3,053 matches
-
în mod necesar de rațiune. Modelele pot fi rezumate după cum urmează (vezi tabelul 5.1). Tabelul 5.1 Modelele de analiză a politicii externe (Allison/Steinbruner) rațional non-rațional impersonal modelul I: actorul rațional (cauzalitatea strategică externă) modelul II: procesul organizațional (cauzalitatea birocratică) personal modelul III: politica guvernamentală (cauzalitatea strategică internă) modelul IV: procesul cognitiv (cauzalitatea psihologică) PARADIGMA ANALITICĂ: MODELUL ACTORULUI RAȚIONAL Asumpții În cadrul paradigmei analitice, comportamentul național este tratat ca o alegere rațională în vederea unor scopuri date și în circumstanțe determinate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fi rezumate după cum urmează (vezi tabelul 5.1). Tabelul 5.1 Modelele de analiză a politicii externe (Allison/Steinbruner) rațional non-rațional impersonal modelul I: actorul rațional (cauzalitatea strategică externă) modelul II: procesul organizațional (cauzalitatea birocratică) personal modelul III: politica guvernamentală (cauzalitatea strategică internă) modelul IV: procesul cognitiv (cauzalitatea psihologică) PARADIGMA ANALITICĂ: MODELUL ACTORULUI RAȚIONAL Asumpții În cadrul paradigmei analitice, comportamentul național este tratat ca o alegere rațională în vederea unor scopuri date și în circumstanțe determinate. După o analiză a raportului costuri-beneficii, alegerea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
1). Tabelul 5.1 Modelele de analiză a politicii externe (Allison/Steinbruner) rațional non-rațional impersonal modelul I: actorul rațional (cauzalitatea strategică externă) modelul II: procesul organizațional (cauzalitatea birocratică) personal modelul III: politica guvernamentală (cauzalitatea strategică internă) modelul IV: procesul cognitiv (cauzalitatea psihologică) PARADIGMA ANALITICĂ: MODELUL ACTORULUI RAȚIONAL Asumpții În cadrul paradigmei analitice, comportamentul național este tratat ca o alegere rațională în vederea unor scopuri date și în circumstanțe determinate. După o analiză a raportului costuri-beneficii, alegerea optimă constă în găsirea acelei soluții care
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
legat de un model individualist, a provocat o dispută majoră (Ashley 1986 [1984]; Wendt 1987, 1991, 1992b; Hollis și Smith 1990, 1991, 1992). Hollis și Smith au dreptate că teoria economică neoclasică permite, și chiar are nevoie, de o dublă cauzalitate: la nivel individual și la nivelul pieței. Ashley și Wendt, la rîndul lor, susțin, pe bună dreptate, că explicația structuralistă presupune existența și constanța preferințelor actorilor. Într-adevăr, constrîngerile pieței (anarhiei) pot fi înțelese numai dacă presupunem în prealabil acel
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
bun din punct de vedere teoretic și menținut constant, pentru a explica comportamentul individual. Cu alte cuvinte, alegerile utilitariste și analiza waltziană a pieței sînt pur și simplu două aspecte ale aceleiași abordări. Dacă structuralismul este definit la nivel de cauzalitate, atunci partea sistemică a teoriei neoclasice ar putea fi numită structuralistă, deși structura mai degrabă li-mitează acțiunile posibile decît cauzează în mod direct comportamentul. Totuși, dinamica acestei structuri este rezultatul neintenționat al acțiunilor individuale, și nu al regulilor sistemice. Pînă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
așteaptă o anumită similaritate a comportamentului din partea statelor situate într-o poziție asemănătoare" (Waltz 1979: 122). Structura internațională este cauza nu doar a unuia, ci a două efecte diferite. De aici încolo, teoria lui Waltz pune în discuție o dublă cauzalitate. În primul rînd, se consideră că structura internațională operează ca o cauză (Waltz 1979: 89). Date fiind caracterul ei anarhic și distribuția particulară a puterii la nivelul ei, este de așteptat ca statele care au o putere comparabilă și se
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
