2,977 matches
-
strada Izvor nr. 137. În perioada 1975-1987, director al muzeului a fost istoricul militar general-maior Constantin Antip. În timpul directoratului său, în 1985, instituția s-a mutat în actualul sediu din strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127. Clădirea a fost în trecut cazarma Regimentului de infanterie IV Ilfov nr. 21 și, ulterior, sediul Comandamentului trupelor de grăniceri. Din 1990 instituția a revenit la titulatura de "". În sălile sale, muzeul găzduiește o "Expoziție de Istorie Străveche", Colecția de arme albe și de arme de
Muzeul Militar Național () [Corola-website/Science/320213_a_321542]
-
atac al triburilor băștinașe și nu unei armate echipate cu artilerie. Complexul ocupa o suprafață de , având un perimetru de apărat de . O piațetă interioară se învecina spre est cu capela și spre sud cu o clădire fără etaje denumită Cazărmile Joase. O palisadă de lemn se întindea între cele două clădiri. Cazărmile Lungi, clădire cu etaj, se aflau la nord de capelă. În colțul nordic al peretelui de est se afla un țarc de vaci și unul de cai. Zidurile
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
ocupa o suprafață de , având un perimetru de apărat de . O piațetă interioară se învecina spre est cu capela și spre sud cu o clădire fără etaje denumită Cazărmile Joase. O palisadă de lemn se întindea între cele două clădiri. Cazărmile Lungi, clădire cu etaj, se aflau la nord de capelă. În colțul nordic al peretelui de est se afla un țarc de vaci și unul de cai. Zidurile ce înconjurau complexul aveau o grosime de cel puțin și o înălțime
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
zidurile și au ucis tunarii, capturând tunul cu proiectile de de 8 kg. Oamenii lui Romero au ocupat zidul estic al complexului și intrau și ei prin țarcul de vite. Așa cum se plănuise de la început, texanii s-au retras spre cazărmi și spre capelă. În ziduri se făcuseră găuri pentru a le permite texanilor să tragă. Nereușind să ajungă la cazărmii, texanii de lângă zidul de vest s-au îndreptat spre râul San Antonio. Când a atacat cavaleria, texanii s-au adăpostit
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
al complexului și intrau și ei prin țarcul de vite. Așa cum se plănuise de la început, texanii s-au retras spre cazărmi și spre capelă. În ziduri se făcuseră găuri pentru a le permite texanilor să tragă. Nereușind să ajungă la cazărmii, texanii de lângă zidul de vest s-au îndreptat spre râul San Antonio. Când a atacat cavaleria, texanii s-au adăpostit într-un șanț și au început să tragă de acolo. Sesma a fost obligat să trimită întăriri, iar texanii au
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
ce flutura pe acoperișul unei clădiri. Patru mexicani au fost uciși înainte de a înălța drapelul Mexicului în acel loc. Timp de o oră, armata mexicană a muncit să asigure controlul total al misiunii Alamo. Mulți dintre apărători se ascunseseră în cazărmile fortificate. În confuzia creată, texanii neglijaseră să-și neutralizeze tunul înainte de a se retrage. Soldații mexicani l-au capturat și l-au întors înspre cazarmă. După ce doborau câte o ușă, soldații mexicani trăgeau o salvă de muschete în întuneric, după
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
a muncit să asigure controlul total al misiunii Alamo. Mulți dintre apărători se ascunseseră în cazărmile fortificate. În confuzia creată, texanii neglijaseră să-și neutralizeze tunul înainte de a se retrage. Soldații mexicani l-au capturat și l-au întors înspre cazarmă. După ce doborau câte o ușă, soldații mexicani trăgeau o salvă de muschete în întuneric, după care atacau în luptă corp la corp. Prea bolnav să mai intre în luptă, Bowie a murit, probabil, în patul său. Martorii oculari ai bătăliei
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
acuzați. Unii dintre comunarzi au fost împușcați în locul denumit astăzi „zidul comunarzilor” din cimitirul Père Lachaise în timp ce alte mii de oameni au fost judecați de curți marțiale, mulți fiind împușcați. Printre locurile unor masacre celebre se numără Grădinile Luxembourg și cazarma Lobau, din spatele Hôtel de Ville. Aproape 40.000 de oameni au fost duși cu forța la Versailles pentru judecată. Multe zile, coloane nesfârșite de bărbați, femei și copii au fost mânate la închisorile temporare de la Versailles. Ulterior, 12.500 de
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
în salve de artilerie. Căpitanul Alexis Pestchouroff a spus: „Domnule general Rousseau, prin autoritatea Majestății Sale, Împăratul Rusiei, transfer Statelor Unite teritoriul Alaska.” Generalul Lovell Rousseau a acceptat teritoriul. Mai multe forturi și clădiri au fost predate americanilor. Soldații au ocupat cazărmile; generalul Jefferson C. Davis s-a stabilit în casa guvernatorului, și majoritatea cetățenilor ruși au plecat, doar câțiva comercianți de blănuri și preoți alegând să rămână. În Alaska, ziua de 7 octombrie 1867 (conform calendarului iulian în vigoare în Imperiul
