4,874 matches
-
Los Angeles? Întrebă Carmen după ce făcu cunoștință cu fetele. — A fost mișto. M-am distrat. Nimic special. — Imposibil! Pun pariu că ai tu o poveste interesantă de-acolo! Haide, trebuie să se fi Întâmplat ceva bun pe-acolo, zise Giulia calmă. Radiezi! Trei perechi de ochi se ațintiră asupra lui Kitty. Nu, era hotărâtă să nu spună nimic. — M-am Îndrăgostit nebunește, lăsă ea să-i scape aproape fără să vrea, roșind. Am Întâlnit un tip extraordinar. Vocea ei părea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
E mai tare decât mi-am imaginat”, m-am gândit cu oarecare invidie, ferindu-mă să-mi trădez în vreun fel surescitarea care, pe măsură ce traversam balta, punea stăpânire pe mine. Nu țineam să-l aud întrebându-mă cu vocea lui calmă, politicoasă: „Nu te simți bine, Daniel? Dacă n-o să suporți, nu ne silește nimeni să mai venim”. Am strâns mâinile pe vâsle, hotărât: „Te voi sili să mă admiri, domnule Dinu”. După ce-am legat barca și am străbătut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un fel de tânguire animalică în care cuvintele ieșeau la suprafață stâlcite, bolborosite, tulburi, de neînțeles, învăluite într-o tristețe care îți ardea sufletul ca un acid. Aflasem de la Domnul Andrei povestea acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste care începuse, devreme, cu un viol, într-o magazie murdară, urmat de amenințările tatălui vitreg, continuase cu o fugă de-acasă și părea să intre în banal; cutreierând străzile, fata a nimerit pe mâinile unui dulgher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca să pot trăi liber. Uneori chiar mă enerva că nu era deloc geloasă. Încercam s-o provoc, nu veneam o săptămână sau căutam s-o jignesc, sculându-mă imediat după ce ne iubeam, plecând ca de la bordel. Degeaba. Ea era mereu calmă și răbdătoare. Îmi tolera toate hachițele și câteodată asta mă înfuria la fel de tare ca sentimentul de sclav pe care mi l-au dat alte femei. Libertatea este, poate, pentru unii la fel de greu de suportat ca sclavia. Ceea ce simțeam pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se Întoarcă spre mine, a făcut un tur În jurul biroului și s-a Îndreptat spre fereastră. Acum privea prin geam, cu mâinile Încrucișate la spate, absorbit. În tăcere, zece, cincisprezece minute. Pe urmă, tot cu spatele la mine, cu o voce incoloră, calmă, liniștitoare: „Monsieur, vous êtes fou“. El a rămas nemișcat, eu la fel. După alte cinci minute, am Înțeles că n-avea să continue. Sfârșitul ședinței. Am ieșit fără să salut. Secretara mi-a surâs larg, și m-am trezit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
strigăte mînioase și mai mulți bărbați se ridică de pe locurile lor, ca și cum ar vrea să o apere. — E o nebunie! strigă Wakefield. Opriți-vă imediat! Și ca o divinitate gata să intervină, Doris apare pe scenă și spune cu voce calmă: — Oamenii de ordine! Dați-i drumul doamnei Wakefield. Prieteni, Întoarceți-vă la locurile voastre. Polițiștii se supun și Mariana Își netezește bluza, Își aranjează părul și aruncîndu-și brațele În lături spune: — Așa Îi tratează America pe cei născuți În afara ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
O’Hara. În spatele lor, Stevie izbucni în râs și împrăștie cafea în jur, așa că trebui să plece să caute un șervețel. — Știam că ai pus dinadins nunta aia pe prima pagină, îl acuză Fran, uitând că își propusese să fie calmă și disprețuitoare. — Aiurea. Jack făcu ochii mari mimând uluirea. — Nunta lui Adrian Blake a fost un eveniment de mare interes local. Mulți oameni din partea locului lucrează pentru tatăl lui. Fran avea impresia agasantă că se amuza pe seama ei. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aflați în frunte. Twinkle Toes veni impasibil din urmă și trecu primul linia de sosire. Câștigase! În starea de euforie în care se afla Fran, părea un semn bun în ceea ce privea relația ei cu Laurence. Se simți cuprinsă de calma certitudine că aveau să se îndrăgostească și că un capitol nou-nouț avea să înceapă în viața ei. Exaltarea ei era atât de puternică încât simți că trebuia să-i spună tatălui ei despre Laurence chiar în momentul acela. Avea timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tânăra. Îi întinse lui Fran un instantaneu neclar, fantomatic. Dar acolo, ca și pe ecran, se zărea conturul limpede al unei mici ființe umane. Fran strânse imaginea la piept. — Bun. Vocea blândă a persoanei de lângă ea spulberă momentul de fericire calmă. Doctorul vă va face testul acum. Fran simți un val crescând de panică. Ceea ce păruse o decizie înțeleaptă i se părea acum extrem de riscant. Dacă i se întâmpla ceva copilului? Ce naiba era în capul ei? Și totuși, de bună seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
