2,933 matches
-
Dealurilor de Vest (microplaca Panonică) precum și din cel al Depresiunii Transilvane (microplaca Transilvană - desprinsă din microplaca Transilvano-panonică de către riftul Apusenilor de sud și de est), pe lângă procesele de nivelare au fost afectate prin scufundare ulterioară sau faliere odată cu ridicarea geosinclinalelor carpatice Erodarea și nivelarea lanțului hercinic de pe teritoriul României nu a mai lăsat urme care să fie efectiv moștenite în relieful actual decât în Dobrogea de Nord, sub forma unor resturi de pediplenă posthercinică în regiunile Măcin, Babadag și Tulcea, care
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
Piatră Ponorului, Peșteră Coiba Mare, Pietrele Boghii, Poiana Florilor, Platoul Carstic Padiș, Platoul Carstic Lumea Pierdută, Valea Galbenei, Valea Sighiștelului, Vârful Buteasa și Vârful Biserică Moțului. Aria protejată (încadrată în bioregiunea alpina a Munților Apuseni, grupa montană ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor) reprezintă o zonă muntoasă cu forme de relief diversificate: vârfuri (Biserică Moțului), abrupturi stâncoase (Pietrele Galbenei, Pietrele Albe), chei, văii (Valea Sighiștelului, Valea Galbenei), doline (Lumea Pierdută), măguri, lapiezuri, ponoare (Cetățile Ponorului), avene (Avenul cu Vacă), peșteri (Urșilor
Munții Apuseni - Vlădeasa (sit SPA) () [Corola-website/Science/333506_a_334835]
-
Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) și aflați pe lista roșie a IUCN; astfel: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus") și salamandra carpatică ("Triturus montandoni"). Alte specii faunistice (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești) semnalate în sit: vulpe (Vulpes vulpes), jder (Martes martes), jderul de piatră (Martes foina), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), veveriță ("Sciurus carolinensis"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), pârș ("Glis glis"); fâsă
Aninișurile de pe Tărlung () [Corola-website/Science/330019_a_331348]
-
CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Printre speciile faunistice protejate aflate în arealul sitului se află: ursul brun ("Ursus arctos", ivorașul-cu-burta-galbenă (o broască din specia "Bombina variegata") și tritonul carpatic ("Triturus montandoni"), toate aflate pe lista roșie a IUCN, căprioară ("Capreolus capreolus") sau pisică sălbatică cretană ("Felis silvestris cretensis"), precum și un gasteropod ("Alopia plumbea doftanae") endemic pentru România. Flora protejată a sitului are în componență arbori: brad argintiu ("Abies alba
Pădurea Glodeasa () [Corola-website/Science/330465_a_331794]
-
naturale (Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum" și Turbării cu vegetație forestieră) și adăpostește specii importante din fauna și flora lanțului carpatic al Orientalilor. „Comad - Balvanyos” prezintă un areal (pajiști naturale, stepe, pășuni, mlaștini oligotrofe, turbării, păduri de foioase, păduri de conifere și păduri în tranziție) cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la
Ciomad - Balvanyos () [Corola-website/Science/331112_a_332441]
-
lupus"), râs ("Lynx lynx"), liliacul cu urechi late ("Barbastella barbastellus"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliacul cu urechi mari ("Myotis bechsteinii") și liliacul cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"); trei amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus") și salamandra carpatică ("Triturus montandoni"); precum și cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), un ortopter endemic pentru această zonă. Flora rezervației este alcătuită din arbori și arbusti cu specii de: pin silvestru ("Pinus sylvestris"), fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercur robur"), carpen ("Carpinus betulus"), mesteacăn ("Betula pendula
Ciomad - Balvanyos () [Corola-website/Science/331112_a_332441]
-
a Carpaților de Curbură), ce conservă trei tipuri de habitate naturale (Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion") și Fânețe montane) și adăpostește specii importante din fauna și flora lanțului carpatic al Orientalilor. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică
Căldările Zăbalei () [Corola-website/Science/331133_a_332462]
-
arctos"), lup cenușiu ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx"), vidră de râu ("Lutra lutra"), capră neagră ("Capreolus capreolus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), cerb ("Cervus elaphus"), mistreț ("Sus scrofa") și pisică sălbatică ("Felis silvestris"); doi amfibieni: tritonul cu creastă ("Triturus cristatus") și salamandra carpatică ("Triturus montandoni"); precum și croitorul alpin ("Rosalia alpina") și fluturele-tigru, un lepidopter din specia "Callimorpha quadripunctaria". În vecinătatea sitului se află câteva obictive de interes turistic, astfel: Reportaj
Căldările Zăbalei () [Corola-website/Science/331133_a_332462]
-
Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri în amestec, păduri în tranziție, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale, stepe, pășuni, vii și livezi) încadrată în bioregiunea alpina și continentală a nord-vestului Munților Călimani, ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor și include ariile protejate: Cheile Bistriței Ardelene, Rezervatia naturală Comarnic, Stăncile Tătarului, Munții Călimani, Tăul Zânelor, Râpă Verde, Locul fosilifer Râpă Mare, Piatra Corbului, Piatra Cușmei și Valea Repedea. prezintă o arie naturală cu o diversitate floristica și
