5,569 matches
-
diagnosticul diferențial cu o contuzie pulmonară. Unele ajung la tratament chirurgical, fie datorită infectării și abcedării, fie confuziei de diagnostic cu o tumoră pulmonară. În aceste situații se efectuează rezecții pulmonare, fie reglate, fie atipice. Pneumatocelul posttraumatic Se dezvoltă în cavitatea unui hematom excavat. Poate apare și prin barotraumă. Se poate infecta, rezultând un abces pulmonar, sau se poate sparge în cavitatea pleurală, rezultând un pneumotorax. În ambele situații, intervenția chirurgicală se impune. Supurația parenhimatoasă Realizează aspectele de abces pulmonar cronic
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
o tumoră pulmonară. În aceste situații se efectuează rezecții pulmonare, fie reglate, fie atipice. Pneumatocelul posttraumatic Se dezvoltă în cavitatea unui hematom excavat. Poate apare și prin barotraumă. Se poate infecta, rezultând un abces pulmonar, sau se poate sparge în cavitatea pleurală, rezultând un pneumotorax. În ambele situații, intervenția chirurgicală se impune. Supurația parenhimatoasă Realizează aspectele de abces pulmonar cronic, sau pioscleroză pulmonară. În final se ajunge la aspectul de plamân distrus supurativ. Necesită rezolvare chirurgicală prin rezecții reglate (lobectomie sau
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
prin rezecții reglate (lobectomie sau pneumonectomie). Corpii străini intraparenchimatoși Corpii străini intratoracici sunt foarte rari în traumatismele pe timp de pace, dar sunt diagnosticați frecvent în cadrul traumatismelor de război. Cel mai des sunt observați în plămani, mai rar în mediastin, cavitatea pleurală și peretele toracic. Corpii străini sunt reprezentați de schije, gloanțe, alice, fragment de cateter venos central migrat, sau broșă Kirschner utilizată în osteosinteza claviculară (Vennisac, 2000) [19]. Au reputația de a migra endotoracic, de aceea se impune înlăturarera lor
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
reputația de a migra endotoracic, de aceea se impune înlăturarera lor chirurgicală. Dacă corpul este radioopac, poate fi observat bine la examenul radiologic standard (fig. 3.45) sau examenul CT. Chirurgia toracoscopică este deosebit de utilă pentru înlăturarea corpilor străini din cavitatea pleurală, dar pentru cei intraparenchimatoși, toracotomia se impune. SECHELELE TRAHEOBRONȘICE Traheomalacia posttraumatică Se produce prin distrucția unor cartilaje traheale. Cicatrizarea unei necroze a peretelui traheal produse de sonda de intubație oro-traheală, menținută mult timp în poziție, este o cauză frecventă
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
2002) [3]. Pseudoanevrismul aortic se mai numește fals anevrism, deoarece se rup intima și media, iar adventicea este intactă, punga fiind formată din țesut conjunctiv. Poate crește rapid sau lent. Semnul de alarmă este reprezentat de transudarea de sânge în cavitatea pleurală. Rezolvarea chirurgicală constă în anastomoza T-T sau mai frecvent interpoziție de proteză de Dacron. Sindromul de furt subclavicular se consti¬tuie atunci când obstrucția porțiunii proximale a arterei subclavii duce la derivarea fluxului sanguin prin artera carotidă, poligonul Willis
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
corespunzătoare [40]. Din punct de vedere tehnic, au fost descrise diverse modalități de efectuare a montajului pancreatico-jejunal, cele mai uzitate fiind: telescoparea pancreatico-jejunală (tehnica „dunking”) și tehnica duct la mucoasă [40]. În cazul anastomozei pancreatico-gastrice, bontul pancreatic este introdus în cavitatea gastrică printr-o breșă de gastrotomie la nivelul peretelui posterior, fixarea efectuându-se cu fire monofilament 4-0 lent resorbabile (PDS). Anastomoza hepatico-jejunală se va realiza pe ansa enterală ascensionată transmezocolic, în maniera termino-laterală, cu fire monofilament 5-0. În funcție de tipul de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Claudiu Turculeţ, Mihai Matei () [Corola-publishinghouse/Science/92164_a_92659]
-