elementele ce intrau în componența buchetelor domnișoarelor de onoare la întrebarea dacă Jesu Joy of Man’s Desiring trebuia neapărat inclus între cântecele de nuntă sau devenise un fel de clișeu în ultimul timp. În schimb, Fran părea să fie calmă și detașată și perfect fericită să o lase pe mama soacră să hotărască totul, fără a înțelege măcar că discuțiile erau o parte esențială a întregului proces, la fel cum nunta nu exista cu adevărat până când nu era imortalizată cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
într-un costum bizar de erou de pantomimă și, în loc să înceapă să discute despre nuntă, aduse imediat vorba despre taică-său și despre căminul unde fusese internat. Zău așa. Fran, însă, simți un fior de încântare văzându-l pe Laurence, calm și fermecător, îmbrăcat într-un pulover de lână de culoare deschisă și niște pantaloni lejeri de bumbac, așezat într-un colț al canapelei drăguțe de creton din drăguța cameră de zi îmbrăcată în creton a maică-sii. Fran rămăsese oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acordul pe un text neprelucrat, transcriere fidelă a convorbirii, bun cu ceva termeni pe care numai ei îi puteau înțelege. „Am fost întrerupți de telefon, de intrările cadrelor. Vrem să refacem interviurile și poate ni se acordă niște locuri mai calme.“ Cer foaie și pix. Își scriu viețile singuri: Sibișan, Zanfir și Csampar. Am cumpărat pe banii mei drepturile lor de autor. Asta a fost metoda mea de lucru. Viețașii noștri de pe Rahova, București Ei, pușcăriașii Președintele Republicii Socialiste România, Nicolae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
multe nu mai sunt; Dar făină tot se face. O spun eu, să se priceapă. Înflorește timpuriu, Fructele-i se coc târziu. Boabe roșii și semețe, Pentru urși ispititoare, Acre-dulci, mirositoare, Care cresc pe niște bețe. Într-o liniște mult calmă, Eu vă spun numai atât: Mărgeluțe roșioare Și plăcut mirositoare, Prăpădite de la gât Pe sub arbuștei de-o palmă. Rânduită ca ostașii Adunați pentru paradă - Marinari sau grăniceri - Ca să nu încurce pașii Și nicistraiele să-i cadă, S-a suit pe
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
latiniste”, dublată de o sensibilitate poetică minor-elegiacă, livrescă și retractilă. Armonia integratoare, „solară” intra în violentă contradicție cu unilateralizarea dizarmonică și agresivă a futurismului. În fața agresivității insurgente și anarhice, mentorul Vieții noi, alias poetul Ervin, se retrage — definitiv — în zona calmă a simbolismului solar ilustrat de Verhaeren sau de academiștii Henri de Régnier și Vielle-Griffin. Antifuturismul său conține însă și un ferm, explicit angajament politic: apărarea valorilor europene ale Antantei împotriva „barbariei” Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Italia). Dacă avangardiștii români se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale obișnuinței bruscate urmau sancțiunile. Tăcerea, arderea pe rug sau retractarea, temnița și batjocura, aceasta însă rezervată îndeosebi delictelor literare și artistice. În cele din urmă, inovatorii sucombau sau triumfau (...). Astăzi însă (...) îndrăznețul și bizarul e primit cu un relativ calm, mult mai puțin propice zarvei de odinioară, căci fenomenul e de acum cunoscut și clasat (...). Cei pe care gloria efemeră de a mistifica și epata îi ispitește au dreptul să creadă că oamenii sînt, de acum, blazați și inerți. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fost „mereu posibilă”. Motivul ar fi „un bovarism al literaturii noastre”, un „bovarism al sterilității, desigur”, căci „cine n-ar vrea să scrie cît el și să fie, totodată, citit și răscolit de exegeți — dar, firește, să rămînă în viață, calm și senin martor al acestei miraculoase impuneri?”. Viitorul exeget al tînărului Eugen Ionescu gafează însă afirmînd că „Urmuz nu a crezut în literatură”, iar creația sa a fost „spontan-inocentă (lipsită adică de conștiința scriitorului de profesie, a scriitorului ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a sinchisit de sora lui, deși a auzit-o venind. A rămas nemișcat, cu brațele încrucișate și cu țigara în gură și privea înspre alcov. — Ce naiba s-a întâmplat de năvălești în halul ăsta? Tomoe nu era nici pe departe calmă și îl privea pe Takamori cu asprime. — Frate! — Da. — Cam cât crezi tu că e ceasul? — Și? — Să știi că Mă-chan nu-ți mai încălzește supa încă o dată. — Nu-i nimic. Ce naiba vrei să spui? La ce te gândești? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
