4,790 matches
-
cu trei picioare. Pe măsuță, într-o ramă lată, fotografia unei tinere perechi. Subțirel și mărunt, încremenit în uniforma lui militară de ofițer prusac, bărbatul își ține cotul sprijinit de un gheridon. Regele Carol și regina Elisabeta. O consolă în spatele canapelei, sub oglindă, iar pe consolă un bronz : un Apollo cu lira. Deasupra canapelei, oglinda în care poți vedea, în cealaltă parte a salonului, bustul unei femei tinere. Un coc imens, cu două onduleuri mari, ochii ușor bulbucați. O impresie de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Subțirel și mărunt, încremenit în uniforma lui militară de ofițer prusac, bărbatul își ține cotul sprijinit de un gheridon. Regele Carol și regina Elisabeta. O consolă în spatele canapelei, sub oglindă, iar pe consolă un bronz : un Apollo cu lira. Deasupra canapelei, oglinda în care poți vedea, în cealaltă parte a salonului, bustul unei femei tinere. Un coc imens, cu două onduleuri mari, ochii ușor bulbucați. O impresie de altitudine și liniște interioară pe care o crește (sau chiar o inventează) vagul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în doi peri ca oricând ! Tăcerea de sfinx a lui Brătianu a apărat până acum România ! Brătianu este mai mut ca oricând și cum prinde o clipă liberă, cum fuge la moșie, la Florica... Da, ca să se tolănească de pe o canapea pe alta și să-și țeasă proiectele catastrofice ! Nu se lasă Brătianu până nu va reuși să vadă România ștearsă de pe harta Europei ! Nu se lasă Brătianu, pentru că știe că Anglia ne-a mai părăsit o dată la Congresul de la Berlin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
énormément greșeala de a fi fost admisă în salon. În semn de dezaprobare și neamestec, își redeschide evantaiul și, tot făcându-și vânt, cu un gest leneș și grațios, se ridică din jeț și se apropie cu pași înceți de canapea. Se va dedica numai obligațiilor ei de amfitrioană, prinzând cu îndemânare ochiurile conversației destrămate. — Știi, domnule Ialomițeanu, cum s-au petrecut en grand lucrurile la Mamornița ? Regele se afla în promenadă pe Dunăre și, auzind știrea cu intrarea rușilor, s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de altfel, suficiente motive ca să-ți explici tensiunea dintre soți : căldura zilei, zvonurile de intrare, boala Profesorului, pus față în față cu nesiguranța lunilor următoare... Tot căutând cum să arunce iarăși mingea conversației, domnul Ialomițeanu se așază lângă Margot, pe canapea. Nu se știe de ce ea evită să îl privească în ochi și a încremenit de atât timp cu albumul în poală. Tânărul stă o vreme alături, cu mâinile sprijinite stângaci pe genunchi. O derută a rămas îngropată în privirea lui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu nemții... — Prostii... Tu prêtes comme d’habitude l’oreille à toutes les bêtises... Pauvre Alecu, il est bien gentil, il fait de son mieux, mais... spune doamna Mironescu, așezându-se și ea, de cealaltă parte a domnului Ialomițeanu, pe canapea. — Aidi, donșoară, lăsați-vă-ți de joaca asta ! Și nu mai începeți toate pișcoturile, că o donșoară trebuie să mănânce frumos în lume, și cine le mai ia pe urmă dacă le vede așa, mușcate ? Aidi, donșoară, aidi, fiți de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ochi „străin și rece“ pe cei din jur, de parcă nu am fi fost totuși legați unii de alții, pe aceeași corabie blestemată, care era deosebirea dintre mine, teoreticianul non-intervenției, și practicanții empirici și convinși ai intervenției ? Ședeam toți pe aceleași canapele cu plușul bine întreținut, pândind aceeași ușă cu oglinzi de sus până jos și, în nenumăratele ei careuri, împărțite de muchiile aurite, ne zăream unii la alții fețele neliniștite. Având această viziune, mi-am replicat că eu nu pretind călcarea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că, dacă nu rezolv în următorul quart de oră, nici nu voi mai reuși să o fac astăzi ; cât despre mers și la lemne, nici vorbă !... Văzându-mă deodată cum continui să stau, ca un nevolnic și un infirm, pe canapea, călcat în picioare de cei mai înfipți, am sărit în sus atât de decis, încât am strâmbat pălăria vecinei mele, care o mulțime de vreme s-a tot silit să și-o așeze, scoțându-și și vârându-și acul în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vai de sufletu lor, și noi, pântre ei, de colo-colo, și-odată dăm d un