stenozează calea biliară principală (CBP), diferențierea clinică și imagistică față de colangiocarcinoamele extrahepatice este dificilă (fig. 223). Examenul RM evidențiază invazia seroasei și extensia extraparietală, iar aceste modificări sunt esențiale deoarece în aceste stadii tumora se poate extinde și la nivelul cavității peritoneale [16]. Un protocol complet de evaluare a abdomenului superior prin rezonanță magnetică (incluzând angiografia RM și CPRM) permite detectarea invaziei căilor biliare și a invaziei vasculare, cu o sensibilitate de aproape 100% [6]. EVALUAREA ADENOPATIILOR (N) Ganglionii hilului hepatic
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez, Pompilia Radu () [Corola-publishinghouse/Science/92175_a_92670]
-
o deosebită precădere teoretică și practică a domniei sale în precizarea diagnosticului diferențial, în funcție de simptomele nasalității. Determinarea direcției de scurgere a undei de aer în funcție de mobilitatea sau hipochinezia vălului palatin sub aspect anatomic, cât și dirijarea insuficientă a undei respiratorii în cavitatea bucală, sunt repere pe care Margareta Tomescu le explica studenților și practicienilor începători în determinarea gradului de insuficiență a sfincterului faringonazal. Am asistat-o în cabinet, prezentând cazuri, concluzionând definiții și clasificări ale malformațiilor congenitale labio-maxilo-palatine. Metodica corectării rhinolaliilor în funcție de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
96). Afecțiunea impietează asupra coordonării sinergice a mișcărilor elementelor de articulare prin scăderea presiunii intra-orale, cu efecte negative asupra realizării acustico-motrice a limbajului sonor. Simptomatologia se situează la nivelul efectorilor periferici prin afectarea suflului și a modelării lui în cavitățile supraglotice faringobuco-nasale, sonorizarea cuvintelor emise având o importantă încărcătură de elemente cu valoare aleatorie în comunicare. Tulburările rhinolalice se înscriu astfel din punct de vedere fenomenologic în bucla comunicării, pe mișcările fono-articulatorii implicate în mecanismele de emitere, determinând scăderea gradului
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
p.850). Această intonație aparte a vocii care se formează din cauza unei sonorități anormale este denumită de Hvattev „fonfăire”, tulburare ce provine din cauza direcției nejuste a curentului de aer pe calea orală, fie în urma unor „defecte mecanice ale rinofaringelui, ale cavității nasale, ale cerului gurii moale și tare, fie ale tulburărilor funcției cerului gurii moale” (88; p.123). El deosebește fonfăitul deschis (rhinolalia apperta) de cel închis (rhinolalia clausa), ambele putând fi determinate de cauze organice sau funcționale. F. Rau și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Luchsinger și Arnold, 1959, folosesc termenul de „nasonanță” care „poate fi produsă și din lipsa de coordonare dintre mișcările limbii și ale vălului” (85; p.337). Nefuncționalitatea sau insuficiența velară lasă ca o parte din aerul respirator să treacă prin cavitățile nasale, adăugând timbrului un sunet nasal. Alți autori includ rhinolalia în categoria dislaliilor, definind-o ca atare „datorită unei reale comunicări între cavitatea orală și cea nasală”. Astfel Herman Gutzman a introdus rhinolalia în opera principală „Defectarea vorbirii în cazul
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
85; p.337). Nefuncționalitatea sau insuficiența velară lasă ca o parte din aerul respirator să treacă prin cavitățile nasale, adăugând timbrului un sunet nasal. Alți autori includ rhinolalia în categoria dislaliilor, definind-o ca atare „datorită unei reale comunicări între cavitatea orală și cea nasală”. Astfel Herman Gutzman a introdus rhinolalia în opera principală „Defectarea vorbirii în cazul despicăturii cerului gurii” și a încadrat-o în grupa denumită de el „o fonfăire mecanică” („Die mechanischen dislalien”) în care apar dislalia laringeală
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
