îi sparg capul ovreiului ăsta blestemat că ia numele Domnului În deșert. Doamne, Îl răstignesc, asta-i fac. Ia dă-ncoace cutia aia de biscuiți. Stai, stai nițel dracului! zice Joe. O mulțime numeroasă Însuflețită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]