tren de marfă, cu vagoanele deschise, și-n el, să vezi ce era ! Numa lucruri scumpe, că uite așa am rămas, cu gurile căscate ! Numa canapele de pluș, și fotolii, și măsuțe, claie peste grămadă, ș-între ele butoaie de vin, și oglinzi, și cuști de păsări, și oale de bucătărie, și cutii de pălării, și covoare făcute sul, ce bogăție ! Ce de-a lucruri scumpe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știi ce, Ivona dragă, știi ce ? Acu du-te dincolo și bea-ți cafeaua și lasă-mă să spăl vasele io... Stai și dumneata, că toată ziua te-ai obosit... Dacă, așteptând să se răcească puțin cafeaua, te așezi pe canapea și îți lași pleoapele să coboare - te miri singură cât de repede începe mintea să ți se împăienjenească a somn... Da, o oboseală atât de mare... O istovire pe care o simți în fiecare fibră, în vreme ce gândurile își încetinesc rotirea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ne fîțÎim prin casă, părinții lor au posibilitatea să iasă din țară, poți să-ți dai seama după micile obiecte aduse din diverse locuri, aerul cosmopolit al casei, revistele străine, fetele stau cu un catalog Quelle În brațe pe o canapea. Pe măsuța de alături se găsește un bol de sticlă plin cu cutii de Chiclets (toată lumea e de acord că scrisul ascuțit, gotic, produce o impresie mai mișto decît conținutul). E o familie cu anumite pretenții, În casa lor găsești
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fostul lui profesor, spuse Gabriel. — Nu-l prea văd eu pe George sinchisindu-se de el, răspunse Brian. — Lăsa-ți-l pe George în pace, repetă Alex. În tăcerea care urmă, Gabriel se îndreptă spre bovindou, trecând pe lângă scaune și canapele ticsite de perne brodate de Alex. Și această mișcare făcea parte din simfonie, era semnul că Brian și mama lui se puteau acum măsura din priviri și încheia, convenabil, conversația. Gabriel văzu reflectat în geam capătul aprins al țigării, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sculptate, acoperită cu perne brodate în modele unduitoare verzi și cenușii, o oglindă mare, scumpă, gravată cu o fântână din cristal mat, și o masă cu tăblia de cristal, susținută de un arabesc din metal. Garnitura plată, capitonată, alcătuită din canapea și două fotolii de culoarea făinei de ovăz era de asemenea originală, ca și un set de vaze înalte, mov cu toarte stropite. Casa nu era prea mobilată, cu excepția unor piese curioase din bambus împletit, pe care le plasase acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe podea, care-mi place. Nu-i un corset. — Orice-ar fi! Haos și Bătrâna Noapte. — Mai vrei un pahar? Hei, nuni - nuni - nu! Mai soarbe tu una, scumpă fiică a plăcerii. Eu o să mă plimb. George se sculă de pe canapea și începu să se plimbe prin casă, străbătu dormitorul, ieși în hol, de acolo intră în bucătărie, apoi se întoarse din nou în cameră, la fereastră. Făcea adeseori acest lucru. Culcată pe canapea, cu picioarele descălțate atârnându-i în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o să mă plimb. George se sculă de pe canapea și începu să se plimbe prin casă, străbătu dormitorul, ieși în hol, de acolo intră în bucătărie, apoi se întoarse din nou în cameră, la fereastră. Făcea adeseori acest lucru. Culcată pe canapea, cu picioarele descălțate atârnându-i în jos, Diane îl urmărea. Diane Sedleigh era cea mai distinsă prostituată din Ennistone. (Bărbatul cu care se măritase cândva, din nesăbuință, se numise Sedley, dar Diane își spusese că Sedleigh sună mai elegant.) Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îți exprimi sentimentele materne frustrate culegând toate prostioarele astea de prin prăvălii.“ Acel anume client avea o soție și patru copii frumoși - îi văzuse la Băi. După plecarea lui, Diane a plâns multă vreme. George își trase un scaun lângă canapea, se așeză și-i luă mâna în mâna lui, la început cu un aer glumeț, apoi cu seriozitate. Îl muncea întrebarea dacă preotul l-a văzut (l-o fi văzut oare?) împingând mașina în canal. Nu se temea că preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