nasonanța ca o tulburare a timbrului de-a lungul procesului de vorbire, având loc consecutiv tulburarea tuturor sunetelor produse de organele fonatorii prin intervenția sgomotelor ce se ivesc în nasofaringe sau prin rezonanța mărită a spațiilor supraglotice, „deoarece nasul și cavitatea orală nu pot fi separate în timpul vorbirii” (4; p.614). De asemenea, și cercetările recente ale lui Clement Launnay și Borel Maisonny, descriu Rhinolalia ca un fenomen ce „alterează timbrul vocii și se datorește unei comunicări constante, chiar minimă, între
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
orală nu pot fi separate în timpul vorbirii” (4; p.614). De asemenea, și cercetările recente ale lui Clement Launnay și Borel Maisonny, descriu Rhinolalia ca un fenomen ce „alterează timbrul vocii și se datorește unei comunicări constante, chiar minimă, între cavitatea nasală și cea orală” (99; p.322). Ei denumesc accesul de nasalitate care schimbă componentele timbrului adăugând vorbirii elemente parasitare, necomunicative - nasonare, în timp ce deperdiția aerului pe căile nasale, dezagreabilă pentru interlocutor, este denumită „nasalizare”. Diversitatea tulburărilor de articulație este notată
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
prealabil stabilită prin învățarea limbii parcurg diferiți nervi motorii: nervii frenici, nervii toracici, nervii recurențiali, nervii faringieni (IX, X, XI), nervii marelui hipoglos (XII), nervii faciali (VII), pentru a ajunge la efectorii periferici ai suflului pulmonar, și vibrațiilor faringiene, ai cavităților de rezonanță supraglotice buco-faringiale, nazale și faciale. Aceste diferite organe intervin; funcționarea lor este simultană, controlată intern printr-un influx sensibil chinestezic care readuce centrilor prin audiția directă rezultatul obținut. Cuvintele sunt astfel emise. Ele sunt formate dintr-o suită
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
transmise la nervul cohlear prin urechea medie (152; p.447). La acest nivel, organul lui Corti traduce în influx nervos diferitele caracteristici ale mesajului (schema 1). plan psihointelectual realizarea limbajului cortex motor căi motrice efectori periferici suflu pulmonar vibrații laringiene cavități supraglotice înțelegerea limbajului senzații auditive cortex auditiv căi auditive ureche autocontrol auditiv cuvânt emis modelul anturajului Influxurile nervoase încărcate cu informații se integrează în sistemul nervos și parcurg căile auditive până la cortex. Conștientizarea sunetului se produce. Această senzație evocă o
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
faptul că vorbirea e percepută și prin referiri la propriile mișcări articulatorii ale receptorului. Realizarea vorbirii - reprezintă un fenomen complex psiho-fizico-fiziologic cu o funcție semnificativ semantică și comunicativ socială la a cărei producere contribuie aparatul respirator, pulmonii, traheea, laringele și cavitățile supraglotice, care sunt toate într-o corelație sinergică. 1.3.2. Cele 3 sisteme distincte după N. J. Jinkin (93; 1958): energetic, generator și rezonator cu cavitățile modulatoare și nemodulatoare contribuie printr-o coordonare sinergică a musculaturii, la realizarea aspectului
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
comunicativ socială la a cărei producere contribuie aparatul respirator, pulmonii, traheea, laringele și cavitățile supraglotice, care sunt toate într-o corelație sinergică. 1.3.2. Cele 3 sisteme distincte după N. J. Jinkin (93; 1958): energetic, generator și rezonator cu cavitățile modulatoare și nemodulatoare contribuie printr-o coordonare sinergică a musculaturii, la realizarea aspectului exterior al limbajului. Aceste sisteme importante în emisia vocală stau într-un raport de interdependență, funcția fiecărui sistem ținând seama că emisia sunetului urmează o direcție verticală
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
aspectului exterior al limbajului. Aceste sisteme importante în emisia vocală stau într-un raport de interdependență, funcția fiecărui sistem ținând seama că emisia sunetului urmează o direcție verticală de jos în sus: 1/- respirația 2/- elementul vibrator, corzile vocale 3/cavități supraglotice de rezonanță Astfel sunetele se produc la nivelul laringelui prin trecerea ritmică, frecventă, cu o viteză și sub o anumită presiune a aerului emis în timpul respirației prin orificiul glotic, care se deschide sub formă de fantă. Ele sunt modelate
