3,031 matches
-
ei să moară în timpul banchetului din cauza exceselor. Atunci averea sa era împărțită în același mod, iar funeraliile continuau." Sclavelor care se ofereau să moară li se ofereau cele mai bune țesături și ornamente, acestea trebuia să treacă prin patul tuturor căpeteniilor, ca semn de respect pentru cel decedat. Atitudinea fetei, care bea alături de bărbați, cânta și se oferea acestora fără nicio urmă de remușcare îl uluia pe ambasadorul arab. După ce au îndepărtat acoperișul de lemn și de pământ, au așezat corpul
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
structură asemănătoare cu un cort. În jurul său au așezat recipiente cu băutură, coșuri cu fructe și plante. Pe urmă au ales un câine pe care l-au tăiat în două și l-au aruncat în corabie. Apoi i-au așezat căpeteniei armele pe lângă corp. Au adus doi cai pe care i-au alergat până au asudat și care, la fel, au fost tăiați în bucăți și depuși lângă cel mort. Au mai sacrificat o găină și un cocoș pe care, de
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
să râdă puternic. Atunci când l-am întrebat care este motivul bucuriei sale, mi-a răspuns:”Din dragoste pentru el, Stăpânul nostru a trimis vântul pentru a-l primi cât mai repede.” Într-adevăr, în cel mai scurt timp, din corabie, căpetenie și fată nu mai rămăsese decât cenușa. Pe locul acela au ridicat o movila de pământ pe care au așezat o tabletă de lemn cu numele acelui rege. Apoi au plecat cu toții." Cunoștințele noastre despre arme și armuri din epoca
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
La sfârșitul veacului al III - lea Diocletianus a înălțat orașul la poziția de capitală a provinciei separate noi înființate Gallaetia. În vremea invaziilor triburilor migratoare germanice, puterea română în regiune , inclusiv la Bracară Augusta a fost nevoită să cedeze locul căpeteniilor triburilor suebilor, popor german din centrul Europei. În anul 410 suebii au pus temeliile unui regat pe tot cuprinsul Spaniei de nord-vest, având capitala la Bracară. În anul 584 noi cuceritori germanici, vizigoții, în frunte cu regele Leowigild, au invadat
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
bani și să-și protejeze acoliții. Regentul Buzdugan, singurul demnitar care-și îndeplinea rolul cu convingere, nu putea face față, în mod obiectiv, sarcinilor constituționale, fiind subiectiv și angrenat în sfera de interese a partidului liberal. Armata simțea nevoia unei căpetenii, Prințul Nicolae neavând vocațiunea de a o conduce. «Restaurația» prințului «martir» plutea în aer” În acele condiții, Maniu a negociat prin diverși interpuși condițiile reîntoarcerii în țară a ”prințului sacrificat de liberali”: ”intuind oarecum caracterul lui, am voit să-mi
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
armata sa, apoi în 1595 și 1600 făcuse două încercări și Mihai Viteazul. În aceeași perioadă, Tighina a fost atacat și de cazacii zaporojeni. În 1709 la Varnița, trecând prin Tighina, se refugiază Carol al XII-lea al Suediei împreună cu căpetenia cazacilor, Ivan Stepanovici Mazepa, după înfrângerea în războiul cu Rusia. Regele suedez spera să primească sprijinul sultanului în continuarea luptei sale împotriva țarului Petru și a armatei rusești, speranță care s-a și realizat, deși doar parțial. Mai mult, Carol
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
a învățămîntului, înființînd prima școală primară de fete Institutul pentru educația fetelor (1834), punînd bazele învățămîntului artistic și politehnic în 1841 prin inaugurarea școlii de arte și meserii, extinzînd rețeaua școlilor primare, scriind manuale, alcătuind programe analitice. Realizarea să de căpetenie rămîne însă Academia Mihaileana, deschisă în 1835, institut care va deveni o adevarată pepiniera de intelectuali instruiți. Un alt tărîm în care contribuția lui Gheorghe Asachi poate fi considerată hotărîtoare este cel jurnalistic. El este în Moldova inițiatorul presei în
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
ținut cu orice preț să-și vadă țara și nu s-a temut că i se va întâmpla vreo nenorocire, vreo persecuție, ci - precum însuși zice - și-a pus nădejdea în Dumnezeu, care din toate l-a scăpat"”. Lucrarea de căpetenie a lui Neculce - în afară de compilarea cronicilor anterioare - este Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat. Lucrarea cuprinde evenimentele din 1662 până la 1743, la care a fost mai totdeauna părtaș sau le-a cunoscut
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
a lumii antice asupra regiunii. Iulius Cezar consemnează în Commentarii de Bello Gallico poziția corectă, la vest de Britannia, a insulei pe care o denumea "Hibernia". Un secol mai târziu, guvernatorul Britanniei, Gnaeus Julius Agricola, a ținut pe lângă sine o căpetenie irlandeză cu scopul de a supune insula. Planurile lui nu s-au concretizat. Primele referiri clare la evenimente ce s-au petrecut pe insulă, asociate începutului Evului Mediu Timpuriu, apar pe la începutul secolului al V-lea e.n., odată cu creștinarea teritoriului
