3,168 matches
-
(n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria - d. 30 aprilie 1945, Berlin) a fost un om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist ("NSDAP"), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut ("Führer") al Germaniei. Ajuns la putere în 1933, Hitler, a transformat țara într-o dictatură monopartid bazată pe ideologia totalitaristă și autoritaristă a național-socialismului. Politica sa expansionistă agresivă este considerată principala
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
fiecare dată. Pe 21 decembrie 1907, mama lui Adolf moare de cancer la sâni, la vârsta de 47 de ani. La Viena, Hitler a făcut cunoștință cu concepțiile extremiste pe care avea să le pună în aplicare după ce a devenit cancelar al Germaniei. Printre precursorii ideologici, autori ai unor teorii și discursuri șovine, antisemite, rasiste care l-au influențat au fost ideologul antisemit, rasist, ocultist și escroc Jörg Lanz von Liebenfels, cavalerul Georg Ritter von Schönerer, liderul „Mișcării Pangermane” ("Alldeutsche Bewegung
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
mare în parlamente a partidului nazist, mai ales după 1930, a avut printre cauze slaba prezentare a electoratului la urne, starea economică gravă cauzată de marea criză economică (cu peste șase milioane de șomeri), precum și politica deflaționară cu care guvernul cancelarului Heinrich Brüning (1930-1932) a reacționat la criza economică, amplificând-o. Succesul obținut de partidul nazist la alegerile din vara lui 1932, după care naziștii au format cel mai mare grup parlamentar în reichstag după grupul social-democrat, l-a încurajat pe
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
accepte altă funcție decât cea de . Negocierile dintre Hitler și președintele Hindenburg vizând formarea guvernului nu au dus la nici un rezultat. Au urmat câteva luni de instabilitate politică până la 30 ianuarie 1933, când Hitler a fost numit în funcția de cancelar. Din noul guvern făcea parte și Franz von Papen, cancelar între 1 iunie și 17 noiembrie 1932, care participase împreună cu generalul Kurt von Schleicher, cancelar între 4 decembrie 1932 și 28 ianuarie 1933, la aranjamentul din culise, acceptat de președintele
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
președintele Hindenburg vizând formarea guvernului nu au dus la nici un rezultat. Au urmat câteva luni de instabilitate politică până la 30 ianuarie 1933, când Hitler a fost numit în funcția de cancelar. Din noul guvern făcea parte și Franz von Papen, cancelar între 1 iunie și 17 noiembrie 1932, care participase împreună cu generalul Kurt von Schleicher, cancelar între 4 decembrie 1932 și 28 ianuarie 1933, la aranjamentul din culise, acceptat de președintele Hindenburg, pentru însărcinarea lui Hitler cu formarea guvernului. În scurt
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
de instabilitate politică până la 30 ianuarie 1933, când Hitler a fost numit în funcția de cancelar. Din noul guvern făcea parte și Franz von Papen, cancelar între 1 iunie și 17 noiembrie 1932, care participase împreună cu generalul Kurt von Schleicher, cancelar între 4 decembrie 1932 și 28 ianuarie 1933, la aranjamentul din culise, acceptat de președintele Hindenburg, pentru însărcinarea lui Hitler cu formarea guvernului. În scurt timp naziștii au preluat toate funcțiile de conducere, atât în parlamentul central (reichstag) și cele
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
de conducere, atât în parlamentul central (reichstag) și cele regionale, cât și în economie. În martie 1933 Hitler s-a hotărât să propună noului parlament "Legea de împuternicire" ("Ermächtigungsgesetz"), care prevedea înlăturarea procedurilor și legislației parlamentare și transferul puterii depline cancelarului și guvernului său, prin asumarea de prerogative dictatoriale. Cu ajutorul mulțimii adunate în stradă și a terorii instaurate de „Batalioanele de Asalt” sau "SA" ("Sturmabteilung") și a celeilalte organizații paramilitare, "SS" ("Schutzstaffel", „Eșalonul de protecție”), legea a fost adoptată cu 444
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
Alegerile federale germane pentru alegerea unui nou "Bundestag" au avut loc la data de 27 septembrie 2009 pe întregul teritoriu al Republicii Federale Germania. Principalii competitori pentru funcția de cancelar au fost: Angela Merkel (din partea fracțiunii parlamantare "CDU/CSU"), Frank-Walter Steinmeier ("SPD") și Guido Westerwelle ("FDP"). (* "CDU" și "CSU" formează împreună în "Bundestag" o singură fracțiune parlamentară numită "CDU/CSU" sau și "Christliche Union" ("Uniunea Creștină"). Rezultatele acestor alegeri au
Alegeri legislative în Germania, 2009 () [Corola-website/Science/317205_a_318534]
-
