3,053 matches
-
ideea că America era o țară unde banii se câștigau mai ușor decât în Lisa. Apoi, am dat în biblioteca școlii peste cărți despre goana după aur, despre Eldorado, care mi-au înfierbîntat imaginația. Peste acea Americă, a bărbaților care cerneau aurul, s-au suprapus, cu mare intensitate, luptele dintre Nord și Sud, povestite de Jules Verne și de alții. Obișnuindu-mă cu figurile generalilor Lee și Grant, îmi închipuiam că americanii trăiau la fel ca pe timpul războiului de secesiune, doar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Iulia ar fi mers la gară să-l aștepte, dar nu se încumeta. Uneori i se înmuiau genunchii. În capătul târgului se așeza pe trunchiul unui copac răsturnat. Pe iarba deasă și moale, când nu ploua. De zile în șir, cernea iarăși mărunt, ca toamna. Umezeala făcea frigul și mai pătrunzător. Pelerina Donnei Iulia avea poalele mereu ude și nici de cald nu prea ținea. Sub umbrelă era, parcă, și mai rece. Dar vremea s-a îndreptat brusc. Soarele s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să-l cunoaștem. - De acord! Și fetele porniră entuziaste spre oaza de verdeață a orașului. Un fotograf amator le propuse să le imortalizeze momentul. Ele tratară intenția acestuia la început fără interes, dar insistența lui le determină să accepte. Se cernea pe zare certitudinea că o asemenea clipă s-ar putea să nu mai fie reeditată în anii ce aveau să urmeze. Întreaga zi a curs veselă. Fetele se simțeau eliberate de griji și poveri, cel puțin deocamdată. În aceeași seară
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să o aplic pe pielea mea dar am ezitat, scândură îl fac. E și puțin lăudăros, dar boala asta trece... Îmi povestește de unele aventuri, de fetele lui de la serviciu, vrea neapărat să crească în ochii mei, dar eu îi cern toate vorbele și de cele pe care le cred a fi reziduuri, mă debarasez. Nimic mai simplu! - Cu ce se ocupă, unde lucrează? - Am convenit să nu intrăm în amănunte, nu? - Așa e! - Îi alimentez visele punându-le și pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
întrebări fără răspuns. Avea nevoie de un sfat, de un ochi din afară, proaspăt, care ar fi judecat la rece situația. Dar cine? Cine să fie acel cineva? Se va mai gândi. Cum a trecut atâta vreme, se mai puteau cerne încă zilele unei luni. O lună nu poate avea mai mult de treizeci și una de zile, deci o singură lună... și gata! Va încheia perioada de burlăcie. Era încredințat că în timpul ce singur și l-a acordat, va putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
descoperit în mine, clarobscur nedorit, dureros de real. Patina vremii s-a așezat pe retina obosită, ca o dulce mângâiere ce așteaptă un răspuns ... Doar tăcerea umbrelor atacă lumina cuibărită în cel mai adânc loc, când speriată fug spre albastrul cernut printre zări, cu inima strânsă în pumn, buzele mele strigă oferta... Într-un târziu, sfios, șoptit, zâmbetul alungă temerile, spre abisul uitării, zdrobindu-le puterea. Cu ochii deschiși, senină, calc pe urma pașilor Tăi Doamne, însoțită de zorile străvezii. Căci
?i timpul se opre?te uneori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83376_a_84701]
-
mitologic”: „grotescul și satiricul se îmbină în forme la prima vedere, absurde dar și amuzante și simbolice”. În „Fuchsiada”, de pildă, „se poate urmări linia clasică a mitologiei elene” (ilustrată de „tema muzicei imaculate”) alături de „libertinajul fantast al mitologiilor nordice”. Cernînd „toată pleava locurilor comune”, Urmuz compune „fragmente de nouă mitologie” cu „plăcerea sadică a copilului ce demontează păpușile”. Dincolo de caracterul „fantastic” al „basmelor moderne”, Perpessicius sugerează și existența unei dimensiuni psihologice a textelor, vizibile în „nefericirea ce de atîtea ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pătrundă mai adânc în tainele cunoașterii mântuirii și apoi să vină să-și ceară iertare. Frusinei nu-i venea să creadă că Dumnezeu a făcut o așa minune cu el, să se schimbe și să devină alt om. “Timpul va cerne”, spuse ea în gând. De Înviere a mers împreună cu tatăl ei să ia Lumina Divină. Îl văzu pe Petre singur, fără familie. După ce au luat lumină, la miezul nopții, lumea aflată acolo a rămas la slujba de Înviere, slujbă ce
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