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
Dublinul, devenit centru de putere al vikingilor, a fost cucerit de gaélii conduși de Máel Sechnaill mac Domnaill, lăsând însă în urmă unele formațiuni statale ale "hiberno-nordicilor" (regi de origine mixtă celto-vikingă). Din luptele împotriva vikingilor, s-a remarcat și căpetenia Brian Boru care în scurt timp a rivalizat cu Máel Sechnaill, l-a supus în 1002 și s-a proclamat rege al întregii insule. Campaniile duse pentru a-i supune și pe ceilalți conducători de formațiuni statale care s-au
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
se retrage în citadela din Munții Orăștiei. După cucerirea puternicelor cetăți care păzeau accesul spre capitală: Blidaru, Costești, Piatra Roșie, Bănița, Căpâlna, Tilișca, legiunile romane încep asediul Sarmizegetusei. În ciuda rezistenței, cetatea este cucerită și distrusă din temelii. Decebal, împreună cu câteva căpetenii, reușește să părăsească cetatea încercând să continue rezistența împotriva romanilor în interiorul țării. Este urmărit de cavaleria romană și pentru a nu cădea viu în mâinile dușmanului, Decebal s-a sinucis, ceea ce este atestat de stela funerară de la Filippi a lui
Decebal () [Corola-website/Science/296674_a_298003]
-
a fost unanim acceptat de către comunitatea istoricilor secolului XX. Armata lui Burebista era formată din două categorii principale de forțe: oastea regelui, cu caracter mai mult sau mai puțin permanent și o oaste alcătuită din "contingente conduse de fostele mari căpetenii de formațiuni politice devenite acum generali ai lui Burebista". Izvoare antice pentru stabilirea exactă a componenței pe arme a forțelor militare nu există, dar istoricii și istoricii militari sunt de părere, prin analogie cu componența armatelor inamice a celților și
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
alianță greu de învins, astfel Cezar făcuse să-i fie atribuite provinciile Galiei Cisalpine și Illyriei, de unde putea ține sub observație și contracara mai ușor eventualele acțiuni ofensive ale suebilor și dacilor. Burebista și Ariovistus nu s-au aliat, dar căpetenia suebă a intrat în Galia, unde armata sa a fost zdrobită în anul 58 î.Hr. de către armata lui Cezar. Burebista, însă, și-a îndreptat atenția spre sud-est, unde pericolul roman se contura tot mai clar prin ocuparea cetăților pontice. După
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
A luat apoi poziție față de sașii care sprijineau un pretendent la scaunul domnesc datorită măsurilor protecționiste pe care domnitorul le-a luat în favoarea negustorilor români, fapt ce i-a dezavantajat pe negustorii brașoveni și sași. Conflictul a fost mediat de căpetenia taberei hunedorestilor, Mihail Szilagyi, în conflictul din Ungaria din 1457 și s-a ajuns la o înțelegere condiționată de armistițiul sașilor cu Szilagyi. S-a revenit la măsurile comerciale protecționiste. Evoluțiile din Ungaria au influențat relațiile lui Vlad Țepeș cu
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
se numea Domn (lat. "dominus"-stăpân). Era considerat că fiind stăpânul recunoscut al țării, iar boierii îl slujeau că vasali. În timpul ceremonialului înscăunării, boierii i se închinau și îi sărutau mâna. Domnul purta și titlul de "voievod" - comandant militar, fiind căpetenia voievozilor locali, care și-au unificat formațiunile lor politice și au format țară. De asemenea, domnitorul folosea particula ""Io""-cel dăruit de Dumnezeu. Domnitorul care stăpânea Făgărașul și Amlasul mai purta titlul de herteg-duce, titlu conferit de către regele Ungariei, care
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
au supraviețuit bătăliei. În următoarele zile a ordonat trupelor să urmărească ce mai rămăsese din armata adversă; se pare că au fost uciși încă 20.000 de oameni. Aproape în același timp, la sfârșitul lui 59 î.Hr., liderul germanic Ariovistus, căpetenie a tribului Suebi, a condus o invazie a Galiei prin atacuri asupra regiunii granițelor, însă Cezar a înăbușit situația la acel moment, aranjând o alianță cu germanii, la începutul anului 58 î.Hr. A forțat retragerea germanilor înapoi în est, de-
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
și popoare după aceea, a fost acela al gokturcilor din secolul al VI-lea ("gog" = 'albastru' sau 'ceresc'). Acest stat pare să apară în urma răscoalei unui popor de origine turcică, cel pe care chinezii îl numeau tu-kiu, împotriva juan-juanilor (Jou-jou). Căpetenia lor Bumin își va lua numele de Kagan, fiind urmat de fratele său Istemi-Kagan. Începând cu anul 581 î.e.n, confederațiile statale de la est și vest de Altai se despart, turcii numindu-se astfel occindentali și orientali. Popoarele turcice