dominante ale Europei. De asemenea, se fondează Confederația Germană sub președinția Austriei. În 1804, Sfântul Imperiu Roman a fost desființat de Napoleon, iar ultimul împărat româno-german și-a atribuit titlul de împărat al Austriei. În 1815, după înfrângerea lui Napoleon, Cancelarul Metternich a avut un rol fundamental în cursul Congresului de Pace de la Viena la care au participat principalii protagoniști care l-au înfrânt pe Napoleon: Rusia, Marea Britanie, Prusia și Austria. Franța era reprezentată de Talleyrand, mandatat de Ludovic al XVIII
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
care a beneficiat de pe urmă industrializării, urmată de industria alimentară. Apare însă chestiunea naționalităților, Imperiul Habsburgic fiind un imperiu multinațional. Politic, statul habsburgic nu era constituțional, fiind încă un regim autoritar în fruntea căruia se află Împăratul Francisc I (1792-1835) cancelarul Metternich care controla viață culturală, impunând cenzură și sprijinind biserica catolică, habsburgii având iluzia că Biserica era reprezentată că un element de unitate. Metternich era cel mai mare adversar al liberalilor, Austria fiind condusă de el că un jandarm al
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
dintre social-democrați și creștin-socialiști (care erau susținuți de clasa mijlocie). În perioada ce a urmat după prăbușirea Imperiului, muncitorii din Viena, deveniseră o forță importantă în evoluția politică, astfel că socialismul joacă un rol dominant în cadrul Adunării Naționale ("Nationalrat"). Primul cancelar a fost liderul socialist Karl Renner, care încearcă să stabilească un echilibru între cele două partide politice. Problemele nerezolvate erau: Din 1934 începe o perioadă de instabilitate în viața politică austriacă. În 1927, după numeroase manifestări social-democrate la Viena, a
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
Germania, în ciuda opoziției celorlalte țări, uniune care nu a durat decât câteva luni, până la căderea celor mai puternice bănci și revenirea la putere a creștin-socialiștilor. În acest context al creșterii accentuate a tensiunii interne, în 1932, Engelbert Dollfuss este ales cancelar. Acesta, pentru a-și menține și consolida puterea, se aliază cu grupul "Heimwehr" și adoptă o linie politică dictatorială, independentă față de ambele partide aflate în opoziție reciprocă. În februarie 1934, au loc mișcări insurgente ale socialiștilor împotriva trupelor "Heimwehr" și
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
și în celelate mari orașe din țară. Liderii socialiști sunt arestați și executați. Sunt introduse legi severe, iar constituția este suspendată. O serie de conspiratori naziști au fost arestați, ceea ce a condus la revolta acestora în iulie 1934, în urma căreia cancelarul Dollfuss este asasinat. Acesta este succedat de Kurt von Schuschnigg. În urma unui război civil, mișcarea de dreapta preia puterea. În perioada de după 1934, Austria este serios amenințată de ambițiile expansioniste ale lui Hitler (el însuși născut în Austria!). Presiunea asupra
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
dreapta preia puterea. În perioada de după 1934, Austria este serios amenințată de ambițiile expansioniste ale lui Hitler (el însuși născut în Austria!). Presiunea asupra Austriei crește mai mult după încheierea alianței dintre Germania și Italia în 1936. În februarie 1938, cancelarul Schuschnigg este nevoit să accepte la guvernare un ministru de interne nazist. La 12 martie 1938 Austria își pierde independența statală și este anexată (ca „Ostmark”) la Germania nazistă, acțiune denumită (Anschluss). Evenimentul a fost legiferat de Germania fără a
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
nazist. La 12 martie 1938 Austria își pierde independența statală și este anexată (ca „Ostmark”) la Germania nazistă, acțiune denumită (Anschluss). Evenimentul a fost legiferat de Germania fără a ține seama de populația Austriei. Președintele este obligat să demisioneze, iar cancelarul este arestat. Parlamentul austriac este dizolvat, moneda națională Schilling este înlocuită de marca germană. Armata austriacă este încorporată la cea a Germaniei, fiind este utilizată în cadrul celui de-al Doilea Război Mondial, pe frontul de est în campaniile împotriva URSS
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
din Tirolul italian, au condus la o revizuire a acestor granițe în favoarea Austriei. Au loc alegeri legislative în noiembrie și la conducere vine o coaliție formată din Partidul Social-Democrat (SPÖ), Partidul Popular Austriac (ÖVP). Leopold Figl (din partea Partidului ÖVP) devine cancelar, iar Karl Renner (socialist) președinte. Activitatea guvernului Austriei postbelice s-a concentrat în special pe reconstrucția țării, care a avut de suferit din pricina războiului devastator. Totuși, divizarea Austriei, dar și a Vienei, în zone separate între Forțele Aliate împiedică o
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
Austria este condusă de o coaliție formată din populari și social-democrați, actul legislativ fiind realizat prin consens și consultare între grupurile de interese. În 1966, Partidul Popular obține, prin alegeri, majoritatea locurilor din Parlament și formează prima guvernare majoritară postbelică, cancelar fiind Josef Klaus. În 1970, social-democrații formează o guvernare minoritară sub conducerea cancelarului Bruno Kreisky, iar la alegerile generale din 1971, 1975 și 1979 obțin majoritatea parlamentară. O problemă mult disputată a acestor guvernări o constituie instalarea în țară a