Achiziția teritoriului Alaska () [Corola-website/Science/321079_a_322408]
-
al Războiului de Independență din 1877, comandantul batalionului Dorobanți Muscel, mort la 7 noiembrie 1877. Este creația sculptorului Dimitrie Demetrescu-Mirea și a arhitectului Alexandru Săvulescu și a fost ridicat in anul 1897, la initiațiva colonelului Scarlat Geanolu, în curtea fostei cazărmi a batalionului 2 "Muscel" din regimentul 4 dorobanți. Bustul este montat pe un soclu înalt si masiv, pe care sunt fixate două plăci din marmură neagră. Tot pentru Câmpulung, Dimitrie Demetrescu-Mirea a lucrat și bustul lui Ion C. Brătianu, care
Dimitrie D. Mirea () [Corola-website/Science/321200_a_322529]
-
într-o clădire de pe șoseaua Kiseleff nr. 10, în apropiere de ambasada Uniunii Sovietice (denumită Casa Toma Stelian, care actualmente adăpostește sediul PSD). Elevii locuiau toți într-un cămin special, cu un regim destul de auster, duceau aproape o viață de cazarmă. Se studia limba și literatura rusă, literatura română - curățată de creația secolului 20, teoria literaturii, "măiestria literară" și nu în ultimul rând marxism-leninism. Într-un articol publicat în revista Viața Românească (nr. 3 din 1951), Mihai Beniuc, în calitate de președinte al
Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” () [Corola-website/Science/321266_a_322595]
-
ofițeri tineri ai armatei elene, care se simțiseră profund umiliți de înfrângerea din război, și care erau influențați de liberalismul vest-european. Pe 15 august 1909 a fost formată „Liga Militară”, după modelul Junilor Turci, care a emis o declarație din cazarma militară Goudi din Atena. Mișcarea, care pretindea reforme militare și politice, a fost sprijinită de pături largi ale populației. Regele George I a fost obligat să cedeze în fața presiunii militarilor. El l-a numit ca prim-ministru pe Kyriakoulis Mavromichalis
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
provocată de revoluție sunt întâmpinate de compania de pompieri, cu un efectiv de 166 pompieri, aflată sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu. Turcii, având un efectiv de aproximativ 5000 de ostași, conduși de Kerim Pașa, veneau dinspre Cotroceni și coborau către cazarma din dealul Spirii, pentru a campa acolo. În același timp compania de pompieri urca pe lângă Mănăstirea Mihai Vodă. În urma unor divergențe și neînțelegeri între soldații români din cazarmă ce trebuiau să deschidă turcilor porțile și turcii obosiți la care s-
Monumentul Eroilor Pompieri din București () [Corola-website/Science/321834_a_323163]
-
de ostași, conduși de Kerim Pașa, veneau dinspre Cotroceni și coborau către cazarma din dealul Spirii, pentru a campa acolo. În același timp compania de pompieri urca pe lângă Mănăstirea Mihai Vodă. În urma unor divergențe și neînțelegeri între soldații români din cazarmă ce trebuiau să deschidă turcilor porțile și turcii obosiți la care s-a adăugat tensiunea provocată de apariția companiei de pompieri s-a produs o încăierare ce a degenerat într-o bătălie în toată regula cu mulți morți și răniți
Monumentul Eroilor Pompieri din București () [Corola-website/Science/321834_a_323163]
-
cu mulți morți și răniți. Această bătălie a fost ultima dintre turci și români dusă pe teritoriul românesc. Luptând vitejește, pompierii până la urmă au trebuit să se retragă și unii chiar reușind să treacă prin rândurile otomane au ajuns la cazarmă. Rezistența fiind acerbă și văzând că soldații români luptă în disperare de cauză fiind înconjurați de numeroasa armată otomană, Kerim Pașa a cerut oprirea ostilităților, sub pretextul clemenței ostașilor, dar odată cu depunerea armelor, mulți dintre aceștia au fost secerați sub
Monumentul Eroilor Pompieri din București () [Corola-website/Science/321834_a_323163]
-
un simbol al jertfei și iubirii de țară. A doua zi, pe 14 septembrie, Capitala era din nou sub ocupație otomană. În amintirea acestei confruntări, data de 13 septembrie a devenit din 1953 ziua pompierilor din România. Dealul Spirii și Cazarma Arsenal au fost rase de pe fața Capitalei când s-a construit Casa Poporului, astfel că locul bătăliei nu mai poate fi vizitat astăzi. Eroii pompieri căzuți în luptele cu turcii de la 13 septembrie 1848 de pe Dealul Spirei și de la bariera
Monumentul Eroilor Pompieri din București () [Corola-website/Science/321834_a_323163]
-
și să nu mai fie niciodată reconstruite. Demolarea fortificațiilor a durat șaisprezece ani, a costat 1,5 milioane de franci aur, și a impus distrugerea a peste 24 km de structuri subterane și a 40.000 m² de cazemate, baterii, cazărmi etc. Mai mult, garnizoana prusacă, aflată în Luxemburg de la Congresul de la Viena din 1815, urma să fie retrasă. Războiul Austro-Prusac a dus la prăbușirea Confederației Germane. Două foste membre ale acesteia, Marele Ducat al Luxemburgului și Ducatul Limburgului, erau posesiuni