al doilea rînd, comportamentul unui stat este o variabilă care intervine în explicarea inevitabilei formări a balanțelor de putere, ca rezultat al acțiunii lor. Altfel spus: dată fiind distribuția puterii la momentul t1, statele reacționează într-un anumit mod (prima cauzalitate), care va tinde să echilibreze distribuția puterii la momentul t2 (a doua cauzalitate). Aplicînd propria metodologie a lui Waltz, această schemă explicativă prezintă două principale dificultăți, legate una de alta. În primul rînd, pusă fiind în fața criticilor, ea oscilează cu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
inevitabilei formări a balanțelor de putere, ca rezultat al acțiunii lor. Altfel spus: dată fiind distribuția puterii la momentul t1, statele reacționează într-un anumit mod (prima cauzalitate), care va tinde să echilibreze distribuția puterii la momentul t2 (a doua cauzalitate). Aplicînd propria metodologie a lui Waltz, această schemă explicativă prezintă două principale dificultăți, legate una de alta. În primul rînd, pusă fiind în fața criticilor, ea oscilează cu prea mare ușurință între cele două posibile variabile dependente, anume forma acțiunii statului
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și că toată lumea știe că ele trebuie îmbinate. Chiar dacă declarăm că ambele niveluri sînt reciproc constitutive, adică adoptăm soluția cea mai evidentă, aceasta nu ne este de nici un folos în explicarea reală a evenimentelor particulare, unde trebuie să dăm prioritate cauzalității sau determinismului. Puțin altfel spus, ceea ce contează este originea părții dinamice a teoriei: efectele acțiunii individuale, fie ele intenționate sau nu, sau legile aflate într-o evoluție lentă, ale structurii autoreproductive. Se poate reformula, dar nu se poate rezolva problema
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
noțiuni tradiționaliste ce păstrează principiul continuității. Astfel, evenimentul este opus creației, seria unității, regularitatea originalității și condiția de posibilitate semnificației: "noțiunile fundamentale care se impun acum nu mai sunt acelea de conștiință și continuitate (și corelativele lor: problemele libertății și cauzalității) și nici acelea de semn sau structură. Ci sunt evenimentul și seria împreună cu jocul noțiunilor de care sunt legate: regularitate, hazard, discontinuitate, dependență, transformare" (p. 46). 17 A se vedea, în special, "Postmodernismul și câteva paradoxuri ale periodizării", în trad
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de risc ce reprezintă consecința unei afecțiuni constituite. Pentru a fi considerat “factor de risc” condiția respectivă trebuie să genereze apariția afecțiunii pe care o determină, iar absența condiției respective să prevină apariția afecțiunii (aceasta implică o relație puternică de cauzalitate). Acete precizări sunt importante pentru a nu cădea în eroarea logică “post hoc, ergo propter hoc” (lat. “după aceasta, deci din cauza aceasta"). Factorii de risc pot fi cuantificați în diverse moduri (diagrama SCORE, scorul de evaluare a riscului global AHA
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
Factorii de risc cardio-vascular au fost definiți ca elemente asociate statistic semnificativ cu posibilitatea apariției afecțiunii cardio-vasculare într-o perioadă de timp definită (uzual 5 sau 10 ani), acest concept modern fiind perceput ca o combinație a unei relații de cauzalitate (cauză efect) cu o relație de tip probabilitatepredicție 30. Criteriile de definire a factorilor de risc drept agenți cauzali au fost: temporalitatea, consistența, plauzibilitatea biologică și reversibilitatea 42. Acest risc a fost estimat în diverse studii epidemiologice. Încă din 1985
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
