26,437 matches
-
palierului. În ușă, după ce toți intrară, studentul care îi condusese mai zăbovi câteva clipe, ca să se asigure că totul era în ordine și că nimeni nu-i urmărise cumva până acolo, apoi închise cu grijă ușa, trăgând yala și răsucind cheia de două ori în broască. El îi pofti pe toți să se așeze pe o canapea veche, cu arcurile rupte sau direct pe jos, pe un covor gros de lână, așternut peste parchetul bine lustruit. Mișto apartament! Bine v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cea din urmă fibră a ființei mele. Nu am recunoscut-o pe iubitoarea, pe vesela mea copilă. Un chip străin, rece. O voce și mai rece decât chipul. Tăioasă... Mă dor și acum rănile de atunci. "Ce căutați aici ? Luați cheia studioului meu și așteptați-mă acolo !" Băiatul, pe care nici azi nu știu cum îl cheamă, nu a intervenit în nici un fel. A luat-o de mână și s-au îndepărtat de noi, râzând. Am rămas ca înlemniți pentru multă vreme în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sub vremi". Autorul nu dă soluții, dar în spatele ironiei sau sarcasmului se întrevede calea de urmat pentru o intrare în normalitate. Prozele profesorului bucovinean se disting printr-un puternic filon realist, remarcat dealtfel și de alți confrați ("Un realist în cheie crudă" consideră M. Diaconu, în vreme ce Nicolae Cârlan marșează și el: "proze realiste, marcate printr-o autentică veridicitate"), însă nu mai este vorba de acel realism clasic, de modă veche, căci "Tipul de realism pe care îl practică Emanoil Rei, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de patima ceea arzătoare în răcoarea dimineții... Lasă și gumacii, fă! Ajunși în curte, Ariton a apucat-o energic pe Năstăsia de umeri, a condus-o până la ieșire și i-a făcut vânt către mijlocul drumului, după care a răsucit cheia în broasca porții. Direcția Țarna Mare, fă! La târgăul tău! La ibovnicul tău, fă! Și dacă ții la viața ta, să nu care cumva să mai calci pe la Antilești! * * * Tu știi, bărbate, că hăitușca asta a noastră de coptilă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
retroversiune româno-germană. Și pentru atâta lucru îți sacrifici bună parte din noapte? Nu-i păcat? Nicidecum, că maniera asta de lucru îmi înlesnește însușirea la un nivel superior a ambelor limbi. Metoda comparativă la nivel lexical, morfologic și sintactic este cheia marilor succese în plan lingvistic la scris, vorbit, citit, potrivit unor cerințe maximale. Bine-bine, dar ceea ce scriai era sub forma unor terține și catrene. Nu întotdeauna, că am lucrat și pe texte de proză, nu numai pe poezie. Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Onuț nu fusese la aniversarea mea ultimă, dar și din cauza faptului că nu-și mai arătase în ultima vreme obrazul, tata, crezând că vecinul este din nou musafirul prietenilor lui buni, și-a intrat în rol, și a purces, cu cheia de rezervă pe care o avea, către apartamentul acestuia, pentru a uda florile și a împrospăta aerul. Surpriză: nea Onuț îl aștepta, foarte liniștit, pe masa din sufragerie. Luase poziția mortului, cu mâinile pe piept, iar când tata l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vă purtați așa cu fiul meu? Hristoșii și..." Hopa... Se-adună lume multă, ca la mort. Mai degrabă ca la scandal. Unul dintre cei trei prieteni devotați zice că nu-i voie. Tata zice că-i voie, pentru că el are cheia de la casa mortului și lasă la priveghi pe cine vrea el. Prietenul foarte devotat amenință: "Te bag în pușcărie!" Tata, tot tată: "Mă bagi în mă-ta, dar cred că-i o hoașcă și nu cred că merită!" Devotatul ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de el". Ăia belesc ochii. Toți, deodată, ca-n film. Tata întărește: "Chiar așa, ați auzit bine!" Vecinul de la cinci, Pițu, tablagiul invincibil, către tata: "Bă, dar iștea au mandate de percheziție? Nu tu ești stăpânul aici? Nu tu ai cheile apartamentului?" Devotatul surescitat, către îndrăzneț: "Cum te cheamă?" Îndrăznețul Pitu: "Ghici!"... Devotatul: "Las' că..." Pitu: "La vorbitor, la carceră, la gioale? Știu, mi-a spus Onuț cât sunteți de drăguți. Luați-ne pe toți de pe scara asta. Tu' vă'n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ascunsă, fie avea acest sentiment datorită mirosului insuportabil de mentă. Era amețitor, misterios și devenea, cu fiecare minut petrecut acolo, grețos. Nașpa. Aiurea. Izbitor. Doamne, ar fi leșinat! Dacă ceva nu i-ar fi atras atenția. O cutie de lemne. Cheia alături. Cheia avea ceva vrăjitoresc, iritant. îi făcuse scârbă, înăuntru găsise lucruri de-ale lui, pe care nimeni nu le putea avea, d-apoi o persoană străină. Fotografii vechii, noi, diplome, documente, un adevărat jurnal. De parcă cineva l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