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de rezonanță Astfel sunetele se produc la nivelul laringelui prin trecerea ritmică, frecventă, cu o viteză și sub o anumită presiune a aerului emis în timpul respirației prin orificiul glotic, care se deschide sub formă de fantă. Ele sunt modelate în cavitățile supraglotice sub controlul continuu și intim al scoarței cerebrale (86; p.56-57). În procesul fonației un rol important îl are respirația, care furnizează aerul necesar producerii sunetelor la nivelul glotei. Cele două faze ale respirației - inspirația și expirația - se înlănțuie
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
509) datorită mușchilor aritenoidieni care permit aerului respirator subglotic să treacă prin glotă și prin deschiderile ritmice ale acesteia să se producă sunetul. Laringele intervine în această scurgere hidrodinamică intermitentă, constituind un robinet cu deschideri ritmate, care debitează presiunea în cavitățile supraglotice. Intermitențele laringiene au în fonație o frecvență de 65 până la 1200 Hz (86; p.510). Privind modul de producere al sunetului la nivelul laringelui , lucrurile nu sunt bine precizate. Există o serie de teorii: neurocronaxică, muco-ondulatorie, și mioelastică, cu
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
înălțimea vocii sau frecvența sunetului fundamental este necesar egală cu frecvența salvelor recurențiale care cad pe mușchiul tiroaritenoidian intern, cum au arătat de fapt și experiențele lui André Moulonguet în 1953” (86; p.80). Sunetul laringian își continuă drumul prin cavitățile supraglotice unde se petrec o serie de fenomene fizice și fiziologice prin care se îmbogățesc cu anumite particularități fonetice și lingvistice „variațiile periodice de presiune ale aerului în cavitățile supraglotice cu participarea mecanismului linguo-palatal, constituind procesul acustic denumit voce” (60
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în 1953” (86; p.80). Sunetul laringian își continuă drumul prin cavitățile supraglotice unde se petrec o serie de fenomene fizice și fiziologice prin care se îmbogățesc cu anumite particularități fonetice și lingvistice „variațiile periodice de presiune ale aerului în cavitățile supraglotice cu participarea mecanismului linguo-palatal, constituind procesul acustic denumit voce” (60 a; p.26). 1.3.3. În sistemul de rezonatori are loc astfel o acțiune de filtrare și de absorbție în același timp a anumitor frecvențe din spectrul acustic
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
altele sunt diminuate, proces prin care se adaugă calități specifice, individuale” (86; p.509), „rezonatorul faringian determină intensitatea sunetului, rezonatorul bucal și nasal formează timbrul vocal cu tonalități și modulații diferite” (106; p.635). Arnold și Luchsinger înțeleg prin rezonatori „cavitățile supraglotice cu pereții lor, cavitatea orală cu obrajii, limba, bolta și vălul palatin, laringo-faringele, oro-faringele, naso-faringele și cavitatea nasală” (106; p.643). Faptul că pereții acestor rezonatori sunt moi și își pot varia forma și volumul lor prin contracțiile musculare
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
care se adaugă calități specifice, individuale” (86; p.509), „rezonatorul faringian determină intensitatea sunetului, rezonatorul bucal și nasal formează timbrul vocal cu tonalități și modulații diferite” (106; p.635). Arnold și Luchsinger înțeleg prin rezonatori „cavitățile supraglotice cu pereții lor, cavitatea orală cu obrajii, limba, bolta și vălul palatin, laringo-faringele, oro-faringele, naso-faringele și cavitatea nasală” (106; p.643). Faptul că pereții acestor rezonatori sunt moi și își pot varia forma și volumul lor prin contracțiile musculare, permit existența unui vast câmp
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]