decorul știut (trăsura cu pricina) trezește la viață amintirile "uitate". Deși e posibil ca mai curând zgomotul trăsurii să fi atras atenția călătorului, iată că Lovinescu răstălmăcește tot în cheie raționalistă procedeul memoriei involuntare, de vreme ce sugerează existența unui raport de cauzalitate între aspectul degradat al anacronicei trăsuri și reîntoarcerea în trecut. Dar, o dată declanșat mecanismul rememorării, atunci când niciun fel de factor exterior nu mai tulbură privirea interioară, amintirile "o iau razna", după cum observă naratorul, adică se aglutinează aleatoriu, ca de la sine
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rămâne la fel de sensibil ca un "copil", dezarmat în fața vieții și mult prea vulnerabil în afacerile de sentiment. Și Bizu nu-i o excepție: în literatura lui Lovinescu, toți copiii timizi și îndrăgostiții nefericiți simt nevoia să plângă. Invocând însă legea cauzalității inverse, care explică reacțiile psihice drept efect al unor manifestări de natură fiziologică 39 (teoria James-Lange), s-ar zice că Bizu nu plânge "din cauza" neîmplinirilor sentimentale sau a sensibilității ultragiate. Plânsul nu exteriorizează tensiunea psihică, fiind mai mult o "cauză
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
are rolul de a anula "opoziția suflet/ trup", un exeget subtil precum Caius Dobrescu considera poetica eminesciană o poetică a memoriei par excellence, deoarece "prin puterea ei de a crea, prin repetiții continue, un câmp al disipării, al indeterminării, opus cauzalității și fatalității", memoria "este învestită în același timp cu aceeași funcție ca și poveștile Șeherezadei, aceea de a amâna și, în cele din urmă, de a suspenda moartea"145. Nimic mai adevărat. În primul roman din ciclul eminescian există o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
poezie, dar aproape niciodată... proză! Într-adevăr, Lovinescu a nutrit, ca romancier, ambiții de reformator și, la fel ca în opera de doctrină 232, a sfârșit prin a aplica (inițial involuntar, mai apoi conștient) și în literatura de ficțiune legea cauzalității inverse, potrivit căreia cuvântul ("forma") nu mai are menirea de a exprima trăirea interioară, "fondul" psihic, cu "conținuturile" specifice. Dimpotrivă: în loc să fie un mijloc de comunicare și de exteriorizare a vieții afective, cuvântul determină uneori niște stări sufletești și o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
asupra mecanismului de instaurare a realității presupune "sacrificarea unei cantități deloc neglijabile de informație epică"237 prin urmare, doar cu prețul sacrificiului, implicând așadar o lectură "cu goluri", romanul criticului își dezvăluie structura sa coerentă, desenul din covor. Absolutizarea principiului cauzalității inverse reclamă, în consecință, o lectură complice, care ignoră voit imaginea textului ca întreg. De altfel, când sublinia rolul imitației ca element-cheie al modernizării culturii și civilizației noastre, delimitându-se de de teoria maioresciană a formelor fără fond, Lovinescu descria
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
s-ar fi terminat cu o căsătorie [...] fără intervenția unui prieten cugetător, convins că poeziei nu-i trebuie decât izvoare de durere" (Nicolae Iorga, "Istoria literaturii românești contemporane. Crearea formei", în op. cit., p. 255). 138 La fel explica Lovinescu "legea" cauzalității inverse vezi E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, ed. cit., p. 272. Pentru înțelegerea implicațiilor corporalității în procesul creator, vezi Richard Shusterman, Conscience du corps. Pour une soma-esthétique, tr. Nicolas Viellescazes, Éditions de l'éclat, 2007. 139 Într-o cronică la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Explicații pentru un eșec", în op. cit., pp. 13-59. 231 E. Lovinescu, " Expresia creatoare de realități", în Vremea, an IV, nr. 186, 10 mai 1931. Vezi și Memorii. Aqua forte, ed. cit., pp. 267-273. Pornind de la aceeași observație, Ioan Holban consideră cauzalitatea inversă drept "o componentă a registrului tehnic al romanelor" (op. cit., p. 25). 232 Lovinescu identifică drept cauză a procesului de modernizare și de constituire a identității etnice românești împrumutul mimetic al formelor "din afară" care, coborând până la "fondul" sufletului colectiv