precis de către cine...) din naștere. Această „componentă” conduce pe om („homo sapiens”...) spre înfăptuirea de fapte bune. Partea proastă e că nu întotdeauna. De aceea, poate, oamenii se împart în buni și răi! Mintea e locul în care omul își cerne gândurile, năzuind a separa tărâțea de făina cea bună pentru pâine. Că și tărâțea servește la destule alte preparate asta-i altă mâncare de pește... Enervarea indică acumularea unui flux de energie negativă când omul își pierde „uzul rațiunii”. Pentru
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
să te-atingi de mine O dată, înc-o dată, și-nc-o dată... Mi-e frig, mi-e tot mai frig și nici nu-i iarnă Și-n gândul meu e vreme de ispită Cenușă de scânteie răscolită Tristețile încep să mi se cearnă Iar toamna se grăbește spre uitare Cu tot cu întâmplarea netrăită, Cu somnul meu și noaptea mea albită De dorul tău, frumoasă visătoare. Iubire-a fost sau ce?... În noaptea orbilor cu ochi de ceară Cu clipe albe prinse la rever Văd
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ai dăruit dintr-un singur hocus-pocus mirajul nopților albe. Schiez și nu mă satur de lunecarea spre tine. Aurora sufletelor noastre mă amețește și simt aici, în plină noapte, ermitajul din ele. Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpada, cernând singuratic. Și totuși insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Razele lui mă învăluie și soare devin! Memento Mă regăsesc la lumina lămpii într-o seară a greierilor. Eu și imaginea mea două umbre ce dispar, născându
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Când trec suspine ce nu se-amână, Ca o melodie a toamnei timpurii. Și stele-adun clipind ușor din gene, Ecoul ce sub cerul gol se-ascunde, Și-adorm în patul nopților perene, Ca pe zăpada liniștii profunde. Iar când noaptea cerne șoapta ca un scrum, Pe lacrimile umbrelor întinse, Prin liniști rătăcite fără drum, Îmi poartă pașii stelele învinse. Am să las gândul să-mi treacă peste chip, Să-mi lunece priviri ca vremea-nceată, Ca în clepsidră firul de nisip
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
iarnă, cu gândul scutură ciorchini de primăvară, întinse ceruri de curcubeu vrea să aștearnă copacul sufletului să-și regăsească iară. Din fulguieli pictate în culori de iarnă, sufletul și-a croit perechi de rădăcini și a pornit prin viață ca să cearnă, în alte suflete icoane îmbrăcate-n flori de crini. Un suflet și o iarnă au înflorit peste zăpezi mugur de îngeri vii au aninat pe ramuri zâmbet de ghiocei pictat-au în amiezi cu flori de gheață pe la geamuri. În
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
scris mama dintre ceruri că i-e dor de pomul vieții că i-e dor de munți, de râuri și de zborul dimineții. Mi-a scris mama dintre nouri că acolo-i soare veșnic și că zilele-s ecouri care cern cenușă-n sfeșnic. Mi-a scris mama, buna mea în curând că-mi va trimite inima-i să-mi fie stea printre nopțile-adormite. Mi-a scris mama din pământuri că i-e dor de primăvară și-mi trimite printre gânduri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
prăfuit și de lut umezit de ploaie. Într-un colț era un pat acoperit cu paie și cu țoale vechi și putrezite, dar Culae se așeză direct pe jos, sprijinindu-se cu spinarea de perete. Afară ploaia de primăvară se cernea încet și mărunt și se făcuse întuneric de-a binelea. Peste un timp, Culae se întinse pe jos, încercând să rămână treaz. Nu-i mai era frică, dar era necăjit că se pierduse de Mituș și că-l prinsese noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
primul bătrân, cuprins de nostalgie. E-hei! Ți-aduci aminte ce plăcere era să călătorești vara pe imperială?... Da. Alte vremuri! conchise cel de-al doilea bătrân. Era o dimineață rece și neguroasă de noiembrie și din cerul opac se cernea sâcâitor o ploaie măruntă, care părea să nu se mai termine. Victor mai stătu în stație vreun sfert de oră și, dându-și seama că nu făcea decât să piardă timpul, o porni pe jos. Dar îi trebui mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nevasta vecinului Ivan, care îl întrebă pe Ștefănel, aflat prin fața casei, dacă era adevărat că ei aveau de gând să plece la Vidra. Era ultima zi de duminică a lunii noiembrie și din cerul plumburiu și mohorât începuse să se cearnă încet prima lapoviță a iernii care bătea la ușă. 2004 2005 CUPRINS PARTEA ÎNTÂI..............................................................5 CAPITOLUL I 7 CAPITOLUL II 20 CAPITOLUL III 31 CAPITOLUL IV 54 CAPITOLUL V 79 PARTEA A DOUA........................................................93 CAPITOLUL I 95 CAPITOLUL II 125
