3,117 matches
-
Ministerul de Interne, cancelaria Consiliului de Miniștri, în dreapta Ministerul de Externe și în stânga Ministerul de Lucrări Publice. Birtul Enache era instalat într-o singură odăiță de cel mult patru metri pătrați. Nu avea decât patru sau cinci mese, în față cârciuma și un spațiu în chis în curte, zis „grădină“. Repede s-a dus vestea că la Enache se mănâncă bine și ieftin. Dar despre acest birt voi vorbi mai târziu. Alături era curtea caselor Rioșanu. Pe stânga 179, plecând din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai amintesc ce am spus, dar știu că am perorat în contra guvernului, a bandelor și a asasinilor. Omul a încercat să mă liniștească cu vorbe blânde, apoi, fiindcă sângele îmi curgea pe pardesiul meu gris-fer, m-a dus într-o cârciumă din str. Căldărari. Acolo o femeie mi-a spălat rana, a căreia urmă o am și astăzi, și mi-a presă rat făină în creștet. Apoi am ieșit bandajat cu batista pe sub fălci. Ce se petrecuse în ziua aceea? Am
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
La culoarea de Roșu la ospelul comunal însă, au fost lucruri grave. Vestitul cap de bandă, fiorosul Ilie Geambașu, dimpreună cu un alt bă tăuș de talie erculeană, Temelie Trancă, apărură beți în vecinătatea localului Primăriei și intrară într-o cârciumă. Bătăușii erau beți și veneau de pe la celelalte secții unde operaseră. De cum fură semnalați, cârciuma fu asediată. În ziua aceea mai multe mii de oameni staționau împrejurul Primăriei, prin piață și pe Calea Șerban-Vodă. Ilie Geambașul avea mulți dușmani, pe mulți
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de bandă, fiorosul Ilie Geambașu, dimpreună cu un alt bă tăuș de talie erculeană, Temelie Trancă, apărură beți în vecinătatea localului Primăriei și intrară într-o cârciumă. Bătăușii erau beți și veneau de pe la celelalte secții unde operaseră. De cum fură semnalați, cârciuma fu asediată. În ziua aceea mai multe mii de oameni staționau împrejurul Primăriei, prin piață și pe Calea Șerban-Vodă. Ilie Geambașul avea mulți dușmani, pe mulți îi bătuse, multora le ne cin stise femeile, pe toată lumea o teroriza la mahala
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Într-o clipă fu atacat, înconjurat și doborât. Ilie primise un glonte de revolver și o împunsătură de cuțit. Teme lie Trancă fu lovit cu aceeași furie. De îndată ce s-a aflat despre prezența Geambașului, valu rile mulțimii se abătură asupra cârciumii. Unii s-au înar mat cu bastoane, cio mege, pietre, alții au scos parii de pe marginea Dâmbo viței, căci pe vremea aceea gârla curgea joasă puțin mai spre nord și era, pe alocurea, împrejmuită cu uluci. Mulțimea năvăli în cârciumă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cârciumii. Unii s-au înar mat cu bastoane, cio mege, pietre, alții au scos parii de pe marginea Dâmbo viței, căci pe vremea aceea gârla curgea joasă puțin mai spre nord și era, pe alocurea, împrejmuită cu uluci. Mulțimea năvăli în cârciumă și o pocnitură de revolver se auzi. Geambașul căzu fără să sufle 41, dar Temelie Trancă, care avea o statură de Hercule, 260 bucureștii de altădată 41. Ilie Geambașu (Ilie Tabacu) era unul dintre cei mai vestiți bătăuși electorali ai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
restaurantul): v. Cosman Kübler (cafeneaua): 116 Labes (cafeneaua): 133 „La Clopoțel“ (restaurantul): 134 „La Drei Bettler“ (Trei cerșetori) (restau rantul): 126 „La Iancu“ (cafeneaua): 132 „La Leul de aur“ (farmacia):148 „La Mielul alb“ (birtul): 136 „La Ochiul lui Dumnezeu“ (cârciuma): 120 „La Pisica neagră“ (birtul): 117 „La Podul de fier“ (cafeneaua): 118 „La Radu“ (cafeneaua): 133 „La Vulturul de aur“ (farmacia): 148 Legația Rusiei: 114 448 indice de nume de locuri lacul: Floreasca; 136, 140; Herăstrău: 136; Tei): 110, 140
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fost schimbat directorul restaurantului Moldova, unde puștiul avea unul din refugiile sale nocturne. Consecința: nu se mai fabrică pe loc frumusețile devenite celebre, nu se mai găsesc coniacurile fine, nici bere străină, nici trufandale, ci numai murături. Ca la toate cârciumile. În curând vor dispărea probabil și fripturile și specialitățile de până acum, printre care (vai Doamne!, nu ne lăsa) și ciorba de burtă! Se așteaptă schimbarea din funcție și a altui protector al tânărului Voievod: Viorel Păunescu, șeful atât de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