avea acest sentiment datorită mirosului insuportabil de mentă. Era amețitor, misterios și devenea, cu fiecare minut petrecut acolo, grețos. Nașpa. Aiurea. Izbitor. Doamne, ar fi leșinat! Dacă ceva nu i-ar fi atras atenția. O cutie de lemne. Cheia alături. Cheia avea ceva vrăjitoresc, iritant. îi făcuse scârbă, înăuntru găsise lucruri de-ale lui, pe care nimeni nu le putea avea, d-apoi o persoană străină. Fotografii vechii, noi, diplome, documente, un adevărat jurnal. De parcă cineva l-ar fi scris. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pună. Observă că nu avea nici o sabie. O conduse la mașină. Porni, apoi opri. Am uitat ceva, spuse. Trebuie să mă întorc. Bine. Doru, ia și din mașina mea medicamentele. Le-am uitat pe scaun. Ești răcită? Nu, ulcerul. Ah! Cheile sunt astea. Nici o problemă! O urmă de sfidare, de superioritate să fi văzut în privirea ei, în acea sclipire? După ce o vede într-un fel, o vede apoi într-altul! Simți că înnebunește! Căută în mașină în locurile cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu-1 simți. Când se așeză pe scaun, Doru îl dădu brusc pe spate, o apucă de picioare și o dădu tumba pe banchetă. Trase scaunul la loc, se urcă pe el și porni mașina. Oh, Amanda, Amanda... Ai lăsat dintotdeauna cheile în contact. Nu ți-e frică să-ți retez gâtul? Nu. Sabia-i în portbagaj. Sâc! Ce vrei? Să fixăm ora? Sau vrei să mă ataci când mă apăr mai puțin? Eu sunt ăla previzibil! Mergem la munte, să terminăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Sper că tu mă iubești mai mult, n-am chef să te sinucizi, ca el, cu sabia mea! De ce? Ochii ei erau delicioși în acea clipă. Pentru că te iubesc! Dar nu poate rămâne decât unul! Și unde dracu' ai pus cheile alea? Minciună! Și erau în mașină! Suntem legați pe vecie, nu? Accepți să petrecem eternitatea împreună? Accepți, dragostea mea? Da, iubire! Accept! Doru dădu s-o sărute, dar ea-1 opri: Vroiam să-ți propun chiar eu asta, dar am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
have to do). Nu te lăsa șantajată . Sau, repulsie care, când preiau controlul se descarcă prin violență, de preferință cu un obiect, pentru a evita contactul direct. Totul în viață e să nu eziți: fă ceva, orice, dar nu ezita cheia succesului). Da, m-am împăcat cu situația, din comoditate sau slăbiciune, crezi ce vrei, dar știe să-i fac față, căci nu sunt dispusă să renunța principiile mele. Despre cineva: X2Cred că e puternic. O: Nu. Fuge de ceva. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
două femei s-au înțeles, a fost pace între ele și o anumită simpatie; respect pentru situație. Tot ce vreau este să nu-mi fie frică, stres. Restul nu contează. Dar frica e ceva în noi, adânc înrădăcinată, și normală. Cheia e să vezi situația, și să fii pregătit. Să sufoci pe cineva astfel încât să-l faci să respire prin tine. Serios?...Nu mai spune! mă interesa ce avea de spus, dar nu vroiam să las impresia asta. Mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu îndrăznesc să mă mișc. Acolo mă ghemuiesc într-un colț al camerei, îmi astup urechile și nu știu ce face el. Ridică-te, hai, și stai ca lumea. Se poartă foarte frumos și mă ia punându-mă în fotoliu. Uite aici cheile de la mașină. Condu cu atenție. Îl privesc stupefiată. Ah! Și nu uita, se întoarce de la ușă, ne mai vedem noi! îmi face cu ochiul. Încui grăbită ușa, pun mâna pe un cuțit și încep să bocesc. De pe fereastră, mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ce mi s-a părut așa, mai suspect, eu m-am uitat la el. Și am văzut în ce birou a intrat. Și când toate birourile s-au închis și el a rămas acolo, am intrat, încuiat ușa și aruncat cheia de la etaj înainte să-și vină în fire. Vezi ce faci! Hei! Scuză-mă că te întrerup. Sunt Olimpia. O.K. Olimpia, ce fu asta? Și ai face bine să-mi explici cât mai