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nori. Privesc în jos Și mă cutremură pustietatea sufletului Înlănțuit de amintiri. Norocul agățat de spațiu zboară peste trecut. Apa s-a-necat. Vine furtuna. Rămânem noi - doi eroi. Pastel Cuprind cu privirea o-ntindere Secată de apă. Prin gropi cerne iarna Ca tropot al apelor șoptind În glas de clopot. Acum, cu poruncă, te-arunci în fum Pe drumul târziu. Bucium pletos, Întunecos semn al pământului în vânt, Măsoară clipele. E ceasul vecerniei... Fior Să fi fost real? Vis cumplit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mână, îmbrățișați pășim în vis, Ne reclădim într-o poveste de iubire, Cu aripi de lumină zburăm în paradis, Troiene-nghețate? Sunt doar în amintire. Pe trupul meu flămând renasc palmele tale, Văpăi de dor atâta vreme surghiunite, Dragostea-și cerne peste noi albe petale, Buze arzând șoptesc tăceri indefinite. Nici ieri, nici mâine nu există în iubire, Pe firul timpului stau clipe suspendate... Ne deșteptăm în zori zâmbind a împlinire. Ninsorile de altădată sunt uitate! Liniște neliniștită într-un amurg
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tăcere Din uriașe inimi de martiri, Dar flori renasc din chinuri și durere, Nădejdi răsar din lacrimi în priviri. Din inima de soare, foc și lavă Ce bate ne-ntreruptă în tării Mă copleșește cald un imn de slavă Să-mi cearnă stele-n iernile pustii. Se răstignește-n veșnicii pe cruce, O inimă cât un ocean de dor Ce-mi ocrotește pașii la răscruce Și mă veghează, drept și iertător. Din stropii grei de sânge-n mângâiere, Lumina și iubirea mă-nsoțesc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de vise. Răsărit Spre răsărit, soarele, retezat pe jumătate, dă să se ridice în albăstrimea cețoasă a cerului, care bătea, pe alocuri, în plumburiu, chiciura scânteia curat din înălțimea salcâmilor și, la câte-o adiere mai puternică de vânt se cernea în pânze subțiri peste el. Crâmpeie Lacrimile de plumb ale cerului, trezesc în suflet mișcări ondulatorii, așezat pe ramurile unei clipe, crâmpeie de teamă, suspinul ce se prelinge pe frunze îi stinge frica și-l îmbată cu o picătură din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
timid un vis de ceară, Doar un regret că nunta din cer s-a terminat; Din zorii fără scâncet, alunecând spre seară O nuntă a durerii și-a-ntâiului păcat... O lacrimă-n noapte Cerul își frământă nedumnezeirea, Peste toate cerne praful de pe nori; Ai ucis în noapte vise și iubirea Eu m-am veștejit galben până-n zori. Degetele plâng pe clapele arse, Frige nepăsarea ochilor parșivi, Strigă nesimțirea în ciudate farse, Ochii mei albaștri te privesc naivi. Lacrima se roagă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
iubită mamă! Eu mă hrănesc cu amagiri și vise! Annei! Când luna se arată la fereastră, încerc s-adorm cu dorurile mele, Iar gândul, ca o pasăre măiastră, Mă poartă către tine printre stele... Și orele se duc, noaptea se cerne în dimineți cu ten de chihlimbar; Eu mă trezesc cu lacrimi printre perne, Le simt pe buze gustul lor amar. Așa trăiesc, din amăgiri și vise, în lumea asta poate e banal, Dar eu visez cu pleoapele deschise Un colț
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
plângă Iar zilele-s cu iz de primăvară, Vreau mâna ta încet, să mă atingă, Să îmi culeagă visele de seară. Vom fi copii pentru încă o iarnă Ne-or îngheța cuvintele în muguri, Când cerul va începe iar să cearnă Vom înflori fără să știm noi, singuri.! De vor privi la noi îndrăgostiții Și curioșii ,vrând ca să ne vadă, S-or întreba prin gândurile minții De suntem floare sau suntem zăpadă... Odisee Hai Penelopa, țese-mi timpul Și fă-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Ce se zbate să iasă la iveală din trupul meu Zdrențuit de-o iubire eternă. Astăzi, cred c-ai închis în sufletul tău Chinul unei iubiri ce rătăcește în spațiu și timp, Alergând pe aripa nemuririi și privind tâmp Cum cerne prin minte sentimente amare căzând în hău. Toată viața vom zbura mână-n mână printre aștri Murmurând... Nu suntem singuri! Și fiecare va murmura: "Tu nu ești singur în eternitatea noastră". Seiful Vieții în seiful vieții găsești Mii de-ntrebări
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]