deloc. George Întreabă mereu de voi; Îi e dor. Parcă nouă nu ne e! Gândiți-vă bine la voi (nu la noi...), să faceți cum credeți că e mai bine. Băutorii (de apă, nici măcar o cafeluță, bre oameni buni!) din cârciuma „La convalescenții nu cine știe ce veseli” vă Îmbrățișează, vă sărută dulce și vă urează sănătate. Cu toată dragostea, Iulia ș5ț (23.02.’89) Dragă Cella, să Încep cu urarea de „La mulți ani - cu sănătate și cu clipe de bucurie, cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ale „conspirației mondiale”, capitolul „Monopolul suferinței”: „Evoluția postumă a imaginii lui mi-o explic și prin amintirea unui detaliu din comportamentul tatei căruia multă vreme nu i-am dat atenție. S-a Întâmplat de câteva ori să fie invitat la cârciumă de țăranii care țineau să-l cinstească pentru Încheierea vreunei lucrări mai importante. Se Întorcea acasă beat criță, cu fața zâmbitoare și predispus spre gesturi tandre, atât de neobișnuite firii lui. Apoi Începea să plângă, cu capul pe masă, și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În alt registru, interpelarea atacatorului. Faimoasa Întrebare a lui Montesquieu, „Cum poți fi persan?”, complicita cu drastica declarație a lui Camil Petrescu din anii ’30: „Cu eroi care mănâncă trei săptămâni cinci măsline, care fumează doi ani o țigară, cu cârciuma din târgușorul de munte și gospodăria cu trei cotețe a dascălului din Moldova nu se poate face roman și nici măcar literatură...”. „Când ați plecat din România?”, m-am auzit replicând, Întărâtat. „Prin anii ’30”, a răspuns românul, obligat să-și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Agentul stătea liniștit la restaurant și nu-l observase când se strecoară afară, fără bagaj. Ieșit din gară ia o mașină ca să-și piardă urma și îi cere șoferului să-l ducă în strada Visokistevana unde știa că va găsi cârciuma lui Ilie Barbu. Ajuns ușor la restaurantul lui Barbu, acesta nefiind acasă, discută cu fiul lui, care nu poate să-l lămurească și are o teamă, care-și avea originea în niște percheziții și controale anterioare ale poliției. După un
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care a băgat santinelele în gheretă, s-a strecurat printre însoțitorii carelor ținând și el cu mâna de hamul cailor. Mergând pe drumul indicat de Barbu, la vreo trei kilometri apare satul Ofcea și află de la un cioban unde este cârciuma lui Ion Tomici. Ajuns la casa lui Tomici, bate la fereastră și apare chiar fostul lui elev, Traian Tomici. I se deschide ușa și este primit cu mare bucurie. Uitase într-o clipă de vântul rece care îl pătrunsese, de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
primejdios, căci era Duminică, cu lume pe uliți și apoi cine știe dacă nu păzeau alți jandarmi la poartă. Dintr-un moment într-altul ne așteptam ca jandarmii să-și facă apariția în pragul ușii noastre. în acest timp, în cârciumă, Tomici pertracta cu ei. Era un om respectat în sat și stătea în bune raporturi cu autoritățile sârbești. Dar, în zadar și-a desfășurat Tomici toată puterea lui de convingere ca să-i înduplece să plece, spunându-le că sunt doi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
că nici acesta nu venise la târg, fiindcă fusese concentrat și de puține zile se întorsese acasă. Țăranul bătrân care îi dăduse informația inspira multă încredere și atunci îi adresă rugămintea: „Fii bun și avizează pe Coșcofag să vină până la cârciuma lui Țăranu, unde îl așteaptă niște domni din România, trimiși de Neagu din Lățunaș, prietenul lui. Spune-i să lase toate și să vină chiar azi după amiază la Vârșeț și va fi răsplătit cum trebuie pentru osteneală”. (pagina 69
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Sfârșitul unei domnii sângeroase” (pag. 71): „Nevasta lui a început să pregătească masa, dar nouă nu ne ardea de mâncat, ci de a pleca din Ofcea cât mai repede, să ajungem la Lățunaș. El însă, foarte tacticos a plecat la cârciumă să aducă băutură. S-a întors cu o sticlă de rachiu și una de vin. Cojocaru și Boroancă șiau văzut liniștiți de mâncare și băutură, în timp ce noi stăteam ca înțepeniți în scaune cu ochii țintă la ușă, așteptând ca din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Timișoara. Totul era foarte bine chibzuit, dar a intervenit imponderabilul negativ, de la călăuzele noastre: Boroancă și Cojocarul. Aceștia după ce au luat plata pentru ce făcuseră, în loc să se întoarcă în aceeași noapte acasă, s-au oprit la Jamul Mare într-o cârciumă. Au atras atenția, că erau murdari și s-au așezat la masă comandând mâncare și băutură din plin și prin faptul că amețindu se vorbeau schimbând păreri despre ce făcuseră, în mod fatal au fost luați de agenții civili, prezenți
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