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
spirituală, moment crucial al istoriei conștiinței românești și care se confundă cu prima sa fază de modernizare, descoperirea Europei de către Luminile românești pune o problemă esențială de istorie culturală și comparată și a ideilor. produs al unor influențe, al unor cauzalități istorice? Fără îndoială. Realitatea este însă mai complexă și mai profundă și ea trebuie semnalată și istoricilor și comparatiștilor străini care încă ignoră (din lipsa unei documentări adecvate) destinul ideii europene în această parte a continentului: pătrunderea Luminilor europene nu
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de mișcări efectuate cu membrele superioare, inferioare sau cu tot corpul, mersul, alergarea și toate celelalte deprinderi motrice. Conceptul de activitate desemnează o formațiune organizată relativ autonomă, indecompozabilă, a vieții social-umane. De asemenea, aceasta deschide posibilitatea unei determinări obiective, depășind cauzalitatea subiectivă prin scop, proprie acțiunii. Punctul de plecare al oricărei activități îl constituie o necesitate care implică organizarea în vederea realizării sale (necesitatea de a se hrăni determină producerea alimentelor, necesitatea de reglementare a relațiilor umane creează activități de reglementare morale
APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
asemenea, romanticii se disting de iluminiști prin mefiența pe care o afișează față de raționalitate și tendința ultimilor de a explica lumea în termeni cauzali; acesteia ei îi opun o "viziune organică asupra universului" în care spiritualitatea completează și primează în raport cu cauzalitatea, iar "între subiect și obiect se constituie" astfel "o unitate organică" (Râmbu: 2001, 38). Putem distinge acest organicism în concepțiile lui Bălcescu asupra națiunii, recuperate mai târziu cu fidelitate de către Ceaușescu, dar încastrate, de data aceasta, pe un soclu leninist
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
conținutul actului; Evaluarea riscului - identificarea râului potențial, evaluând probabilitatea că râul să se producă și consecințele râului să fie reale; Factor de risc - o variabilă asociată creșterii riscului. Factorii de risc sunt corelaționali și nu cauzali, deoarece corelaționalitatea nu implică cauzalitatea. Factorii de risc sunt evaluați prin compararea riscului celor expuși la factorul potențial de risc cu cei neexpuși riscului; Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) - Fondul Structural care sprijină regiunile mai puțin dezvoltate, prin finanțarea de investiții în sectorul productiv
EUR-Lex () [Corola-website/Law/202832_a_204161]
-
reglementată; ... b) evidența contabilă separată pentru activitățile nereglementate. Articolul 12 (1) Operatorul de transport și de sistem alocă costurile comune între serviciul de transport reglementat și celelalte servicii reglementate/nereglementate, folosind o metodologie de alocare a costurilor care respectă principiile cauzalității economice. ... (2) Costurile alocate conform alin. (1) se utilizează pentru calculul veniturilor propuse de OTS pentru serviciul de transport. ... Articolul 13 (1) Operatorul de transport și de sistem furnizează o explicitare detaliată privind: ... a) modul de alocare a costurilor; ... b
EUR-Lex () [Corola-website/Law/193904_a_195233]
-
lui Caragiale un univers cu semne vizuale proprii. Spectacolul cu Năpasta atingea, așa cum au considerat la acea vreme mulți comentatori, prin forță și autenticitate, tăriile tragediei antice. Opera exprima structura fundamentală a lumii, din punct de vedere timp, spațiu, ierarhie, cauzalitate; oamenii sunt supuși condiției pătimitoare între cer și pământ, între dragoste, moarte, ispășire. Avem în ficțiunea lui Caragiale raiul visat de Ion Nebunul, unde sălășluiește "Maica Domnului "care ne desparte de rele", iadul ocnei, bălțile negre unde stăpânește dracul, lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]