Cușma (sit SCI) () [Corola-website/Science/331203_a_332532]
-
erminea), veverița ("Sciurus carolinensis"); Reptile și amfibieni: șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), șopârla de câmp ("Lacerta agilis"), gușter ("Lacerta viridis"), șopârla de munte ("Lacerta vivipara"), năpârca ("Natrix natrix"), vipră ("Vipera berus"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creasta ("Triturus cristatus"), salamandra carpatica ("Triturus montandoni"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca-roșie-de-munte ("Rană temporaria"), broasca-roșie-de-pădure ("Rană dalmatina"); Pești: mreana vânata ("Barbus meridionalis"), zglăvoaca ("Cotus gobio"), porcușorul de văd ("Gobio uranoscopus"); Nevertebrate: patru specii de fluturi: "Leptidea morsei", "Hypodryas maturna", "Callimorpha quadripunctaria" (fluturele-tigru), "Lycaena dispar" (fluturașul-purpuriu); precum și
Cușma (sit SCI) () [Corola-website/Science/331203_a_332532]
-
hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri în amestec, păduri în tranziție, pajiști naturale, pășuni, stepe, mlaștini și turbării) încadrată în bioregiunea alpină a Munților Nemira (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțului carpatic al Orientalilor) și include rezervația naturală Nemira. Situl a fost desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar. dispune de 11 tipuri de habitate
Creasta Nemirei () [Corola-website/Science/331228_a_332557]
-
martes"), dihor ("Putorius putorius"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), liliacul mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"); Reptile și amfibieni: șarpele orb ("Anguis fragilis"), șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), șopârlă de munte ("Lacerta vivipara"), vipră ("Vipera berus"), salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"), tritonul de munte ("Triturus alpestris"), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria"); Flora este constituită din specii de arbori, arbusti, ierburi și flori; astfel: tisă ("Taxus baccata"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), larice ("Larix decidua"), fag ("Fagus
Creasta Nemirei () [Corola-website/Science/331228_a_332557]
-
alpinum"), angelică ("Angelica archangelica"), coada șoricelului ("Achillea schurii"), omag (din speciile: "Aconitum moldavicum" și "Aconitum toxicum"), orhidee (din speciile: "Coeloglossum viride, Dactylorhiza incarnata, Dactylorhiza sambucina, Herminium monorchis, Platanthera chlorantha, Pseudorchis albida, Spiranthes spiralis, Traunsteinera globosa"), brebenei ("Corydalis capnoides"), cădelniță ("Campanula carpatica"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), vinețele ("Centaurea melanocalathia"), garoafă sălbatică (cu specii de: "Dianthus serotinus" și "Dianthus spiculifolius"), Mâna Maicii Domnului ("Dactylorhiza maculata"), mlăștiniță (din speciile: "Epipactis atrorubens, Epipactis helleborine, Epipactis palustris"), lalea pestriță ("Fritillaria meleagris"), ineață ("Linum perenne ssp
Creasta Nemirei () [Corola-website/Science/331228_a_332557]
-
Găina - Lucina” dispune de trei tipuri de habitate (Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Turbării active și Turbării cu vegetație forestieră); ce adăpostesc și conservă o gamă faunistică și floristică diversă, caracteristică lanțului carpatic al Orientalilor. Fauna ariei protejate are în componență o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile și amfibieni, dintre care unele protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de
Găina - Lucina (sit SCI) () [Corola-website/Science/331220_a_332549]
-
o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, tufărișuri subalpine, pajiști naturale, pășuni, tinoave, ochiuri de apă, stepe și abrupturi stânoase) încadrată în bioregiunea alpină nord-vestică a Munților Gutâi (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor) și include rezervațiile naturale Creasta Cocoșului și Lacul Morărenilor. „” a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes
Gutâi - Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/331238_a_332567]
-
curvirostra"), sticlete ("Carduelis carduelis"), vânturel ("Falco vespertinus"), aușel ("Regulus regulus"), sturz-de-vâsc ("Turdus viscivorus"), cristel-de-câmp ("Crex crex"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"); Reptile și amfibieni: șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), șopârlă de munte ("Lacerta vivipara"), viperă ("Vipera berus"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), salamandra carpatică ("Triturus montandoni"), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria"), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra") sau tritonul de munte ("Triturus alpestris"). Flora este constituită din arbori și arbusti cu specii de: brad ("Abies alba"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua
Gutâi - Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/331238_a_332567]
-