repede. Deci, eu vreau să stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și Dumitru, în preajma cărora am cunoscut cea mai frumoasă față a iubirii. Cecilia își amână studiile În grabă mare își pune ultimele lucruri pe care avea să le ia cu ea, controlează dacă n-a uitat cartea de identitate, banii, cheile locuinței, dă ultimele instrucțiuni sorei sale, pe care o sărută cu toată dragostea, își ia geanta și o zbughește pe ușă, alarmată fiind că ceasul îi indica întârzierea în care se afla. Merge aproape alergând să nu piardă trenul cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-o din America. Păi atunci de ce n-o porți? Ia stai așa! i-o așeză pe cap. Uite ce bine te aranjează! Vino să te uiți în oglindă. Îl ia de mână, îl duce în fața oglinzii, admirând amândoi căciula. Predau cheile la recepție, pornesc spre mașină și la drum. Era senin, dar foarte frig. Au mers fără să aibă probleme cu traficul, fiindcă șoseaua nu era aglomerată la ora aceea. Cecilia admiră natura încremenită în haina argintie a zăpezii, împodobită ca
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în altul, de la o perioadă la alta, dând înfățișări diferite încăperii. Cunoscându-l pe magazioner l-a rugat să i-o rețină până se termină lucrările în apartament. Înainte de Paști cu vreo zece zile, Toderiță i-a predat apartamentul la cheie, cum s-ar zice. — Domnule doctor, am tras nu glumă, dar l-am terminat înainte de a veni domnișoara, așa cum am vorbit, și sper să fiți mulțumit cum am lucrat. —Ați făcut treabă bună. Îmi place că nu vă bateți joc
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bage-n cap și-n inimă înțelesul acelui citat. „Sunt un prost, prostul proștilor! Uite unde am greșit eu în tot timpul acesta! Voi îndrepta, însă, lucrurile! Se mai poate!”, își zise el. Și așa și făcu. Din acel moment cheie, o liniște sacră puse stăpânire pe sufletul său. Descompunerea morală, în care se aflase până atunci, începu să i se recompună, iar contradicțiile sale interioare și întrebările fără răspuns luară sfârșit în el. Se simțea bine, era mult înviorat, devenise
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Întotdeauna, totul ține de abordare. Felul în care alegi să tratezi problema va avea o influență colosală asupra felului în care problema se va rezolva. Și o ușă, oricât de masivă ar fi, dacă știi cum să îi potrivești corect cheia în broască, ea tot ți se va deschide dinainte și te va lăsa să intri. Prin urmare, în minte cu această idee, care dă curaj, tânărului i se strânseseră la loc toate sevele puterilor sale, din care izvora voința sa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de lucru, numai cu cetățeni întru totul cumsecade și înnobilați doar cu purtări alese. Acesta ar fi cazul ideal! De fapt, nu de puține ori, în fața ei se înfățișau tot felul de ticăloși (care nu aveau răbdare și zornăiau din cheile de la buzunar, bâțâindu-se continuu nervoși de pe un picior pe celălalt), de bețivi (indivizi puși întotdeauna fie pe poante, fie pe scandal), sau de cerșetori josnici și, unii dintre ei, vicleni chiar (care stăteau pe la ușa instituției mai mult ca să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
duce o existență infernală, adică o viață prea grea... Parcă vedea că asistă la o piesă de teatru proastă prea din cale-afară, lipsită de valoare și neînsemnată, dar de la care nu putea nicidecum pleca, căci ușile sălii erau încuiate, iar cheile nu mai existau demult. Și, cititorule, dacă stai să te gândești bine, adevărata tragedie seacă și amară aici nu era atât faptul că ea petrecuse în irosire atâția ani din viață în locul acela neschimbat și înăcrit - adică la ghișeul ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
exact cât și ce trebuie să învețe; el nu se încurcă în amănunte inutile: "Omer, Pindar, Sofocle, Euripide, Anacreon, Safo etc. sunt buni pentru femei și oameni afemeiați" (cum am spune astăzi, fătălăi, n. m.). Ciocoiul își continuă solilocviul în cheie antihamletiană, prevestind rictusul antilivresc al unui Marean Vanghelie: "Mie-mi trebuiesc cărți care să-mi subțieze mintea, să mă învețe mijlocul de a mă ridica la mărire". În aceste condiții, nu este de mirare că nici măcar personajele pozitive nu se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]