polițiști, intruși de altă specie și mai înspăimântătoare, fără nume. Sau poate că erau doar porumbei. Se deșteptă surprins, așa cum se trezea acum în fiecare dimineață, constatând că nu se afla sus, în propriul lui pat, ci la parter, pe canapeaua lată din salon, unde dormise noapte de noapte de când plecase Stella sau se internase în spital, sau unde naiba se mai dusese. La parter exista o chiuvetă și un loc de spălat Astfel încât nu era nici o nevoie să mai urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în poșetă. Își continuă drumul, alături de Ruby, amândouă cu fețele împietrite, ca două zeități în mers. Robin Osmore, care își scoase pălăria, salutându-le, neobservat, de pe celălalt trotuar, se întoarse și privi în urma lor. Stella McCaffrey, născută Henriques, zăcea pe canapeaua din salonul casei lui Brian și a lui Gabriel. Brian și Gabriel locuiau într-o suburbie sobră, cu case nu foarte noi, numită Leafy Ridge. Casa lor avusese un nume, „Como“, pe vremea când aparținuse vechiului proprietar, și cu toate că numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi putut aproape sfărâma în mâini. Adam se apropie de ea și-l preluă pe Zet. O privi un momentfix pe Stella, cu îngrijorare, fără să zâmbească. Pe urmă ieși pe ușa de sticlă în grădină. În picioare, la capătul canapelei, stătea Brian. Și el își privea cumnata cu o expresie de îngrijorare, asemănătoare cu cea a fiului său. O admira și o prețuia pe Stella. N-ar fi putut defini sentimentele pe care i le purta; desigur că o iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
brusc îndepărtată de George și se găsea în casa lui, Brian nu știa ce să facă cu ea, nu știa ce semnificație avea lucrul ăsta și ce va aduce mai departe. Gabriel, contemplând la rândul ei fenomenul repaosului Stellei pe canapeaua lor, se simțea și ea încurcată. Fusese ideea ei să o aducă pe Stella, dorise foarte mult acest lucru, dar acum nu își mai putea aminti de ce. Și ea o iubea pe Stella. Voia s-o ajute și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cât un șobolan, enervantă, lătrătoare, peste care era mereu în primejdie să calce (Ruby era mioapă); dar își frâna iritarea de dragul lui Adam. Nu-i plăcea nici Stella, în care vedea unica pricină a nefericirilor lui George. Stella, zăcând pe canapea și contemplând bucla pe care o făcea piciorul ei îndoit sub pătura cadrilată, se simțea total înstrăinată de realitatea ei obișnuită sau poate își dădea seama că, în ultima vreme, nu mai existase pentru ea o realitate obișnuită. Privea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ăsta-i în stare să te vindece de orice. Tom se apropie și o sărută pe Stella pe frunte, o mângâie ușor pe păr, apoi îl plasă pe Zet pe pătura cadrilată, în depresiunea caldă dintre piciorul Stellei și marginea canapelei, unde cățelul se instală cu seriozitate, de parcă și-ar fi luat, în primire postul. Tom McCaffrey, în vârstă de douăzeci de ani, era, indiscutabil, cel mai înalt și, discutabil, cel mai frumos dintre cei trei frați. Nu arăta nici lustruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
experiența ar fi fost prea teribilă, or el trebuia să se menajeze. Se va duce pur și simplu și va bate la ușa lui. John Robert. Hotărârea îl umplea de o ciudată emoție ațâțătoare; se sculase din așternutul șifonat de pe canapea și începuse să rătăcească, plin de neastâmpăr și de energie, din sufragerie în camera de zi, apoi în bucătărie și îndărăt. Simțise nevoia să facă ceva, ca și cum ar fi fost ceva de făcut în casă, o treabă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi fost alcătuită însăși liniștea nopții. Auzise, în zori, porumbeii uguind „Rozanov, Rozanov“. George căzuse acum într-un fel de abrutizare, o nepăsare excesivă, atribute necesare actualului său mod de viață. Camera de zi de la parter, unde dormea pe o canapea, era murdară și mirosea ca vizuina unui animal. Când se culca, nu se mai dezbrăca, își scotea numai pantofii. Se bărbierea din când în când, nu prea des, doar atât cât să nu-i apară pe față o umbră albăstruie-întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de metal, și un garderob înalt și îngust, de aceeași culoare, cu o oglindă înaltă și îngustă, elipsoidală, își făceau, cu stângăcie, datoria de uriașe ornamente. Covorul relua modelul verde argintiu al tapetului, adăugându-i câteva linii accentuat negre. O canapea joasă, verde deschis, cu brațe foarte turtite, îmbrățișa o puzderie de perne mici, negre. În fotoliu capitonat cu creton, o masă de birou funcționărească, acoperită cu plastic, și un scaun pătrunseseră ca intruși, reprezentând, în felul lor umil, utilitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]