speciilor de faună și floră sălbatică) și aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: un mamifer din specia ("Canis lupus") lup cenușiu și patru specii de amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), buhaiul-de-baltă-cu-burta-roșie ("Bombina bombina"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus") și salamandra carpatică ("Triturus montandoni"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Drocea () [Corola-website/Science/331260_a_332589]
-
hectare și include rezervația naturală de tip botanic - Piemontul Nyíres de la Borzont. Situl reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate, pășuni, și răriști de molidișuri) încadrată în bioregiunea alpină a sud-estului Munților Călimani (grupare montană ce aprține lanțului carpatic al Orientalilor); ce adăpostește elemente floristice caracteristice zonei depresionare a Giurgeului. Situl dispune de două tipuri de habitate naturale: Pajiști aluviale din "Cnidion dubii" și Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"). La baza desemnării sitului
Borzont (sit SCI) () [Corola-website/Science/331284_a_332613]
-
păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, zone umede cu izvoare permanente, peșteri, goluri carstice, stâncării calcaroase și grohotișuri) încadrată în bioregiunea continentală a Hunedoarei, aflată la poalele Munților Metaliferi (grupă muntoasă aflată în extremitatea sudică a Apusenilor, ce aparțin lanțului carpatic al Occidentalilor). Acesta se află în bazinul hidrografic superior al râului Căian și include și rezervația naturală Calcarele din Dealul Măgura. „Măgurile Băiței” conservă patru habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri din Tilio-Acerion pe
Măgurile Băiței () [Corola-website/Science/331305_a_332634]
-
de 13.373 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, pajiști naturale și stepe) încadrată în bioregiunea alpina a Munților Harghitei (grupa muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțului carpatic al Orientalilor). Aria naturală se află la o altitudine cuprinsă între 1.500 și 1.800 m. și face parte (din punct de vedere geologic) din lanțul vulcanic neogen al munților Călimani - Gurghiu - Harghita, cu un relief constituit în cea
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
urs brun ("Ursus arctos"), lup cenușiu ("Caniș lupus"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioara ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes"), veverița ("Sciurus vulgaris"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"); Reptile și amfibieni: șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), vipră ("Vipera berus"), salamandra carpatica ("Triturus montandoni"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul de munte ("Triturus alpestris"); Pești: mreana vânata ("Barbus peloponnesius"), lipan ("Thymallus thymallus"), boiștean ("Phoxinus phoxinus"), păstrăv de munte ("Salmo trutta fario"). În arealul sitului este semnalată și prezența unui
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
și Pădurea Bogății. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, păduri aluviale, râuri, mlaștini, turbării, pășuni, fânețe, terenuri arabile, culturi) încadrată în bioregiunea alpină centrală a Munților Perșani (subunitate geomorfologică a Subcarpații de Curbură, aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) și cea continentală a extremității sud-estice a Depresiunii colinare a Transilvaniei. Acesta conservă mai multe specii de floră spontană și protejează o gamă diversă de faună sălbatică. Aria protejată asigură culoar ecologic de pasaj (între Carpații Meridionali și
Pădurea Bogății (sit SCI) () [Corola-website/Science/334038_a_335367]
-
reprezintă o zonă naturală (stâncării, grohotișuri, păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, terenuri arabile, vii și livezi) aflată la interferența nord-estică a Câmpiei Române cu Dealul Istrița încadrată în bioregiunea continentală Subcarpaților de Curbură (subdiviziune geomorfologică ce aparține lanțului carpatic al Orientalilor). Aria protejată dispune de două clase de habitate naturale ("Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice" și "Stepe ponto-sarmatice") ce favorizează condiții de hrană și viețuire mai multor specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și nevertebrate; și adăpostește o mare diversitate
Dealul Istrița (sit SCI) () [Corola-website/Science/334073_a_335402]
-
naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri de amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști și fânețe montane, turbării și mlaștini) încadrată în bioregiunea alpină din versantul sudic al Munților Nemira (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvaneni, aparținând de lanțul carpatic al Orientalilor). Situl cuprinde bazinul hidrografic al pârâului "Apa Lină". În arealul sitului au fost identificate 9 tipuri de habitate naturale (prioritare) de interes comunitar ("Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană"; "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)"; "Păduri aluviale
Tinovul Apa Lină - Honcsok () [Corola-website/Science/335102_a_336431]
-
Porcușorul carpatic ("Gobio carpathicus") este un pește dulcicol bentopelagic, cu o lungime de 6-12 cm, din familia ciprinidelor. Are corpul fusiform, acoperit cu solzi mijlocii. Gâtul și pieptul lipsite de solzi până la marginea posterioară a bazei înotătoarelor pectorale. Pedunculul caudal înalt. Capul
Porcușor carpatic () [Corola-website/Science/331563_a_332892]