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
fiind realizat prin consens și consultare între grupurile de interese. În 1966, Partidul Popular obține, prin alegeri, majoritatea locurilor din Parlament și formează prima guvernare majoritară postbelică, cancelar fiind Josef Klaus. În 1970, social-democrații formează o guvernare minoritară sub conducerea cancelarului Bruno Kreisky, iar la alegerile generale din 1971, 1975 și 1979 obțin majoritatea parlamentară. O problemă mult disputată a acestor guvernări o constituie instalarea în țară a primelor centrale nucleare. În 1983, social-democrații pierd majoritatea iar Kreisky demisionează refuzând să
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
a fost ales președinte. Informațiile conform cărora acesta ar fi servit Germaniei hitleriste în cel de-al Doilea Război Mondial au condus la un boicot diplomatic al Austriei din partea mai multor țări. Din acest motiv, Sinowatz renunță la funcția de cancelar, fiind inlocuit de Franz Vranitzky. În septembrie 1986, când un extremist de dreapta, Jörg Haider, devine noul lider al Partidului Libertății, coaliția dintre acest partid și cel social-democrat se desființează. Totuși, după alegerile generale, Vranitzky rămâne cancelar, aflat în fruntea
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
la funcția de cancelar, fiind inlocuit de Franz Vranitzky. În septembrie 1986, când un extremist de dreapta, Jörg Haider, devine noul lider al Partidului Libertății, coaliția dintre acest partid și cel social-democrat se desființează. Totuși, după alegerile generale, Vranitzky rămâne cancelar, aflat în fruntea unei mari coaliții, la care participă și Partidul Popular, condus de Alois Mock, ce devine vicecancelar. Sinowatz denunță noua coaliție ca fiind o încălcare a principiilor socialiste și demisionează de la conducerea social-democraților. La alegerile generale din 1990
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
devine vicecancelar. Sinowatz denunță noua coaliție ca fiind o încălcare a principiilor socialiste și demisionează de la conducerea social-democraților. La alegerile generale din 1990, socialiștii obtin o victorie netă asupra celorlalte partide, iar Vranitzky începe un nou mandat în funcția de cancelar. În 1992, Thomas Klestil, candidatul Partidului Popular, îl succedează pe Waldheim în funcția de președinte, iar în 1998 este reales în această funcție. Referendumul din iulie 1994 demonstrează clar opțiunea Austriei de a fi membru al Uniunii Europene. La alegerile
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
1995, datorită neînțelegerilor privind administrarea bugetului și a deziluziilor legate de Uniunea Europeană, mai ales cele legate de moneda unică Euro. În decembrie 1995, social-democrații câștiga alegerile generale, iar Vranitzky reînnoiește coaliția cu Partidul Popular. În ianuarie 1997, Viktor Klima devine cancelar. Începând cu martie 1998, guvernul asigură conducerea NATO pentru o perioadă de cinci ani. La alegerile generale de la sfârșitul anului 1999, Partidul Libertății (de extremă dreaptă), condus de Jörg Haider, atrage 27% din voturi, fiind al doilea după Partidul Popular
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
care a obținut 4%. Pentru a-și mări capitalul politic, Partidul Libertății duce o campanie anti-imigrație și anti-islamică. În ianuarie 2007, se formează o altă "mare coaliție", dintre social-democrați și populari, având la conducere pe Alfred Gusenbauer, în funcția de cancelar.
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
XXI-lea, întregul complex se afla într-o stare avansată de degradare, el necesitând efectuarea de noi lucrări de consolidare și restaurare. Din anul 2003 parohul Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul” din Iași este Pr. Prof. Dr. Viorel Sava - iconom stavrofor, cancelar științific (2003-2004), prodecan (2004-2005) și decan (din 2005) al Facultății de Teologie Ortodoxă din Iași. Cu purtarea sa de grijă s-au realizat o serie de lucrări care au constat în instalarea de centuri, înlocuirea acoperișului, decapare interior și exterior
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
împotriva articolului 218 din codul penal german, ce prevedea pedepse penale pentru actul întreruperii sarcinii. La sfârșitul anilor '20, Inge Meysel s-a înscris în organizația de tineret a Partidului Social-Democrat din Germania. În 1972 a sprijinit campania electorală a cancelarului social-democrat Willy Brandt, iar în 1978 a fost una dintre zece personalități feminine "V.I.P." care au dat în judecată celebrul săptămânal vest-german Stern ("Steaua") în cadrul unui așa-zis "proces împotriva sexismului". În 1981 a respins ordinul Crucea pentru merit. A
Inge Meysel () [Corola-website/Science/318145_a_319474]