crispată, amarnicul spin. Adie sud cald prin urnele sparte, prin sângele meu, prin fluier departe. Din Hades cântând privighetorile vin, s-așază pe masă 'ntre pîne și vin. [1931] * HOTAR Calea Lactee abia ghicită se pierde scrisă în noapte fierbinte și calmă, ca linia vieții runic săpată într-o imensă zăbavnică palmă. Pașnic ca untdelemnul cel veșnic se scurge subt bolți Aheronul. Acum ah de trecere cine va-ncepe cîntarea? Acum ah negrele ape cui îi dau tonul? Pescăruși speriați din tenebre
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
strînși și mă uit precaută la sacoșe. Linda știe că sînt foarte superstițioasă și că Înadins nu am cumpărat nimic Încă. Deci ce Dumnezeu se află În ele? Luați ceva de băut, le sugerez, străduindu-mă să-mi păstrez un ton calm. Vin și eu de Îndată ce sînt gata. — Grozav. Michael se Îndreapă deja În direcția indicată, vizibil jenat să se găsească În preajma nurorii sale cînd e aproape dezbrăcată. — Să nu stai prea mult, spune Linda, iar eu rezist cu greu impulsului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că era În căutarea unei portițe de scăpare, a unei modalități de a Încheia conversația În acea clipă, ca să nu-mi spună ceva ce nu era bine să aud. Cum adică, l-au văzut? Mă repetam, iar vocea Îmi era calmă, cu toate astea, emoțiile năvăleau continuu. Cum era posibil să-l fi văzut? Eu Însămi abia de dădusem cu ochii de el. Și, În fond, ce căutau ei aici? Cu cîteva săptămîni Înainte, Linda și Michael mă Întrebaseră dacă puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rîde Gregory. Începi să scoți și tu ghearele ca nevestele noastre. Hei, nu-i corect! sare Trish. Noi chiar ținem la Lisa. — Motiv pentru care vă plîngeți mereu de ea, zice Dan nedumerit. Nu ne plîngem, zic pe un ton calm, discutăm. Și, oricum, nu am spune nimic din ce nu i-am spune și ei, În față. Această ultimă afirmație nu e chiar adevărată, dar sună bine și, ce e și mai important, sună a purul adevăr și oferă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cînd s-a Întîmplat, am izbucnit În plîns, am jelit pînă mi s-au Înroșit ochii, făcută grămadă pe podea, și l-am implorat să nu plece. Am privit-o, neștiind ce să spun. Imaginea lui Fran, cea atît de calmă, cea plină de succes și supertrendy, implorînd pe cineva refuza să-mi apară dinaintea ochilor. Mai ales În postura de grămadă jalnică pe podea. Numai ideea mă lăsa mută. Dar care era rostul? Îmi explicase Fran. Nu știi niciodată cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
trebui să vină la spital și cine ar trebui să rămînă. SÎnt conștientă de ce se Întîmplă, dar parcă aș urmări totul de la depărtare. Parcă aș fi scufundată În apă: văd și aud, dar totul e nedeslușit. Iar eu sînt complet calmă. Inima, În loc să-mi spargă pieptul, cuprinsă de panică, așa cum m-aș fi așteptat, dat fiind că, aparent, se petrece lucrul cel mai rău pe care mi l-aș fi putut imagina vreodată, inima mea parcă și-a Încetinit ritmul pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă așez pe canapeaua din fața lui. Nu mai pot continua așa. Nici unul din noi nu mai poate. Ceva trebuie neapărat să se schimbe și, chiar Înainte să apuc să mă gîndesc la cuvinte, ele Îmi ies din gură, sinistru de calme, aproape o șoaptă În liniștea din jur. Nu mai pot continua așa. Dan nu spune nimic. Nici măcar nu se uită la mine. Continuă să se uite fix la mîinile pe care și le ține Încleștate Între picioare, În timp ce coatele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-mi vine a crede că discuția asta a devenit realitate atît de repede. Am petrecut luni În șir urlînd unul la celălalt, dormind cu spatele Întors, abia adresîndu-ne cîte un cuvînt, iar acum, cînd chiar reușim să purtăm o conversație calmă, căsnicia noastră e pe cale să se destrame. Așa, pur și simplu. În cîteva minute, totul s-a isprăvit. Mi se pune iarăși un nod În gît și iarăși Îl Înghit. Nu știu la ce mă așteptasem. Poate să ne certăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]