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
pentru înlăturarea răscoalelor s-au înființat ordine militaro-călugărești: Ordinul Ioaniților și cel al Templierilor, organizate la începutul secolului al XII-lea de călugării francezi și Ordinul germanic al teutonilor, spre sfârșitul aceluiași veac. Turcii nu au renunțat la teritoriile pierdute. Căpeteniile selgiucide, pentru o vreme, au pus capăt rivalităților dintre ele și, unindu-se, au început contraofensiva, ajutate fiind de nemulțumirile din rândul populației supuse, care se răscoală în mai multe rânduri. Cele două războaie purtate, în anii 1144-1146, între cruciați
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Burroughs-Tarzan Enterprises și Burroughs-Tarzan Pictures. Pe lângă cele 4 serii majore, Burroughs a mai scris câteva romane între anii 1912-1933, printre care "The Cave Girl" ("Fata Cavernelor"), în care un aristocrat devine luptător, două romane Western despre apași - "The War Chief" ("Căpetenia", 1927) și "Apache Devil" ("Diavolul Apaș", 1933), în care își exprimă simpatia față de nativii americani, și "Beyond the Farthest Star" ("Dincolo ce cea mai îndepărtată stea", 1964), un roman science fiction despre brutalitatea războiului. Romanele SF ale lui Burroughs sunt
Edgar Rice Burroughs () [Corola-website/Science/297462_a_298791]
-
construind o fortificație în zonă după râul Olt, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de "Alutus". după râul Prahova, denumire de origine slavă: "prah"- însemnând cataractă de apă (înrudit cu cuvântul românesc prag) + sufix "-ova" Sătmar, de la numele "Zothmar", căpetenia coloniștilor germani aduși de regina Gisella în sec. al XI-lea din magh. Szilágy, compus din "szil" (ulm) + "ágy" (albie), adică Valea Ulmilor (Iorgu Iordan: Toponimia românească, p. 104) - de la numele râului Cibin, latină: "Cibinium" - din slavul "sviba" ("sînger, corn
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
Moldovei au descălecat în repetate rânduri, pe meleagurile Tuzarei, acesta constituind un loc de importanță strategică. Oștenii domnului Moldovei ademiniți de natura Codrilor din preajmă și frapați de farmecul peisajului podgorean, au descălecat și au rămas aici pentru totdeauna împreună cu căpeteniile lor. Ostașii - călăreți se numeau pe atunci călărași. Etimologia toponimului Călărași: Călărași - soldat din cavalerie, cavalerist. Călărașii constituiau unul dintre elementele principale ale vechii armate moldovenești. Ei se recrutau din boieri și din slujitorime, aceasta din urmă făcând parte din
Călărași, Moldova () [Corola-website/Science/297486_a_298815]
-
are o contribuție importantă în acest sens, el fiind autorul "Eddei" și a scrierii Heimskringla. El nu considera că zeii precreștini erau demoni, ci mai degrabă bărbați și femei și că au fost cu mult timp în urmă regi și căpetenii militare. O altă sursă a mitologiei nordice este scrierea daneză "Gesta Danorum" ("Faptele Danezilor") scrisă de Saxo Grammaticus, însă în care se remarcă un puternic euhemerism și care are o prezentare destul de confuză. Un avantaj al mitologiei nordice este faptul
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
cu secolul al III-lea, Imperiul s-a divizat în două părți în anul 395. Imperiul Roman de Apus, sub presiunea invaziilor barbare, s-a dizolvat în cele din urmă în 476, când ultimul său împărat a fost detronat de căpetenia germanică Odoacru, în timp ce Imperiul Roman de Răsărit a mai supraviețuit încă aproape o mie de ani. După , Italia a fost cucerită de ostrogoți, urmați în secolul al VI-lea de o scurtă recucerire de către împăratul bizantin Iustinian. Invazia unui alt
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
sudul Galiei a fost cucerit, încetul cu încetul, de Republica Romană, care a înființat aici orașele Aix-en-Provence, Toulouse și Narbonne. În 58 î.e.n., Iulius Cezar s-a lansat într-o și a înăbușit, în 52 î.e.n.. o revoltă condusă de căpetenia galică Vercingetorix. Noile teritorii au fost împărțite de Augustus în nouă provincii romane, dintre care principalele au fost Gallia Narbonensis în sud, Aquitania în sud-vest, Gallia Lugdunensis în centru și Belgica în nord. În perioada galo-romană au fost înființate numeroase
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
V-lea, alemanii și francii, două popoare păgâne, s-au instalat în nord-estul Franței de astăzi și au exercitat o puternică presiune asupra generalilor romani care rezistau cu greu în nord-estul Galiei. După scindarea Imperiului Roman, convertirea la creștinism a căpeteniei france Clovis a făcut din el un aliat al Bisericii creștine și i-a permis să cucerească, la sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea, mare parte din Galia. Fuziunea moștenirii galo-romane cu aporturile germanice și
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]