Tratatul de la Londra (1867) () [Corola-website/Science/321840_a_323169]
-
unde intră în Stadt, satul în care trăiau africanii băștinași. Grupul lui Eloff a pătruns fără opoziție în Stadt și a dat foc la colibe pentru a-i semnala lui Snyman situația atacului. La ora 5:30 am, burii ocupaseră cazărmile poliției de la marginea Mafekingului, ucigând o persoană și luând prizonieri 30 de persoane, între care și secundul garnizoanei, colonelul C. O. Hore. Eloff a luat telefonul ce asigura legătura cu cartierul general britanic și s-a lăudat la Baden-Powell cu
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
kraal din Stadt. Aceștia s-au predat după un scurt schimb de focuri. Godley a împins al doilea grup de pe un kopje, iar aceștia au reușit să fugă. Toată ziua, Eloff și cel de al treilea grup au rezistat în cazărmile poliției, predându-se după lăsarea nopții. Britanicii au pierdut 12 morți și 8 răniți, în mare parte africani. Burii au pierdut 60 de morți și răniți, precum și 108 care au căzut prizonieri. Asediul a fost ridicat la 17 mai 1900
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
pentru războiul din zonele muntoase a fost resimțită de Armata Română în toamna anului 1916. Corpul vânătorilor de munte a fost înființat la 3 noiembrie 1916, din ordinul Marelui Cartier General. Trupele erau recrutate din întreaga armată, fiind repartizate la cazarma Regimentului 4 Roșiori Cotroceni din București. Corpul vânătorilor de munte era organizat în 3 companii. La 9 ianuarie 1917, Corpul Vânătorilor de Munte a fost reorganizat în Batalionul Vânătorilor de Munte. Acesta era format din cinci companii de pușcași, două
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
amenințării garnizoanelor JNA și al rezolvării problemei lipsei proprii de armament greu, guvernul croat a ordonat, pe 14 septembrie 1991, un atac asupra garnizoanelor și depozitelor de arme ale JNA de pe tot cuprinsul teritoriul controlat de guvern - ofensivă supranumită Bătălia Cazărmilor. Acestea erau deja asediate de circa două luni, dar forțele croate nu încercaseră, până în acel moment, să le captureze. Rezultatul ofensivei a fost mixt: unele depozite au fost capturate cu succes, în timp ce altele au fost distruse sau evacuate după negocieri
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
fost distruse sau evacuate după negocieri. În orice caz, ofensiva le-a permis forțelor croate să pună mâna pe o cantitate mare de armament greu, a eliminat o amenințare strategică din spatele frontului croat și a slăbit în mod semnificativ JNA. Cazarma JNA din Vukovar, situată în suburbia sudică Sajmište, a fost una din cele atacate pe 14 septembrie. Totuși, forțele croate locale nu au reușit capturarea ei și, drept represalii, paramilitarii sârbi au lansat un atac major în sud-vestul Vukovarului, din
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
reușit capturarea ei și, drept represalii, paramilitarii sârbi au lansat un atac major în sud-vestul Vukovarului, din direcția Negoslavci. În jur de 2,000 de locuitori au fugit, povestind despre civili uciși și asasinate în masă. Ca răspuns la „Bătălia Cazărmilor”, Armata Populară Iugoslavă și-a activat planul ofensiv strategic. Principalul element al acestuia era un asalt asupra Slavoniei de Est. Obiectivul JNA în prima fază a ofensivei era să ocupe zonele locuite de sârbi din Slavonia de Est, apoi să
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
pe drum, precum cea din localitatea Ilok. Cuiburile de apărători croați din afara Vukovarului au fost repede puse pe fugă, iar aceștia s-au întors în oraș. Divizia Nr.1 Mecanizată de Gardă a Armatei Populare Iugoslave a ajuns rapid la cazarma Vukovarului și a ridicat asediul la care era supusă de către forțele croate. De asemenea, s-a dat ordinul încercuirii orașului. Pe 30 septembrie, Vukovar era aproape complet încercuit; toate străzile înspre și dinspre oraș au fost blocate și singura cale
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
mult mai bune cu restul Croației decât Vukovarul, iar JNA era o armată demoralizată în urma bătăliei de la Vukovar. În plus, forțele croate erau acum mai bine echipate decât fuseseră la începutul ofensivei, mulțumită capturării armamentului și muniției JNA din fostele cazărmi și depozite federale, ca urmare a Bătăliei Cazărmilor. Osijek și Vinkovci au fost parțial încercuite, forțele JNA poziționându-se la nord, est și sud-sud-est, dar ambele orașe dispuneau de două artere majore de aprovizionare dinspre restul Croației (Osijek-Našice; Osijek-Đakovo; Vinkovci-Đakovo
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]