murdari și s-au așezat la masă comandând mâncare și băutură din plin și prin faptul că amețindu se vorbeau schimbând păreri despre ce făcuseră, în mod fatal au fost luați de agenții civili, prezenți la vremea aceea în orice cârciumă din satele de pe lângă frontieră, și predați la postul de jandarmi. La întrebările care li s-au pus, s-au încurcat unul pe altul în declarații și a ieșit exact ce făcuseră, că au ajutat doi domni să treacă frontiera și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
permanent cu ea. Din rapoartele primite s’a putut constata că această conviețuire și contact permanent între populația creștină română și evrei a început să dea roade nefaste. Asfel: în comuna Ciușlea evreii se plimbă prin sat în chiloți, frecventează cârciumile, dând astfel mai mult aspectul unei colonii de vilegiaturiști, care au venit pentru odihnă și reculegere, dar nu pentru muncă. În comuna Sureaua, evreii se poartă obraznic cu populația, acostează femeile cu propuneri rușinoase și încearcă să le determine în schimbul
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
expediția micilor „șmecheri” pe bulevard, unde, păcălind diverși „fraieri”, văd un film, beau și mănâncă fără să plătească, apoi descinderea hingherilor în mahala și eșecul tentativei lor de a înhăța cățelul din curtea unui mitocan ș.a.m.d. Atmosfera de cârciumă ori de frizerie de cartier periferic e resuscitată cu iscusință. Printre textele lui D. sunt câteva mici capodopere ale genului, cum ar fi Borsalino-veritabil (în care un „adălmaș” luat între doi vecini, dintre care unul - controlor fiscal, deci „influent” pe lângă
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
cotidianului, a notației autobiografice, a tristeților provinciale, totul privit din perspectiva epatantă a boemului, a „poetului blestemat”: „Pe strada Griviței, /poetul renegat de intelectuali / colindă toate străzile și se salută / cu hingheri, căruțași și hamali”. Mediul surprins de el e cârciuma sordidă, unde „Toți bețivanii sunt murdari, soioși / Toți poeții au păduchi și sunt pletoși”. Mesajul tânărului scriitor e limpede: poeziile nu se mai scriu pe mătase și în odăi de lux, ci „Le urli când te întorci beat, târziu, sau
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
Arca”, „Anabasis”, „Orient latin”, „Poesis”, „Semenicul”. A mai semnat Sorin Roianu, Ion Chirescu. Debutează în 1971, cu versuri, în „Orizont”, iar editorial, în 1986, în placheta colectivă Argonauții. Poeziei spectaculare a primului volum personal, Balade vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste (1990), în care baladescul și plăcerea afișării nonconformismului zgomotos al boemei au dat aliajul unui lirism cu o reală priză la public, îi urmează o prezență editorială dinamică. Cu schimbări abrupte de registru tematic, poemele din cărțile următoare proiectează
CHICHERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
cărțile următoare proiectează patetismul originar al autorului în termenii unei poetici moderne, de sursă stănesciană, consemnând aspirația către un discurs liric capabil să traducă experiențele cotidianului în termenii miturilor și ai textelor sacre. SCRIERI: Balade vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste, Reșița, 1990; Șansa hârtiei, Reșița, 1993; Aprilie negru, Timișoara, 1994; Viziuni, Timișoara, 1996; Oglinda de antracit, postfață Sergiu Ștefănescu, Timișoara, 1997; Abisaliile (1987-1997), Timișoara, 1997; Podul spadei, Timișoara, 1998; Clopotul de smaragd, Reșița, 1998; Șaptesprezece, Reșița, 1999; Cap și
CHICHERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
Timișoara, 1997; Abisaliile (1987-1997), Timișoara, 1997; Podul spadei, Timișoara, 1998; Clopotul de smaragd, Reșița, 1998; Șaptesprezece, Reșița, 1999; Cap și pajură, Reșița, 2000; Orchestra neagră, București, 2001; Absurdistan, Timișoara, 2002. Repere bibliografice: Gheorghe Tomozei, „Balade vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste”, L, 1992, 10; Jeana Morărescu, Tragism și ironie, L, 1994, 4; Lucian Vasiliu, Arca lui Noe, DL, 1994, 4; Cornel Ungureanu, Poeți din Banat, O, 1995, 4; Dan Silviu Boerescu, Ciocane fără seceri, LCF, 1995, 16; Gheorghe Mocuța, Întunecatul
CHICHERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
fi scăpat vreo vorbă împotriva regimului și a fost denunțat de cineva care-l cunoștea. Vasile avea două surori profesoare în București și mai avea și un frate care a fost director tot prin București. Mama lor a deținut o cârciumă în Lupești. Tatăl lor, Tănase Dima, a murit pe front în primul război. Dar toți copiii au făcut facultate înainte de război: unul era colonel la Timișoara, altul, Dionisie Dima, era inginer în centrala de la București pentru fabrica FEPA din Bârlad
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]